11,560 matches
-
rămas îmbrățișați într-un sărut prelungit, lăsând apa caldă să-i mângâie. Dar timpul nu le îngăduia să se zbenguie prea mult: Repede, să prindem masa, și la lecții! Cursul de limbă, pe majoritatea celor din clasă i-a cam speriat. Cel mai greu le venea să se obișnuiască cu sensul diferit al scrierii. Caietul se deschidea invers, ca și scrisul, de la dreapta la stânga, iar cuvintele ebraice nu semănau cu ale nici uneia dintre limbile știute de ei. Dar elanul și optimismul
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
o noapte întunecată când nori fioroși se rostogoleau peste dealuri, iar fulgerele spintecau întunericul anunțând furtună, se treziră cu un necunoscut bătând insistent la poartă. - Au venit comuniștii! - exclamă disperat Paul. - Ăștia ne omoară că n-am semnat hârtia! - se sperie Margareta. - Fiți pe pace! - interveni calm Prințișor. Cunosc acest semnal. Bunicul meu a venit să ia caleașca de aur și caii năzdrăvani! Când vremurile tulburi și disensiunile sociale se vor liniști, mi-o va înapoia! Și într-adevăr Contele Dracula
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
un mare viteaz certat cu legile omenești! E un luptător al cauzei celor drepți. De aceea se ascunde de ochii trădătorilor. Dar nu vă faceți probleme, niciodată nu va fi prins! - îi asigură Prințișor zâmbind încurajator. - E vreun vrăjitor? - se speriară socrii. - Ferească sfântul!... Dar nu vă preocupați de persoana dumnealui. Este un tip mai ciudat și are propria sa „organizație” secretă cu care luptă pentru dreptate. Să sperăm că ea va veni și-n țara noastră după atâtea secole de
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
asistentelor până ce tânăra mămică își va recăpăta forțele. În acest timp viitorul tătic se afla pe coridor, iar în secundele seismului avu o senzație ciudată de mulțumire, dar și de dispreț. I se păru straniu acest simțământ. Cataclismul nu-l sperie, dar era îngrijorat de starea soției. Nici nu observă când se stinse și se aprinse lumina, căci el vedea la fel de bine și pe întuneric. Se opri în fața ușii. Deodată, doctorul ieși val-vârtej : - Felicitări, flăcăule! Ai gemeni! Doi băieți frumoși, unul
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
hotărât să meargă mult mai departe, într-un părculeț în care simțea miros de iarbă bine întreținută, de frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și, tot acolo, putea asculta în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
brutală a sistemului de frânare, și-a făcut apariția o camionetă de transport marfă de culoare albă. Venea în mare viteză. Șoferul a intenționat să depășească, dar în acel moment a făcut explozie cauciucul montat pe roata dreaptă față. Șoferul, speriat de zgomotul exploziei și derutat de faptul că mașina se îndrepta direct spre cea staționată, a pierdut controlul autovehiculului și a acționat brusc frâna de picior. A fost manevra prin care ciocnirea a devenit iminentă. Lovitura a fost laterală. Efortul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
îndrepta direct către el și s-a văzut lovit de bara de protecție și aruncat pe asfalt. Filmul s-a întrerupt la fel de neașteptat precum începuse. O voce, nu se știe de unde, i-a poruncit: „Oprește-te, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
pentru momentul fatal și după ce îi încearcă tăria în cârligul de la lustră, mută masa lângă șifonier, se urcă pe un scaun și începe să își petreacă fluierând legăturile pe după omoplați. Văzuse el odată într-un film american cum un șerif sperie cu trasul pe sfoară un bandit care ia totul în serios și acesta varsă toate ponturile. Legătura în jurul gâtului, numai de formă, astfel că atunci când va face vânt scaunului cu piciorul, el va atârna legat numai de subsuori. Floare, și
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
pas greșit și... Dar ea era lângă mine! Geo și Simona nu se vedeau. -- Acum ne oprim, mă anunță Mara. -- De ce, Doamne iartă-mă? -- Pentru că nu mai văd chiar nimic și nu vreau să ne pun în pericol. -- Acum mă sperii! -- Nu te speria, ești cu mine! Și ea ce era? Capră neagră în stare să sară peste prăpăstii? Îmi venea să urlu! Cine m-o fi pus să umblu pe munți, prin ceață, după fuste? Doar are balta pește destul
