KorAP: Find »[drukola/base=sorbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...207 >

5,168 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

deși din umbra neagră a hanului poate pândea bărbatul hangiței... — Eu nu mă tem de nimica! zise el cu tărie. Și spre încredințare parcă, se așeză grecește, se trase mai aproape de focul moșneagului, aduse oala de vin la gură și sorbi câteva înghițituri lungi. Tot îmi zice boierul: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul, îmi dă mie coraj... Și zice: Măi Petrișor, băiete, om urât nu ești, și ai trecere la femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să-ți spun că eu pe hangiță încă n-am văzut-o... Iaca, s-au aprins și luminile geamurilor... Focurile sub plopi mureau, și de la geamurile hanului curgeau lumini spre întunericul văilor. Petrișor Damian își dădu cușma pe ceafă și sorbi tot vinul din oală. Se uită spre oamenii care se culcaseră cu capetele pe fân cosit, învăliți în sumane; nu vedea nimic lămurit; nici pe moșneagul ce-i povestise nu-l mai deosebea; se ridică în picioare, clătinându-se ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
spune unul și altul: de ce nu-ți măriți, cucoane Ioane, fata?... Și eu de colo: Apoi fata mea... hapoi fata mea... Eu fetii mele nu-i dau zestre... Cui îi place, așa s-o ieie... Cam greu, tată... Picherul își sorbea încet paharul de vin și se întorcea holbat la dânsa: —Ce-ai spus? Zestre? parale? Da’ ce? eu cu lux te-am învățat? Să nu-mi spui fleacuri, că eu nu știu multe... Cui îi place, așa să te ieie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
pacat... Pentru ceea ce-ai făcut tu, Haie, legea cere pietre și foc... Ș-o cățea, Haie, acuma-i mai curată decât tine!... Fata se ridică deodată în cot, c-o privire stranie, puse tremurând mâna pe ceșcuță ș-o sorbi din trei înghițituri. Apoi își lăsă capu-n perini, oftă și închise pleoapele. Sara târziu, când se întoarse Sanis acasă, toată mahalaua era strânsă în drum, înaintea casei lui. Și-nlăuntru, în odaia răscolită, gemea Haia în sudorile morții. Gemea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cu întreruperi; pe urmă ca niște pâcle se așezară lungile ploi de toamnă. Zările erau închise de un fel de ziduri cenușii. Dintr-un tavan jos de nouri curgea burniță rece, umezind clădirile, adăposturile vitelor și perdelele pustii. Pământul gras sorbi apa prin toate crăpăturile lui, apoi începu să chiftească, și împrejurul curților și pe drumurile de țărână oamenii și vitele umblau prin noroaie înspăimântătoare. O săptămână întreagă se trudiră bordeienii ca să isprăvească adăposturile vitelor. Ș-acuma, la ocoale, începeau oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
nițică mâncare, nițică băutură, ș-un strai. Iacă, acuș vine toamna și n-are nici de unele. Haideți și voi. Ba noi nu ne ducem la Mitrea; a venit un boier cu undița; la dânsul ne ducem. Grăind astfel, uncheșul sorbea câte puțintel din paharul verde. Pe fața întunecoasă i se veseliseră ochii și sticleau în lumină. Noaptea se lăsase deplin asupra bălții, asupra gârlelor, asupra pădurii și stufurilor în întreg acel cotlon al împărăției dunărene. Zborurile de paseri conteniseră; tăcuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
S-a rezemat cu fruntea de un cuibar de gâscă sălbatică. Poate ar fi slăbit acolo în leșin, dacă n-o ciugulea cloșca de obraz. A luat din cuib un ou care i s-a părut proaspăt și l-a sorbit. A așteptat să audă cum se duc bărbații, bătând în apă cu lopețile. S-a tras de lângă acel cocioc la altul; a ajuns la o plăvaie și s-a întins acolo. A avut în ea pe împielițatu și n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
am revăzut într-un adânc de vis toată drama pe care mi-o reprezentase Mitrea Pescăruș. Apoi m-am trezit deodată. Uncheșul nu mai era la vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o hrubă a nopții. Costică și Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

