12,817 matches
-
forțele cu Liceul Tehnologic „Simion Mehedinți”, cu Fundația „Împreună”, Casa de Cultură a Sindicatelor Galați, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iași, Reprezentanta Galați-Tecuci, a rostit un cuvânt de început atît de răscolitor și de emoționant, încât, cu greu îți puteai stăpâni lacrimile. De altfel, prin tot ce organizează sub egida Reprezentanței Galați-Tecuci a Filialei Iași a Uniunii, Angela Baciu da chip și eternitate secundei. Scriitorul Petre Rău, scriitor, poet, editor, redactor șef al revistei Boema și director al Editurii InfoRapArt, l-
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
provocatoare”, și propuneri, apoi au urmat Silviu Fusu, Iurie Roșca etc., emisiune, care a fost mai târziu demagnetizată(securitatea cred că o pastrează). Când s-au început a perinda evenimentele, nici KGB-ul rusesc, nici securitatea autohtonă, nu au putut stăpâni importanța lor. Nimeni nu a căutat să ne aprecieze pentru întâietatea voinței, pentru patriotism, pentru curaj etc.. Unii dintre noi se aleg mai târziu cu funcții / eu cu tragedii/, alții cu bogății. Manifestările publice încep și devin un fel de
SILVIU FUSU ŞI DUMINICA MARE A ILUMINĂRII, CU ECATERINA NEGARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353364_a_354693]
-
Scriitorul român ajuns în străinătate nu poate vorbi de șansă! El poate spera să (re)devină scriitor în exil doar dacă învață academic limba țării de adopție... Și chiar și așa este greu să reușească. Pentru cei care incearcă, chiar dacă stăpânesc limba țării bine, este greu să scrie sau să gândească imediat în noua limbă. După aproape un sfert de veac de exil pot afirma ca vorbesc bine limba țării mele de adopție, scriu și îmi traduc poeziile singură, dar... este
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU SIMONA PUŞCAŞ (ROMA, ITALIA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353418_a_354747]
-
român care pleacă în exil? Dar omul de știință? Dar omul fără pretenții intelectuale, fără mari nevoi culturale? Lucian DUMBRAVĂ: Șansele unui scriitor de a se afirma în cultura literară a țării de exil, este minimă. În primul rând, chiar dacă stăpânește limba țării-gazdă la un nivel decent, scriitorul nu-și poate rupe arta de țara în care s-a născut, de limba în care a exprimat până la nivel de carte. Pentru un scriitor, cuvântul este ceva aproape sacralic, iar cuvântul înseamnă
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU LUCIAN DUMBRAVĂ (FARO, PORTUGALIA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353450_a_354779]
-
politice pentru un răstimp, atât de necesar pentru liniștea neamului, curățirii, igenizării și purificării, aruncând balastul la groapa de gunoi a istoriei. Trăim, cum spuneam, într-o lume zbuciumată și dezechilibrată, profană și imbecilă (de la imbecilii întâlniți la tot pasul!), stăpâniți de relicve umane, de frământări și nedreptăți, dar optimiști, pentru că unii mai visăm la orice ne-ar face mai buni, mai drepți, mai nobili, mai frumoși, într-un cuvânt mai oameni, încercând să dăruim semenilor noștri un dram de sensibilitate
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
de generozitate intelectuală, de responsabilitate umană și socială, oameni care să aibă și HARUL de-a induce și genera binele, omenescul, într-o comuniune umană superioară. DA! O viziune idealistă, dar perfect infăptuibilă... și așa a fost până la un loc. Stăpânit de ideea împlinirilor; profesionale, umane, morale, sociale, spirituale, etc., m-am slujit de puterea unor energii interioare, a ordinii, a exemplului și sacrificiului personal, în neliniștea vremii. Dând sens lucrurilor, m-am situat arbitrar dincolo de bine și de rău, nădăjduind
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
Au excelat în a îndepărta grijile, pe care de fapt, nu le îngreuna sub nici o formă sufletul. Unii erau diletanți, alții inițiați, dar la un loc toți au împărțit fericirea sau mai degrabă, nenorocirea. Senzațiile de completă euforie, aproape îi stăpânea pe toți. Uitase pentru ce au venit, abandonase ideea de majorat frumos și intrau elegant și fără să-și dea seama, într-o nebuloasă otrăvitoare și cu consecințe groaznice. Voința unora le era de fier, ale altora devenise legume moarte
EUFORIE SINUCIGAŞĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352804_a_354133]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > ROMANUL "PUNCTE DE INFLEXIUNE" - CAP.2 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1619 din 07 iunie 2015 Toate Articolele Autorului După ceva timp în care tăcerea deplină stăpânise adunarea, Babacul începu hotărât: -Știi cum vine vorba... să ridice piatra cel ce n-a greșit... râdeam eu mai adineaori de abilitățile lui Papa de a manevra fantasticul, dar, dacă stau bine să mă gândesc, mie chiar mi s-a
