5,679 matches
-
a dat seama că lucrurile nu mergeau așa de bine pe cât sperase el. Conversația era, în cel mai bun caz, poticnită. Copilul lui Alice, Rosa - sau o chema Rosie?- îl fixa cu niște ochi care îi dădeau fiori pe șira spinării. Hugo a ridicat din sprâncene, a scos limba și-a dat din urechi. Copilul a început să plângă. În timp ce o legăna pe Rosa, încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să se mai maimuțărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Sue. I-a zâmbit Barbarei, conștient de o senzație care, deși îl făcea să simtă satisfacție, era complet diferită de tot ceea ce simțise în mediul imobiliar. Senzația asta venea din camaraderia generată de necazurile comune, nu din prosperitatea câștigată pe spinarea unui prost credul sau a altuia. I-a zâmbit Barbarei. Ei erau camarazi de arme. Cu bebeluși în brațe. Barbara scosese de undeva o oglinjoară și își cerceta imaginea. —Dumnezeule! Uită-te la mine! Ei, ce mama naibii mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o aventură? Dar apoi, bărbatul își amintea că era vorba de o aventură cu Alice, femeia care era responsabilă pentru încheierea carierei Amandei de la Intercorp. De fiecare dată când se gândea la situația asta, Hugo simțea fiori reci pe șira spinării. Ceea ce însemna că simțea fiorii ăștia aproape tot timpul. Când nu se gândea la nevastă-sa, Hugo își făcea griji din cauza lui Alice. Nu mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
renunțe la carieră și să fie cea mai bună mamă din lume. Jake te-a târât de la New York pe principiul că viața cu el o să fie al naibii de fantastică. Și uite ce s-a întâmplat! Amanda și-a pus coada pe spinare la câteva zile după nașterea lui Theo, iar pe tine Jake te-a transformat într-o eco-prizonieră. —Știu, a șoptit Alice. Dar nimic din toate astea nu mai contează acum. Tot ceea ce contează e că pot să stau cu Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați, luminați de un bec chior, rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe spinarea ei, dar nu mai știu de ce, totuși, eram foarte nervos, niște adidași jerpeliți care au prins perioada în care tu, scriitor ratat, vroiai să faci alergări în fiecare dimineață, pentru a fi în formă maximă, aiurea, n-ai alergat nici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe frunte și pe tâmple. Ura umbrelele încă din copilărie și prefera să ajungă ud undeva în loc să se adăpostească sub un astfel de accesoriu. Bănuia că era vorba despre o glumă a unei televiziuni comerciale în căutare de rating pe spinarea cetățenilor onorabili aduși în ipostaze de tot hazul, numai că vremea îl punea pe gânduri. Și nu-și dădea seama pe unde ar fi putut să fie ascunsă o cameră de luat vederi. Înșfăcă ziarul și îl desfăcu cu gesturi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scăpă cafeaua din mână. Ceașca porni către podea, urmată de farfurioară, o urmări distrat, cădea cu încetinitorul, apoi luă contact cu parchetul și lichidul se împrăștie în toate direcțiile. 2 Fugi. Fugi cât mai poți. Oriunde. Ia-ți picioarele la spinare. Stătea pe verandă, cu ziarul într-o mână, iar genunchii îi tremurau, cuprinși de neliniște. Genunchi neliniștiți - ce utopie. Numai un Scriitor ratat ar putea să extragă din mlaștina unor gânduri infecte o astfel de metaforă. Aruncă din nou ochii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum... acum e prea mult!... murmură el înfrigurat. Ii era teamă de osânda din el. Inima i se răsuci într-însul, ca un șarpe veninos, care îi dădea fiori și răcelli pe spinare, și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar s-o potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a închis, scăpătată din cheutori... Câteva pâlpâiri de lumină
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
amenzile erau stabilite la două sute de lire pentru prima abatere, trei sute pentru a doua și cinci sute pentru a treia, la care puteau fi adăugate, progresiv, găurirea limbii și exil pentru șase până la douăsprezece luni, purtarea silită prin oraș pe spinarea unui măgar și doi ani la galere 100. La nord de Alpi, în secolele XVI-XVII, blasfemia era pedepsită gradual de la pedepse pecuniare până la cele corporale, dar legile luau în considerare circumstanțe atenuante, cum ar fi alcoolul și furia 101. Însă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și maieul mi se făcuse leoarcă. o să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub plapumă, dar mie frigul Îmi intrase În șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se Întâlnea cu mine, pentru că știa cât Îmi place. Puloverul maro era bătrân și Înțelept, avea și două- trei găuri de molii și era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
readuse ulterior la Îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărĂbuș care dădea din piciorușe și căruia Îi puneam acum capace de Coca-Cola În spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă Împăcam după bunul meu plac. Peste vară, Dodo insistase să vină cu mine Într-o tabărĂ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
șopti el. o ninsoare măruntă și deasă a Început să cadă Între noi. Fulgii se topeau instantaneu pe pielea noastră, transformându-se În abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se În cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distri- buită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a Început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce În ce mai rari, până când s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și maieul mi se făcuse leoarcă. O să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub plapumă, dar mie frigul îmi intrase în șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se întâlnea cu mine, pentru că știa cât îmi place. Puloverul maro era bătrân și înțelept, avea și două- trei găuri de molii și era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
