3,200 matches
-
largă, terminală. Maxilele și vomerul cu dinți mărunți fini, așezați în mai multe serii. Fălcile de lungime egală. Pe bărbie sunt 2 pori senzoriali. Ochiul mijlociu, prezentând aceleași raporturi față de spațiul interorbital, ca și la zglăvoaca comună. Preoperculul cu 2 spini bine dezvoltați, îndreptați înainte.Vezica înotătoare lipsește. Atât capul cât și corpul sunt complet lipsite de solzi, în afară de țepișorii foarte fini, uneori abia vizibili, care se găsesc sub înotătoarele pectorale. Linia laterală este incompletă, ajunge până sub jumătatea celei de
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
înotătoarelor: înotătoarea dorsală: III, 8 (9); înotătoarea anală: II (III), (5) 6 (7—8); înotătoarele ventrale: I, 7; înotătoarele pectorale: I, 13-15 (16); pe linia laterală 39-42 solzi. Dinți faringieni 3.5-5.3 (2.5-5.2 sau 2.5-5.3). Spini branhiali 1-2. Vertebre 36. Corpul alungit, fusiform, gros, de înălțime mică, slab comprimat lateral, cilindric în secțiune transversală, acoperit cu solzi destul de mari, mai mari decât la restul porcușorilor, persistenți. Gâtul (istmul) și pieptul este lipsit de solzi, iar suprafața
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
în lungimea capului. Ochiul mare, eliptic; diametrul lui se cuprinde de 1,4-1,9 (2,0) ori în lungimea botului, de 4,5-5,0 ori în lungimea capului și mai mic decât spațiul interorbitar, formând 5,6% din lungimea corpului. Spinii branhiali scurți, rari. Orificiul anal este situat la mijloc, mai aproape de baza înotătoarei ventrale decât de înotătoarea anală, uneori la egală distanță. Înotătoarele mai mari decât la alți pești ai genului "Romanogobio". Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
o activitatea redusă. Lungimea obișnuită 7-8 cm și excepțională 15 cm. Formula înotătoarelor: înotătoarea dorsală: II - III, 6-8; înotătoarea anală: II-III, 5-7; înotătoarele pectorale: I 12-15; înotătoarele ventrale: II 5-7; înotătoarea caudală 19. Pe linie laterală se află 40-43 solzi. Spini branhiali 3. Dinți faringieni cu formula 3.5-5.3 sau 2.5-5.2. Vertebre 36. Numărul cromozomilor: 2n = 50. Corpul alungit, fuziform, acoperit cu solzi cicloizi destul de mari. Gâtul și pieptul sunt acoperite cu solzi. Solzii de pe spatele corpului fără
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
capului; ele ajung cu capătul lor până la marginea posterioară a preoperculului, trecând uneori dincolo de aceasta. La îmbinarea buzelor sunt câte o prelungire posterioară ce se aseamănă cu o a doua pereche de mustăți. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii branhiali sunt scurți, rari. Orificiul anal este mai aproape de înotătoarea anală decât de înotătoarea ventrală. Înotătoarele ventrale sunt inserate sub înotătoarele dorsale sau un puțin înapoi. Înotătoarea caudală este profund bifurcată, cu lobii rotunjiți și egali sau aproape egali (lobul
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
i (Acanthopterygii) (din greaca "akantho" = spini, țepi + "pterygii" = înotătoare) este un supraordin vast și destul de variat de pești teleosteenii superiori marini și de apă dulce, la care razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. Înotătoarele abdominale se găsesc, de
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
abdominale se găsesc, de obicei, sub cele pectorale, iar câteodată și înaintea lor. Vezica înotătoare nu comunică cu intestinul. Razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. În mai multe grupuri de actinopterigieni însă spinii lipsesc din înotătoare și anume probabil prin dispariție. Înotătoarea dorsală se alungește înapoi și se diferențiază într-o parte anterioară și una posterioară, care se separă adesea ca două înotătoare distincte: anterioară și posterioară. Înotătoarea dorsală anterioară are raze spinoase
