38,669 matches
-
a oferit recentul său volum Urît mai trăiți, domnilor!( al cincilea, dacă nu mă Înșeală memoria). Titlul m-a derutat, recunosc : credeam, Înainte de-a citi cartea, că e vorba despre un eseu dedicat lui Cehov. Ei bine, nu! Volumul strînge, Între coperțile sale ( agreabile) articole, foiletoane, recenzii, portrete. Am citit impresiile autoarei cu plăcere, deoarece ea are un ascuțit simț al observației, un bun-gust dovedit, iar portretele beneficiază și de o căldură care catifelează atît de mătăsos stilul, Încît realizezi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu Cehov , relaxat : e impresionant contrastul ( pe care abia recent lam depistat!) dintre extremele dramaturgului : capul lui și labele picioarelor. Privirea inteligentă, superior/sarcastică, ochii migdalați, bărbuța atent scurtată din foarfecă, mîna dreaptă ținînd un baston subțire, iar cea stîngă strîngînd un cățeluș - și el, delicat, mantaua lungă, Încheiată pînă la ultimul nasture, gulerul ridicat...nimic deosebit. Și totuși, ghetele-i scîlciate par a adăposti picioare foarte late. Incredibil de late! Labele picioarelor... altui scriitor! Cum s-ar zice, trei sferturi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
darea de seamă” cu nădejdea că va mai urma cel puțin Încă un volum... Fiindcă repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc mari artiști - sau doar mici canalii , datorită unora care au avut ocazia să le strîngă mîna (ori, doar să-i observe direct ). Prin intermediul acestui gen de amintiri & portrete, eu Însumi Încep să cred, În unele momente de visare impunibilă, că am stat cu-adevărat În preajma doamnelor Bulandra, Alice Voinescu, Maria Giurgea, ori a domnilor Manolescu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
au la bază cărți despre teatru , d’anțărț... Pe Adrian Țion l-am cunoscut bine, În perioada În care montam În Cluj. I-am apreciat (mereu) cultura, echi librul judecății, bunul gust. Calități pe care le regăsesc acum În cronicile strînse În volumul Flashback teatral ( editura Tribuna, 2006). Sunt cronici publicate timp de un deceniu și jumătate În diverse ziare și reviste ardelene și dau samă despre reprezentații din Cluj, Turda și Petroșani. Spectacole mari sau medii ; cu texte mari sau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mare Îi accentua Înclinația spre tirania domestică.[...] În sufletul lui Anton, coșmarul băcă niei era Însoțit de coșmarul bisericii. Îi obliga pe fiii lui să participe, alături de el, la principalele slujbe de peste zi”. Ca să arate cît de credincios era bătrînul strîns la pungă, autorul reamintește episodul - savuros! cu butoiul din prăvălie :” Într-o bună zi, un șobolan s-a Înecat Într-un butoi cu ulei, iar pe proprietar nu l-a lăsat inima să arunce produsul infestat. Cum să Împace totuși
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care umple găuroiul ce-ți rânjește sfidător din pardoseală. Când te întorci, îți face socoteala și-ți mai adaugă o j'ma de milion, că a trebuit să spargă cu mâna betonu' ăla. Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele și te apuci să faci curat după el. Înainte să plece, își mai aruncă un ochi critic prin baie, apoi se spală fornăind până la brâu. O face iute, jegoșindu-ți după aceea prosopul, cu care oricum va da discret un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-te, Cateluțo, și șmotruiește, dășchide toate ferestrele să să facă corent, să iasă duhoarea dân casă..." "Ei, las', las' că nu si-a părut rău după aia...", surâde junele-prim seducător și insinuant, degajând o masculină siguranță de sine. Madam Cateluța strânge din buze, arborând o înaltă ținută morală. Căzu câteva clipe pe gânduri, după care hotărî brusc: Hai să plecăm d-aci, Vijulie, că nu-mi miroase dăloc a bine." "Păi, plecăm... asa?" " Da, așa plecăm!", zise îndârjită femeia. "Ceva nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scaun la cap. Ce să faci? Așa-i felu' ei...", dădu ea a neputință din umeri. "Sensibilă și finuță..." "Sensibilă și finuță...", face acru și scârbavnic baba de Fito, dând din mână la marea lehamite, de îmi vine să o strâng de gât. "O bolovancă, aia e!", conchide dumneaei. Ah! Doamne, băbăciunea asta simt că mă scoate din