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
cu adevărat democratice și unde domnia legii este mai presus de orice? Suntem! A fost vreun război în România și noi nu știm pentru ca azi să constatăm că nu mai avem flotă, industrie chimică, metalurgică etc., că nu mai suntem stăpâni pe aproape nicio resursă naturală (petrol, gaze, minereuri metalifere, păduri etc.) și pe nicio infrastructură de transport (electricitate, gaze, căi ferate) etc.? Nu! Atunci, cine sunt vânzătorii de țară? Străinii? Nu! Vânzătorii de țară suntem chiar noi, românii, prin “reprezentanții
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
ireal al imaginilor imaginarului care oricând poate deveni real prin tot ceea ce gândim. Gândirea însăși este un produs regenerativ al ideilor vii. Când cugetăm ne legăm existența de divin. Când creăm o astfel de literatură ne înălțăm deasupra fiindurilor telurice stăpânite de sensul cercului strâmt al vieții de zi cu zi. Povestirile fantastice, ce fac parte din prezentul volum antologic, sunt convins că va trezi interesul cititorului nu numai pentru a fi citite, dar și pentru a fi studiate cu multă
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
o hulă de fund și curenți puternici au început să ne poarte voltele spre pupa. Plumbul de o sută de grame, aproape că plutea deasupra fundului mării. Norocul lui nea Nicu era că dădea doar cu două volte și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre două pietroaie, când m-am trezit că barca se înfige cu prova în nisip. Valurile puteau s-o poarte spre pietroaie, s-o lovească și s-o spargă. Am sărit repede în apă și
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
și-o impunea și de a cărei “vină” se făcea și în educația primită, și cea moștenită și bunul simț - presupuse că stă la baza unor astfel de “conversații”! Expresiile “ieșeau” ca turnate din mecanica unei “oralități” pe care o stăpânește după ani, probabil, de exercițiu mental și punerea lui pe acordul inteligibil, simplu și “duios” al limbii pe care o stăpânea. Cu un mic și abia sesizabil “tremolo”, pe care și-l impunea obligatoriu, între două respirații, când precipitate, când
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
că stă la baza unor astfel de “conversații”! Expresiile “ieșeau” ca turnate din mecanica unei “oralități” pe care o stăpânește după ani, probabil, de exercițiu mental și punerea lui pe acordul inteligibil, simplu și “duios” al limbii pe care o stăpânea. Cu un mic și abia sesizabil “tremolo”, pe care și-l impunea obligatoriu, între două respirații, când precipitate, când domoale. “Când am venit printre ei, se uitau cumva cu teamă, reprezentam o lume pe care nu o doreau lângă ei
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
rețeaua Eventim. ”De fiecare dată când îl ascult - și asta se întâmplă des - Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească - populară și cultă - poate mișca munții. Problema mea inhalând prin toți porii melodia ființei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrimă de dragoste, admirație și mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai ușor să-l pup.” spunea Marin Sorescu despre fenomenul Tudor Gheorghe. Tudor Gheorghe despre spectacol: ”Prin varietatea tematică, prin
SPECTACOL EXTRAORDINAR TUDOR GHEORGHE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354401_a_355730]
-
a partidului comunist, foametea organizată în 1945-1948 (pentru RSSM). Cartea lui Alexei Memei are capacitatea de a “furniza” oricui o citește “materialul probator” pentru ceea ce autorul califică în titlul cărții drept “teroarea comunistă”, ca strategie, tactică de deznaționalizare pentru a stăpâni. Metodele legate de înfometare însemnând exterminarea în masă a populației băștinașe, între altele, determinând până și atrocități legate de canibalism - consecințe care produc cititorului similitudini cu practicile naziste. Țăranilor moldoveni nu le rămâneau, în condițiile date, decât câteva perspective, privind
O CARTE CÂT (ŞI CA) O BIBLIE: “TEROAREA COMUNISTĂ ÎN RASSM (1924-1940) ŞI ÎN RSSM (1940-1947)” DE ALEXEI MEMEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354383_a_355712]
-
moale-a dimineții- ou cosmic spart în răstimpuri de strigătele veșniciei. Vreme de iarnă copaci de sticlă în singurătatea câmpiei și un tren cu roți de diamant, rătăcind năuc pe drumuri dintr-o altă poveste. Vreme de restriște un scaiete stăpânește trufaș orizontul. de umbra lui, regele Lear își sprijină neputința. Păsările vrăbii gureșe la fereastra sufletului meu ciugulesc grăunțele gândurilor, pentru a se ridica apoi cu ele la ceruri. Gând de iubire căpcăun organic, bestie ancestrală, pitită după porți cu