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
Dar ea era lângă mine! Geo și Simona nu se vedeau. -- Acum ne oprim, mă anunță Mara. -- De ce, Doamne iartă-mă? -- Pentru că nu mai văd chiar nimic și nu vreau să ne pun în pericol. -- Acum mă sperii! -- Nu te speria, ești cu mine! Și ea ce era? Capră neagră în stare să sară peste prăpăstii? Îmi venea să urlu! Cine m-o fi pus să umblu pe munți, prin ceață, după fuste? Doar are balta pește destul, nu e nevoie
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
și stârvurile, m-a urmărit vreme îndelungată și nu mai suportam neaua, viscolul, iarna, frigul, înghețul, ca fiind viclene forțe ostile ale naturii ce ascund ceva rău, malefic. În cele din urmă m-am vindecat de mila tatălui meu care, speriat că aș putea muri, ca niciodată îmi aducea dimineața o tavă cu ceașca de lapte cu cornuri calde și mă îmbia să mănânc. E ciudat cum povestirile lui Marin Preda se petrec, fie dimineață, „sub răsăritul roșu și plin al
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
printre noi, fiind după Sanda a doua deținută fără condamnare. Era jucăria noastră vie, trecea din brațe-n brațe, era o dulceață de fetiță. La un moment dat a început să slăbească, să nu aibă poftă de mâncare, ne-am speriat și am hotărât să o botezăm. În taină, soeur Marguerite a botezat-o ascunzându-ne după paturi. Eu am ținut-o în brațe, i-am fost nașă, am spus Crezul pentru ea, m-am lepădat de Satana și m-am
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
făcut rost de fracuri? își întâmpină el râzând prietenii. - Ce băi, te-a prins insolația? Nu vezi că nu-i soare afară? De unde frac? o făcu pe supăratul Andrei. - Glumeam și eu, măi, mânca-v-aș gurița voastră. De ce vă speriați? Mai aveți ceva ca lumea pe voi în afara blugilor ăstora jigăriți? Ați discutat cu fetele? Sau nici partenere nu aveți? - Măi, când este vorba de distracție moca, fete găsești câte dorești. Lac să fie, de broaște nu duci lipsă. Facem
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
și cu Ramona destul de izbitor. - Ce s-a întâmplat mami, întrebă Deea speriată, văzând schimbarea la față a mamei sale, și se repezi să o sprijine să nu cadă. Se aplecă să ridice bucata de lemn căzută pe jos. Mă sperii. Te simți bine? Parcă l-ai văzut pe Contele Dracula, nu două studente tinere și frumoase ca noi. - Nnnnimic... doar așa... am simțit o amețeală,... poate-i o cădere de calciu din cauza oboselii acumulate în ultimul timp, încercă să se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
am simțit o amețeală,... poate-i o cădere de calciu din cauza oboselii acumulate în ultimul timp, încercă să se scuze și să motiveze incidentul Săndica care încă nu-și revenea din efectul emoției cauzate de vederea tinerei fete. - M-ai speriat rău de tot, spuse Deea care, luând fărașul și măturica, strângea zarzavatul împrăștiat pe jos de mama ei. - Cum ai spus că te numești, domnișoară? Se întoarse Săndica spre Andrada când și-a mai revenit un pic. - Nu ți-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
cu câțiva ani în urmă locuiam la țară unde lucrau părinții mei. - Mamă, parcă și tu ai lucrat în acea zonă, își aminti și Deea. Poate îi cunoști, remarcă veselă și încrezătoare ea. Nu știa că tocmai acest lucru o speriase de moarte pe mama ei. - Da? Și nu mai lucrează la țară? se interesa mai departe Săndica, fără să-i răspundă fiicei sale. - Ba da, însă după desființarea C.A.P.-ului unde lucrau, tata este președintele Asociației agricole nou create
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
ce aud. Până acum nu știam ce să cred despre tine. Ori că ești predispusă spre călugărie, sau că ai înclinații deviante, văzându-te numai în compania Andradei. Aflu acum că m-am înșelat și nu am de ce să mă sperii, având o soră normală din punct de vedere sexual. - Ești un nesimțit. Cum poți gândi așa ceva despre sora ta? Doar că nu am comportamentul tău de fustangiu care zboară ca o pasăre din pom în pom și tot nu-și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