l-am întrebat: — Vă servesc cu o bere, domnule? —Eugene. Mi-a întins mâna. —Anna. Nu refuz o bere. Din fericire aveam una. Una singură. La propriu. Dumnezeu știe de când zăcea pe-acolo. În timp ce se sprijinea de bufet și își sorbea berea potențial expirată, Eugene m-a întrebat: — Ce s-a întâmplat cu tipul care stătea aici? S-a mutat sau ce? A urmat o pauză stingherită. Eu și Ornesto ne-am uitat unul la altul. Nu, am zis. Era soțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cu adevărat dogoritoare, asta a fost ușor de jucat. Scena 1 La ridicarea cortinei, două tinere sunt așezate pe veranda unei case gen plantație, care dă semne de paragină. Una dintre ele - Martine - este o frumusețe ofilită, neconsolată, care tot soarbe dintr-un pahar și se uită în gol, cealaltă - Edna - e mai coaptă și are trăsături masculine. E spre seară. EDNA: Văd că Taylor nu mai trecu pe-aci. Martine se întoarce și o privește defensiv. MARTINE: Sunt o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

dar altminteri liniștitul Darro, iată că acum se formase un torent înspământător, care mătura totul în cale, părăduind grădini și livezi, scoțând din rădăcini mii de copaci, ulmi tineri și majestuoși, nuci bătrâni de sute de ani, frasini, migdali și sorbi, pătrunzând apoi în inima cetății, cărându-și la vale toate trofeele precum un cuceritor tătar, învăluind cartierele din centru, spulberând sute de case, prăvălii și magazii de mărfuri, făcând una cu pământul locuințele construite pe poduri, formând, la sfârșitul zilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
interioară. — Ai făcut o prostie? — Nu este vorba de mine. Mi-am luat inima-n dinți: — De când oamenii au aflat că sora mea se va căsători cu Zeruali, vin adesea să-mi povestească lucruri de necrezut. Ducând castronașul la buze, sorbi zgomotos. — Ce fel de oameni? Orașul ăsta nu duce lipsă de pizmași! M-am făcut că nu aud. — Se spune că mai multe dintre nevestele lui au murit sugrumate. Dacă îți mai spune cineva una ca asta, ai să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
nefăcând nici un fel de schimb cu alte ținuturi, ajungi să trăiești aidoma animalelor, neștiutor, lipsit de cele necesare și înspăimântat. Mi-a oferit o cupă cu vin, pe care am refuzat-o politicos. El a luat însă una și a sorbit o înghițitură, după care a continuat: — Numai noi suntem privilegiați: vedem trecând prin satele noastre oameni din Fès, din Numidia, din ținutul negrilor, neguțători, dregători, învățăcei sau ulema; fiecare ne aduce câte o monedă de aur sau o haină, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare. Flavius Valens clătină din cap și sorbi vin din cupa pe care o ținea în mână. Își ținea spatele drept și îl fixa pe Listarius cu ochii săi reci, verzui. O privire de șarpe. — Tatăl tău a fost cumva în slujba lui Capito? Nu știu cine-i Capito, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dintre Vitellius și Flavius Valens. Nu ți-am spus însă că Vitellius se teme că tu vei ajunge comandantul Legiunii Galbiana aici, în Pannonia. Se gândește că-i vei fi dușman și intuiește că ești foarte periculos. Antonius tăcea și sorbea din vin, preocupat parcă de un gând care nu-i dădea pace. — Antonius - Valerius se întoarse spre fratele său. Legatul tău acceptă să-l înroleze pe Titus? — Da. Când a aflat că Vitellius a aranjat să fie ales împărat, împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui ianuarie, când Galba depunea din nou jurământul pentru consulat, în timpul sacrificiului adus zeilor coroana îi căzuse de pe cap, iar când era pe punctul să ia auspiciile, puii sacri își luaseră zborul. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Caecina Alienus și soldații lui se țin de tâlhării și măceluri. Au devastat ținuturile helvetilor, care au refuzat să-l recunoască pe Vitellius ca împărat. Au ucis mii de oameni și au vândut multe alte mii ca sclavi. Julius Civilis sorbi din cupa pe care i-o oferise Valerius. — Asta fac cele două armate ale lui Vitellius, adăugă. Amândouă se îndreaptă spre Alpes, una dintr-o parte, una din cealaltă, și vor invada Italia. Eu aștept ordinele legatului Valerius Mucrus și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ei limpezi, care nu trădau prin nimic viața tumultuoasă pe care o dusese. Calvia avusese mulți amanți și făcuse multe comploturi; pe cei dintâi îi părăsea după ce se plictisea de ei, iar cele din urmă îi aduseseră multe câștiguri. Antonius sorbi infuzia și, după câteva clipe, o senzație plăcută i se răspândi în trup. Își sprijini spatele de platanul de lângă banca pe care ședea. Dinspre zidurile orașului se auzea zarvă. — Jocurile de la circ. Mulțimea se aude de-aici, spuse Calvia. După cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe masă și ieși. — Bea, îi zise Calvia lui Antonius, întinzându-i vasul; apoi arătă spre sac: Aici sunt monede de aur. Multe... Sunt ale tale. Cumpără pentru oamenii tăi cele mai bune arme și cei mai buni cai. Antonius sorbi în tăcere, privind-o gânditor. — Crezi că-ți dau asta pentru că aștept ceva de la tine? îl întrebă ea batjocoritor. Te întrebi ce vreau în schimb? - arătă spre sac. Ei bine, știu că sunt unul dintre puținii oameni bogați care, atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Noroc că soldații, care-mi sunt credincioși, l-au pus în lanțuri. Apoi vii să-mi spui că răzvrătiții au invadat Italia și ne-au învins... Chiar crezi că am chef să te ascult? Vitellius duse cupa la gură și sorbi cu sete. — Unde e acum mesagerul? — La palat. Știe toate amănuntele... — Cui i-a transmis vestea? îl întrerupse Vitellius, zâmbind mulțimii care continua să-l aplaude. Doar ție, după cum am poruncit? — Doar mie, răspunse Cerpicus, aruncând o privire spre Flavius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