GANDURI de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354447_a_355776]
-
a rugat continuu pentru a fi iertat de Creator, îmbrăcat încă și în straiele-i specifice de rugăciune ce înainte le detesta, precum și actul rugăciunii în sine. Cine i-o fi „calmat” până la pocăință ura sa mare ce l-a stăpânit toată viața? Sărmana bucătăreasă necunoscătoare, a spus celor ce au venit să-i ridice trupul neînsuflețit: „Vai ce „creștin” bun a mai fost!”) Autorul articolului cu pricina, pleacă de la faptul că marii cercetători ai miticismului folcloric, „eludează” (ascund deci, cu
DEZGUST FATA DE FOLCLORUL ROMANESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354363_a_355692]
-
au citit, recitit și au încercat să-și îndrepte condeiul către versurile pline de farmec ale acestuia. Au creionat un medalion literar-artistic demn de niște vorbitori ai limbii române. Căci, cine se poate numi român, decât acela care știe a stăpâni graiul poporului căruia îi aparține? Talentul și munca lor au fost admirate și apreciate atât de colegi, cât și de profesorii prezenți la activitate. Cât de frumos poate răsuna versul eminescian pe note de romanță, ne-au convins încă o dată
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului terapie cu povești... Cic-a fost mai demult, cum o spune cuvântul, Când doar regi și-împărați stăpâneau tot pământul. Între ei... împărat, cum cuvântul o știe, Jumatat-de pământ îi era-împărăție. Și cum toate se strâng, deseori, la un loc, Mai avea împăratul și o fata, boboc, Numai bună-ntre soare și lună să steie, Că nici scribii
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
Nu mai era necesară supravegherea informativa a acestuia .Așa apare Marian Munteanu în Piață Universității în celebra cămașă verde legionara . Ca să compromită fenomenul și să justifice acuzațiile lui Iliescu că " în Piață se găsesc elemente fasciste și legionare " . Pentru a stăpâni informativ " eventualul pericol legionar " Măgureanu îl pune pe Marian Munteanu să înființeze " Mișcarea pentru România " unde începe să scrie și Dan Dungaciu . Absolvent tot de sociologie , Dungaciu era discipolul , elevul și " pupilul " lui Măgureanu . De altfel , conform mărturiilor unor români
FANTOMELE KGB-GRU SI RETELELE SECURISTO- PSEUDO- LEGIONARE ! de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354505_a_355834]
-
Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mă propulsam negru pe albul zăpezii ca o umbră hieratică pe urmele lupului decupat din lună cu o față luminată. Restul era întunericul care stăpânea în aer; nu se zăreau nici caii ninsorii, nici iepurii somnului, cerul era un semicerc alb - negru, căzut peste podișul cu poieni, păduri și teamă. Stelele aveau altă preocupare: lăsau gerul să biciuie mâinile și urechile. Eram un ceas amorțit
NEGRU PE ALB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354527_a_355856]
-
frumos amenajate, care îi așteptau să le însuflețească. Cum o vorbă înțeleaptă spune că ,, Omul sfințește locul”, este firesc să afirmăm că și elevii dau strălucire și valoare școlii în care învață. Dacă elevii din clasele mai mari și-au stăpânit ușor emoțiile, prichindeii ce au pășit în clasa pregătitoare erau uimiți de ceea ce au observat în prima zi, o mare de școlari și profesori care parcă nu semăna cu mediul grădiniței de unde ei au venit. Abia când au pășit în
NUANȚE DE TOAMNĂ, UN NOU ÎNCEPUT de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354546_a_355875]
-
mulți - era o ocazie unică să te alegi cu o diplomă fără prea mare efort. Veniseră chiar și de la oraș. Comuna întreagă avea peste patru mii de suflete. În ziua testelor, curtea școlii era plină de „elevi” care abia își stăpâneau emoțiile. Începeau examenele și, cum fiecare pretendent la promovarea uneia sau a mai multor clase simultan se prezenta în fața comisiei de examinare fără să fi pus mâna pe o carte de ani de zile, trăiau cu adevărat emoțiile elevilor reali
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
știindu-l necăsătorit, pentru a nu crea suspiciuni și nici animozități printre soțiile participanților la chef. Ca și ea, profesorul de franceză stătea cu chirie la o familie din localitate. Lui Viorel, oricât de mult ar fi dorit să se stăpânească, îi alergau involuntar mereu ochii spre cea care îi subjugase inima. Avea grijă ca nu cumva să-i trezească bănuieli Ramonei, pentru subitul interes față de subordonata sa. Viorel și Ramona erau așezați la o masă lungă, față în față cu
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]