readuse ulterior la îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărăbuș care dădea din piciorușe și căruia îi puneam acum capace de Coca-Cola în spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă împăcam după bunul meu plac. Peste vară, Dodo insistase să vină cu mine într-o tabără
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
șopti el. O ninsoare măruntă și deasă a început să cadă între noi. Fulgii se topeau instantaneu pe pielea noastră, transformându-se în abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se în cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de pe planetă. Acum, vino, să te sărut, de adio, și, chiar adio Îți zic! Ce nu-i să fie, nu-i, și gata! Trebuie să ne supunem datului ursitoarelor. Dacă asta ne-a fost hărăzit, asta vom duce pretutindeni, În spinare și-n inimă șin suflet. Gata. Nu mai discutăm, că-ncep să plâng. Și plânsul ucide inima omului mai rău decât cea mai puternică otravă. Să te sărut Încă o dată! Îl sărută. Doamna director rămăsese de parcă picase din lună. După
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Nunul cel mic, tatăl Mierlei, veni la taur. Îl mângâie. Îi scoase, din gât, sabia - cuțit, care-l rănise, nu, Însă, deosebit de grav. Alți nuntași Îi săriră În ajutor și-l traseră, pe mort, dintre coarnele taurului, așezându-l, cu spinarea În jos, dincolo de gard. Mierla sosi ca o furtună. Și-l acoperi, de-a lungul trupului, Îmbrățișându-l și sărutându-l și tânguindu-și păcatul, de a-l fi refuzat, de soț: nenorocita de mine, căci, n-a fost, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a operei. Care eveniment și care operă, se pomeni, Întrebând, oarecum buimac, Olovinaru. A evenimentului prilejuit de majoratul meu și a operei săvârșite de tine. A uciderii guguluilor mei. Ultimele cuvinte făcură, ca, lui Olovinaru, să-i treacă, prin șira spinării, ca un curent electric, ori, ca un șuvoi subțire, dar, extrem de pronunțat, de gheață. Înghiți. Porțile se deschiseră, mașina lunecă În curte, În urma ei, porțile reveniră la loc, dinaintea garajului, la intrarea În acesta, de asemenea, ușa se deschise, automat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
gîndea că nici Dumnezeu nu mai era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima, ispășind pentru toți muritorii; dar suferința
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi trecut, poate, prin minte, măcar În clipa aceea, pe care chiar Dumnezeu i-o dăruia, să ierte planeta de prăpăd. Cei doi bărbați, Încă tineri, s-au Întîlnit, s-au Îmbrățișat, și-au tras cîteva palme zdravene pe spinare, au scos, În același timp, un strigăt de luptă. Thomas așteptase mult clipa. Jesper, dublul său cîndva! Dioscurii! Jesper-Castor alesese calea confruntării permanente. Mereu fusese neliniștit, nemulțumit; mai ales după ce Îl părăsise dansatoarea lui. Nici nu era dansatoare; o animatoare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să meargă după ea destui, destule, și-n iad. Dar Adanil putea fi găsită și-n rai, trecuse poarta paradisului În mai multe rînduri, cu vreo doi sfințișori ce studiau teologia, Învățau acolo cum să Îndrepte lumea, Adanil le Îndreptase spinările, Îi culcase, pe rînd, În patul ei, Îi călărise, le luase mințile, Îi făcuse, s-ar fi putut zice, oameni de rînd, se dusese tot harul, atît cît adunaseră pînă atunci. Adanil bîntuia peste tot, chiar părea ubicuă, unii jurau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor. Cei doi, supravegheați la început de argat, se dedaseră binișor la acest sport și colindau singuri moșia. Însă Otiliei îi venise alt gust: să se urce chiar pe calul lui Felix. Calul, masiv, suportă fără obiecție îndoita greutate, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la acest sport și colindau singuri moșia. Însă Otiliei îi venise alt gust: să se urce chiar pe calul lui Felix. Calul, masiv, suportă fără obiecție îndoita greutate, și astfel oamenii văzură, crucindu-se, noua arătare, un cal purtând în spinare un bărbat și o fată, care stătea în față, lângă coamă, băiețește, cu fluierele picioarelor scăpate de sub rochie. Otilia găsea că acesta e sportul cel mai chic. - Simt nevoia, îi mărturisi într-o astfel de cavalcadă Felix, după atâta singurătate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care este tot așa de doborâtă, și mărturisind că, fără ajutorul altora, el nu va fi în stare nici măcar să înmormînteze mortul. Într-adevăr, nu făcu nici el, nici Olimpia nici un gest serios în direcția asta, încît cheltuiala căzu în spinarea familiei Tulea. Stănică ceru chiar bani să comande monument copilului fără pereche, și Otilia bănui că Pascalopol însuși fusese supus unei taxe. La înmormîntare, Olimpia fu nepăsătoare, plictisită, Stănică însă plânse cu hohote, cîștigîndu-și simpatia femeilor care se găsesc mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În cazul de față, mi se pare că vă amuzați pe socotealalui papa, adăugă Otilia. Pascalopol privi la cei doi tineri cu simpatie și bătu aprobativ pe Felix pe umăr. Vasiliad începu acum să facă auscultația plămânilor, ducîndu-și urechea deasupra spinării bătrânului. - Spuneți treizeci și trei, comandă el. - Cccum? - Spuneți tare: treizeci și trei. Așa. Tușiți. Din nou: treizeci și trei. - Treizeci și trei. Treizeci și trei. Treizeci și trei. Doctorul ridică capul. - Ați suferit vreodată de vreo congestie la baza stîngă? - Nu-nu-nu! se apără Costache, puțin palid. - Ați avut ceva: aud crepitațiuni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]