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
anume probabil prin dispariție. Înotătoarea dorsală se alungește înapoi și se diferențiază într-o parte anterioară și una posterioară, care se separă adesea ca două înotătoare distincte: anterioară și posterioară. Înotătoarea dorsală anterioară are raze spinoase, în formă de țepi (spini) ascuțiți, rigizi, nedivizați, iar cea posterioară raze moi sau articulate, la fel ca și înotătoarea codală, anală și cele pectorale. Țepul este un lepidotrih modificat, articolele cărora s-au contopit într-o singură piesă tare și neflexibilă, numită spin. Teleosteeni
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
țepi (spini) ascuțiți, rigizi, nedivizați, iar cea posterioară raze moi sau articulate, la fel ca și înotătoarea codală, anală și cele pectorale. Țepul este un lepidotrih modificat, articolele cărora s-au contopit într-o singură piesă tare și neflexibilă, numită spin. Teleosteeni superiori care au înotătoarea dorsală anterioară susținută de lepidotrihi transformați în spini se numesc acantopterigieni. Cu o singură excepție, înotătoarea dorsală adipoasă lipsește. Prima sau primele raze anterioare din înotătoarele ventrale și din înotătoarea anală sunt spinoase. Înotătoarele ventrale
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
fel ca și înotătoarea codală, anală și cele pectorale. Țepul este un lepidotrih modificat, articolele cărora s-au contopit într-o singură piesă tare și neflexibilă, numită spin. Teleosteeni superiori care au înotătoarea dorsală anterioară susținută de lepidotrihi transformați în spini se numesc acantopterigieni. Cu o singură excepție, înotătoarea dorsală adipoasă lipsește. Prima sau primele raze anterioare din înotătoarele ventrale și din înotătoarea anală sunt spinoase. Înotătoarele ventrale sunt situate anterior și se găsesc de regulă sub cele pectorale (poziție pectorală
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
sau primele raze anterioare din înotătoarele ventrale și din înotătoarea anală sunt spinoase. Înotătoarele ventrale sunt situate anterior și se găsesc de regulă sub cele pectorale (poziție pectorală) sau mai rar înaintea lor (poziție jugulară); ele au de obicei un spin și cinci sau mai puține raze moi. Înotătoarele pectorale sunt plasate sus, pe laturile corpului. Înotătoarea caudală bifurcată de obicei simetrică, cu lobi egali. Solzii sunt ctenoizi (cu numeroase excepții). Sunt pești superiori din a căror centură scapulară lipsește mezocoracoidul
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
caudal. Dinții faringieni pe două rânduri, de tip răpitor, îndoiți la vârf ca niște cârlige, nezimțați sau foarte ușor zimțați. Numărul dinților faringieni este variabil, mai frecvent 2.5—5.2, 2.4—5.2 sau 2.4—4.2. Spinii branhiali scurți, puțin numeroși (6—30). Peritoneul negru. Coloritul general bate în violaceu. O dungă mediolaterală întunecată cenușiu-violacee sau o linie neagră de-a lungul liniei laterale sunt printre caracterele cele mai evidente la speciile acestui gen. Cu toate că uneori dungile
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
adăugită - (Fundația Europeană E.C.E.), 2001, ediția a IlI-a revăzută și adăugită - (Ed. Lumina Lex), 2002; SUB 50 DE STELE, poeme - (Ed. Vinea), 2001; CONVORBIRI ÎN AMURG, Ediții definitive - (Ed. Cartea Românească), 2002; CINCI JURNALE DE BORD ȘI COROANA DE SPINI, Ediții definitive - (Ed. Cartea Românească), 2003; POSTDEFINITIVE, poeme - (Ed. Cartea Românească), 2005; ÎNTRE KILOMETRUL ZERO ȘI GOLGOTA - (Ed. Hasefer), 2005; NOAPTE BUNĂ, SĂGETĂTORULE! - (Editura Gramar), 2005, ediția a IV-a, revăzută; PRINȚUL METAFOREI LA CURȚILE METAFIZICII (Editura Hasefer, 2008); THE