ulei, peste care turna mereu câte un strop de apă. I-o fi foame că doar vine de pe drum. Când a deschis poarta spre grădină, Săndica l-a zărit pe tatăl său aplecat printre butucii de vie. Ca să nu se sperie, când îl strigă, o făcu de departe. - Nea Vasile, ai câteva minute libere, spuse ea în glumă. Știa că tatăl său nu prea vedea bine la distanță și cum venea și dinspre soare, precis nu o va cunoaște. - Care ești
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
și ea pipăită pe ici pe colo prin părțile esențiale? făcu mai departe pe curiosul Andrei. - Ce pot să-ți spun decât că suntem pe drumul bun. Doar nu ai fi dorit să mă comport în așa fel încât să sperii vânatul. Eu trebuie doar să-l stârnesc, să-l aduc în cătarea puștii. Tu vezi, Mariane, și fă rost de bani până atunci. Sper să te descurci cu paraii pentru o seară la Club Traian. Dacă nu,...vii la taica
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
-a - IV-a pățeau la fel. Atunci, fiind deja primăvară, cald, ne întâlneam toți băieții în curtea școlii, unde începeau niște miuțe de fotbal fără de sfârșit. Rar de tot, spre seară, se trezea din somn d-l învățător, ne mai speria cu prezența sa în curte, făcând să fugim toți, ca potârnichile, în clasă. Taman la timp, ca d-l Sheffel să ne dea tema pentru acasă. După aceea eram liberi să plecăm. Știu că, chiar când să luăm vacanța, d-
ÎNVĂŢĂTORUL SHEFFEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349420_a_350749]
-
pofticios, din curți ies bătrâni deșucheați să mă-njure, de ciuda că-s tânăr și păr sănătos. Dar vai, sub luceferii palizi ai boltii... pardon, asta e din alt film, mă scuzați... spre seară, spuneam, îmi ascut bine colții și sperii fetițele care nu au frați. Târziu, sub stele, merg acasă-n buiestru, cu umbră lunii refuzând să descrească, îmbrăcat mă arunc în patul ecvestru și trăiesc coșmaruri cu cafea turcească. Referință Bibliografica: Cafea turcească / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CAFEA TURCEASCĂ de RAUL BAZ în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349418_a_350747]
-
că ne-am întâlnit, cred că e mai bine să-ți destăinuiesc totul. Mai ales că, în felul acesta, îmi mai ușurez și eu sufletul... Octavia o privea și nu putea scoate un cuvânt. Dar nu fiindcă s-ar fi speriat sau ar fi rămas mută de uimire, ci fiindcă era fermecată și bucuroasă. — De ce să mă mir? răspunse ea. Știam că broscuțele pot merge oricum și pot vorbi. E drept, tu ești prima pe care o văd umblând și o
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
încet în apa limpede și priveam spre adânc, iscodind după lopățica mea, când, deodată, dintre niște stânci negre și colțuroase, se înălță, rupând și împrăștiind valurile, cine crezi? vraciul Merlin, mai urât, mai înspăimântător, mai cumplit ca oricând. — Te-ai speriat? rosti Octavia, cu răsuflarea tăiată. — Mai întrebi? Nici să țip n-am fost în stare. Am rămas împietrită. Vrăjitorul părea el însuși de apă, ai fi zis un fel de răbufnire, o cascadă cu brațe și ochi, cu chip și
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
nopții care se clatinau ca în adierea vântului. Se opriră surprinși. - John, ce-o fi astea? - șopti Michel. - Seamănă cu niște lupi ridicați în două picioare care țin în labe câte o furcă. - Sunt străjerii babei, duhurile rele care îi sperie pe hoți. - Să-i ignorăm și să dăm buzna peste cotoroanță. Ca la comandă lovesc împreună cu umărul în ușa care sare din balamale și se rostogolesc în mijlocul unicei camere a bojdeucii. - Eheeei! Cei cu voi nepoftiților de-mi deranjați consiliul
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
văzuseră pe Satana. Și chiar așa era! Îi strânseră în brațe și îi mai liniștiră. Nu puteau însă articula nici un cuvânt de parcă amuțiseră. - Oare ce s-a petrecut în sat? - se îngrijoră Giorgiana. - Pe cine ați văzut de v-ați speriat așa tare? - întrebă Giovana. - Pe dracul! - exclamă deodată John. Din acest moment nimeni nu mai întrebă nimic și se ghemuiră unii în alții pe mușchiul de pământ de la rădăcina unui stejar cu coroana stufoasă, așteptând cu înfrigurare ivirea zorilor. Încet-încet
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]