jos hainele fetelor! Vai, vai, vai, mi-e prea frică să mă mai duc. Tatăl ei pufni. — De ce nu-l iei pe Sampath cu tine? spuse Ammaji, încercând să-i găsească domnului Chawla o pereche de șosete bune și să soarbă ceai dintr-o farfurioară în același timp. Te poate apăra. — Sampath! spuse Pinky. La ce-ar fi bun Sampath! Probabil că maimuța aia m-ar alege pe mine dacă ar veni și Sampath. — Asta așa e, fu de acord Ammaji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
clipă în aer, apoi felul în care dispăruseră în tăcerea camerei, împrăștiindu-se în nemișcare, ca valurile stârnite de o pietricică aruncată. Uneori însă nu scotea nici un sunet, își mișca doar buzele ca un pește în lumina plină de umbre, sorbind aerul ca pe apă. Urmări conturul feței sale și își trase costumul cel minunat. Zâmbi și se înclină în fața reflexiei sale, de parcă aceasta ar fi fost propriul oaspete cinstit. Șopârlele de pe pereți îl priveau cu ochi severi. Scoase limba la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
sa de a spori confortul lui Sampath ca acesta să-și poată întâmpina musafirii într-un mod mai potrivit cu viziunea despre viitor a tatălui său, apelă la ajutorul lui Pinky, Ammaji și Kulfi. Ele priviră problema cu seriozitatea cuvenită în vreme ce sorbeau cești interminabile de ceai cu lapte. Oare ar fi frumos să aibă un hamac? O bucată de pânză întinsă între crengi? Nu, n-ar fi suficient de măreț. În plus, ar însemna ca Sampath să stea mereu la orizontală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

domnul Lorne Guyland. Îmi întinse cheia cu un gest elegant. — E vorba chiar de Lorne Guyland, domnule? — O, n-aș merge chiar așa de departe, i-am mărturisit eu sau poate doar am vrut s-o fac. Liftul m-a sorbit, ducându-mă spre ceruri. Fața continua să mă doară crunt. Am ajuns în cameră, am luat sticla și m-am trântit pe pat în timp ce așteptam să aud iar zgomotele, m-am gândit la zborul prin spațiu și timp, și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]