minți! Ei, las' c-o să ți-o plătesc eu ție, măgăriță bătrână! Hoașcă perversă și coclită-n mizerii ce ești! Îmi dau, cât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de ea, iar restul trupei se opinti să o deschidă. Reușiră destul de rapid. Alți gândaci începură să dea ocol bidoanelor, înfășurându-le pe fiecare în câte un laț, la bază. Masa trupei începu să tragă de primul și lațul se strânse în jurul recipientului. Desfăcură sfoara în fâșii, astfel încât de ea să se prindă cât mai mulți. Apoi începură din nou să tragă înspre canalul din curte. Bidonul se urnea încet, încet, cu câțiva centimetri la fiecare opintire coordonată de șeful de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mari: " Da' chiar, bre, că aici parcă umblă ăla mai abitir să te bage-n belea, zău!". "Umblă, da", făcu neatent Tăsică în timp ce sălta ușor în pumn punga de plastic cu mucuri de lumânări și ceară, socotind că s-a strâns de vreun kilogram, hai, un kilogram și jumătate. Cantitate care, vorba aia, că pășisem în al treilea mileniu, se putea recicla pe niscaiva bănuți. Domnul Tănase Efremiu Gomboș după cum scria în acte era, o susținea de altfel cu mândrie și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oftând adânc: "Nu mai găsești, Lizico, oameni cinstiți azi, în țărișoara noastră. Toți vor bani, dar fug de muncă ca dracu' de tămâie. Numai hoție și iar hoție, cât vezi cu ochii. Nu știu unde o să ajungem, zău!". Nevastă-sa surâdea șugubeață, strângându-și a sa robe-de-chambre din mătase în jurul șoldurilor generoase, admirându-se în oglinda, așa-zis venețiană, aflată pe peretele din spatele lui bărbate-su. Rochia fusese cumpărată la jumătate de preț de la o enoriașă care se jurase că o primise de la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el pentru operație. Las-o dracu', nici așa, mă!" "Ete, ba bine că nu! Față de moșii ăștia bagabonți n-am nicio milă. Dă-i în mă-sa, că-și fac cavouri d-un miliard, din banii pe care i-au strâns o viață sau din ce li s-a retrocedat, și vor să-i scapi, făcând medicină d-asta, socială. Îți dau după operație o sticlă de țuică, cică dreptu' tău. Nu-i mai plânge tu, că știu eu un caz
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și mai tare. Tremura realmente de nervi. Urlă, strângând neputincios din pumni: "Cum, bă, ce să recunoști!? Că ai pus la cale totu', numa' dă nebună și dă geloasă ce ești. Că ai aruncat banii pă geam ca o tâmpită ordinară, doar ca să mă lovești pă la spate. Pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
negru și oftă adânc. Ieși în bulevard și opri un taxi, în timp ce vorbea la telefon cu reprezentanța, ca să aranjeze în așa fel încât să-i schimbe cât mai repede parbrizul. Se interesă de costuri, explicând că mașina era în garanție. Strânse din dinți, aflând suma. În plus, fu informat că în contract nu era prevăzută și gratuitatea înlocuirii, în cazul avarierii parbrizului. Le părea foarte rău. Îi sugerară să rezolve problema aranjând cu asiguratorul. Vorbi și cu ăștia, iar aceștia îl
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de președinte, însă trebuia să recunosc că, vorba sus-pomenitului, cred că în felul ăsta n-aș fi făcut nimic altceva decât să eliberez locul pentru alții și mai dihai decât actualii. Mi-am făcut datoria de haiduc adevărat plasând bancnotele strânse din biroul lui Ciucurel pe la diverși oameni necăjiți din faimoasa noastră instituție de învățământ. Și nu erau tocmai puțini. Asta m-a bucurat și mi-a mai alungat din starea mea. O stare pe care n-aș ști să o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rândul lor de faptul că nu știe nimeni unde mai “dorm” ele din când în când... bla, bla... Căldura? - îl întrerup eu. Ăsta e marele dezavantaj. Rețeaua de gaze e suspendată de mult timp, de pe vremea inundației, de când nu se strângea cureaua. Cert este că nu se poate face căldură nici cu lemne, că te dă de gol fumul... Nu mai vorbesc de muzică. Nu tu magnetofon, nu tu casetofon... De pick-up nu mai vorbesc. Și vreau și eu să fiu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îmbrăcam rapid și imaginar, pe Iozefina în hainele contesei, chiar și când aceasta apărea numai în blugi sau cel mult îmbrăcată așa cum erau îmbrăcate la ora aceea toate femeile