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
a abdomenului, iar la femelă sunt mici, reduse, lobiforme și nu depășesc metanotul. Aripile posterioare sunt absente la femelă. Atât masculii cât și femelele sunt nezburătoare. Sunt bune alergătoare, au 3 perechi de picioare asemănătoare, lungi și subțiri, cu numeroși spini, coxele sunt foarte mari, oval-alungite și tarsele au 5 articole. Abdomenul este format din 10 segmente vizibile. La partea posterioară a abdomenului masculul are doi cerci lungi, iar între ei doi stili, iar femela doi cerci lungi, iar între aceștia
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
fost utilizată de Raymond Davis, Jr. (Premiul Nobel pentru Fizică 2002) pentru detectarea neutrinilor solari în experimentul Homestake (1970-1994). În 1946, examinând proprietățile miuonilor produși de radiația cosmică în atmosfera Pământului, Pontecorvo a sugerat că aceștia ar fi particule de spin ½, iar în procesul de captură a unui miuon de către un nucleu atomic este emis un neutrin: Constatând că parametrii acestui proces sunt de același ordin de mărime cu cei din procesul beta el îi scria lui Wick: „"de aici se
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
miuonul nu se dezintegrează într-un electron și un foton, și (3) miuonul se dezintegrează în trei particule. În concluzia autorilor, rezultatele veneau în sprijinul ipotezei că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi neutrini și indicau valoarea ½ pentru spinul miuonului. La Dubna, în anii 1950, Pontecorvo a făcut două propuneri de experimente care urmau să pună în evidență proprietăți ale neutrinilor încă netestate. Aceste experimente nu au primit acordul autorităților sovietice. Urmărind o analogie cu fizica mezonilor K, Pontecorvo
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
țepoasă) este mai lungă decât parte posterioară moale; parte spinoasă ocupă mai mult din jumătatea întinderii întregii înotătoare dorsale. Partea moale a dorsalei este puțin mai înaltă decât cea spinoasă. Partea spinoasă a dorsalei are 17-19 radii spinoase (nici unul dintre spini nu este prelungit), iar cea moale 10-14 radii moi ramificate (la subspecia "Labrus viridis prasostictes" din Marea Neagră 12-13 radii moi). Formula înotătoarei dorsale la "Labrus viridis prasostictes" este D XVII-XIX 12-13. Înotătoarea anală este inserată aproximativ sub limita dintre partea
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
la subspecia "Labrus viridis prasostictes" din Marea Neagră 12-13 radii moi). Formula înotătoarei dorsale la "Labrus viridis prasostictes" este D XVII-XIX 12-13. Înotătoarea anală este inserată aproximativ sub limita dintre partea spinoasă și cea moale a înotătoarei dorsale și are 3 spini (radii spinoase) în partea anterioară și 9-13 radii moi ramificate în partea posterioară. Subspecia "Labrus viridis viridis" din Marea Mediterană, are 10-11 radii moi, iar subspecia "Labrus viridis prasostictes" din Marea Neagră, are 9-10 radii moi. Formula înotătoarei anală la "Labrus viridis
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
formula 41 [4-6/12-13] 49. La subspecia "Labrus viridis prasostictes" această formulă este 44 [4-5½ /12-13] 47. Vezica înotătoare este prezentă. Aparatul opercular cu 5-6 radii branhiostegale și o pseudobranhie bine dezvoltată. Pe primul arc branhial se află 20-22 branhiospini (spini branhiali). Apendicele pilorice lipsesc. Osul maxilar superior este absent. Coloana vertebrală are 38-39 vertebre. Toate coastele sunt articulate la parapofize. Terra typica: litoralul Crimeei. Este răspândit pe coastele europene și africane ale Oceanului Atlantic, din Portugalia până în Maroc, în Marea Mediterană, Marea Egee