tinere. Chiar și când nu era îmbrăcată cu ea, rochia aceea, strânsă la mijloc, tot cenușie, făcea din înfățișarea Iozefinei un triumf al frumuseții celei mai modeste culori. Într-un cuvânt, eu eram tot mai convins că soția directorului meu fusese făcută să joace în rolul acesta și eventual eu să joc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în rolul lui) aș fi îndrăgostit de dumneata, adică de contesa de Bethlen - precizase Gerard. Vedeți, domnule Gerard, că scriu prostii... Nu se așteptase desigur, la o astfel de replică. Mai degrabă s-ar fi așteptat ca Gerard s-o strângă cumva, în joacă, la piept. S-o strângă cum n-o strânsese nimeni niciodată. Vise ! Sunteți sigură? - sunase replica lui Gerard voit ambiguă. Asta nu. Ba da. Da sau nu? Renunțarea la ambiguitate era pentru ea ca o trezire dintr-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adică de contesa de Bethlen - precizase Gerard. Vedeți, domnule Gerard, că scriu prostii... Nu se așteptase desigur, la o astfel de replică. Mai degrabă s-ar fi așteptat ca Gerard s-o strângă cumva, în joacă, la piept. S-o strângă cum n-o strânsese nimeni niciodată. Vise ! Sunteți sigură? - sunase replica lui Gerard voit ambiguă. Asta nu. Ba da. Da sau nu? Renunțarea la ambiguitate era pentru ea ca o trezire dintr-un vis nemaipomenit, fiindcă tocmai întoarse ochii spre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Bethlen - precizase Gerard. Vedeți, domnule Gerard, că scriu prostii... Nu se așteptase desigur, la o astfel de replică. Mai degrabă s-ar fi așteptat ca Gerard s-o strângă cumva, în joacă, la piept. S-o strângă cum n-o strânsese nimeni niciodată. Vise ! Sunteți sigură? - sunase replica lui Gerard voit ambiguă. Asta nu. Ba da. Da sau nu? Renunțarea la ambiguitate era pentru ea ca o trezire dintr-un vis nemaipomenit, fiindcă tocmai întoarse ochii spre Gerard și se îmbujoră
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nemaipomenit, fiindcă tocmai întoarse ochii spre Gerard și se îmbujoră. Valurile privirilor ei începuseră să-i inunde lui Gerard, toate simțurile și să-i pătrundă trupul de la tălpi până-n creștetul capului. I-ar fi prins încheietura mâinii, ca să i-o strângă, dar renunță la gândul că ori ar fi făcut la fel, ceea ce nu se cădea din partea unei distinse doamne, ori ar fi așteptat ca mâna lui să sară subit pe a ei. Gerard o simțea cum tremură aproape cabrată. Îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mir la cele auzite, ca să nu mă creadă prăpăstios. Încuviințam printr-o schițare pozitivă cu capul, ceea cea însemna că-i acceptam liniștit afirmațiile, dar nu animam prin dialog, discuția. Mai clipeam din când în când ușor din pleoape sau strângeam din buze a mirare. Nu vedeam binevenit acuma numele lui Sima, în toată povestea aceasta pe care eu mi-aș fi dorit-o cât se poate de sinceră. Parcă îi răpea din sinceritate. Aproape că mă chiar deranja povestea cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu se întâmple așa, încerc să joc teatru până și în pat. Mă consolez cu gândul că așa mi-a fost sortit, să mor de tânără... O îmbrățișez. Mi se udă mâna de la lacrimile ce-i scăldau Iozefinei obrazul. O strâng la piept și încerc s-o consolez: - Fii liniștită. Va fi totul bine, Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta e o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Eu și cu Iozefina, extrem de emoționați, repetăm ținându-ne de mână: În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Simt mâna Iozefinei, ușoară, subțire și rece, care-mi strânge degetul cel mijlociu între ale ei. Acuma să vă văd cum știți să respectați acest angajament. Să fie într-un ceas cu noroc! Să fie! - exclam. Da... Să fie! - repetă și Iozefina mai mult cu gura moartă. Capul sus, porumbițo
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am spus eu cu timp în urmă, că iapa asta nu se mulțumește numai cu o singură șa? Nu m-ai crezut, dar așa a fost. Gerard, aproape ieșit din pepeni, îl prinse de mână ușor și-i zise apoi strângându-l tot mai tare: Și cu mascarada asta aranjată la patru ace de voi doi, ce-a fost? Iozefina a aranjat-o. Eu n-am făcut altceva decât să-i dau o mână de ajutor...Scuze dacă totuși, n-a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]