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
de colembole, prin asemănare cu aruncarea cu praștia și lipirea de substrat cu coloforul la locul de cădere. Pe segmentul V abdominal se găsește orificiul genital, iar pe segmentul VI, ventral, orificiul anal. Cercii lipsesc, în locul lor existând niște cârlige — spini anali. Nu au tuburi Malpighi. Sistemul traheal lipsește sau este foarte slab dezvoltat. Trăiesc în materii vegetale, în mușchi, pe sub pietre și pe sub scoarța copacilor, precum și în pământ. Unele dintre ele, ca "Podura aquatica", trăiesc în grămezi la suprafața apei
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
cloazonate, uneori compartimentate. De regulă botridiile sunt latițe, alungite și lobate ca niște frunze, adesea pedunculate și foarte mobile. Suprafață lor poate să fie complicată prin formarea de șepte și de areole. Pot exista pe scolex, de asemenea, cârlige sau spini puternici. au o forme în general alungita, cu multe proglote pe strobil, care se pot detașă înainte de maturarea aparatului genital, se pot mișca și împerechea reciproc; ele pot trăi independente în intestinul gazdei, unde are loc și împerecherea. Ciclul evolutiv
Tetrafilide () [Corola-website/Science/333614_a_334943]
-
Zdrobită de durere, privighetoarea se retrase în ascunzișul ei. Peste noapte trandafirul fu cuprins de remușcări pentru purtarea sa crudă și îl podidiră lacrimile. În zori, când privighetoarea îl văzu plin de lacrimi, se repezi și-l îmbrățișă. Atunci un spin îi străpunse inima, ucigând-o, iar sângele său coloră trandafirul în roșu...” , În secolul al XIII-lea, poetul reprezentativ și devenit, de asemenea, poet de mare circulație universală, este Saadi .” , Marele poet persan "Saadi", pe adevăratul său nume Abu Abdullah
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
părinții lui s-au mutat în Marea Britanie. Lucrează ca scriitor și cercetător științific în domeniul inteligenței artificiale, colaborând cu guvernele american și britanic. Este căsătorit și are patru copii, unul dintre ei cu dizabilități. Prima operă a lui Lawrence, "Prințul Spinilor", a fost publicată în luna august 2011 de Ace / Voyager și a ajuns finalistă a premiului Goodreads Choice pentru "Cel mai bun fantasy din 2011", a premiului David Gemmell Morningstar în 2012 și pe lista scurtă a premiului Imaginales (pentru
Mark Lawrence () [Corola-website/Science/333866_a_335195]
-
august 2011 de Ace / Voyager și a ajuns finalistă a premiului Goodreads Choice pentru "Cel mai bun fantasy din 2011", a premiului David Gemmell Morningstar în 2012 și pe lista scurtă a premiului Imaginales (pentru roman străin) în 2013. "Prințul Spinilor" s-a aflat și pe lista "Celor mai bune lansări fantasy din 2011" de la Barnes & Noble. A doua carte, "King of Thorns" a apărut exact un an mai târziu la aceeași editură și a ajuns finalistă a aceluiași premiu Goodreads
Mark Lawrence () [Corola-website/Science/333866_a_335195]
-
În fizica statistică, prin particule identice se înțelege o categorie de particule care nu pot fi deosebite între ele, nici măcar în principiu. La scară atomică, sunt identice particulele elementare care posedă aceleași caracteristici fundamentale (masă, sarcină electrică, spin), cum sunt electronii, protonii și neutronii. Dar și sisteme care au o structură internă intră în cadrul acestei definiții dacă această structură rămâne neschimbată în cadrul fenomenului studiat, de exemplu nucleele atomice și atomii. În mecanica statistică clasică, starea unui sistem de
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]