4,034 matches
-
gard de merișor și din afara grădinii ei, unde se înmulțea în prostie liliacul sau tufele de soc și o mlădiță de viță se răsucise ajungând la una din ferestre - acolo unde azi cupa excavatorului intra urlând turbată în ramă și strivea totul, prefăcând imaginea obișnuită într-o grămadă de moloz. Sub gemetele fierăstraielor cădeau brazii, tufele de soc, liliacul fusese smuls din rădăcini și noi ședeam la fereastra bucătăriei și priveam cum începea construcția din tablă ondulată și beton a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
singur prieten până acum și nu știu dacă ar trebui să-mi mai fac unul, doar să văd cum e“, dar nu eram la ora de geografie și nimeni nu ridica mâna. Femeile din jurul nostru urlau ceva despre țelurile lor strivite în fașă și coapsele lor pline. Femeia cu coif își atingea urechea dreaptă ca și cum ar fi ascultat-o pe fiecare dintre harpiile acelea înnebunite. Apoi a cerut să se facă liniște, a urlat, mai bine zis, ca să se facă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse de astă dată, proaspăt zugrăvit cu roș și negru, să-mi ucidă gândurile și să-mi spargă fraza sentimentală, ticluită de piticul caraghios, din mine, convalescent în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Burgess, Închizând cu zgomot catarama centurii. Toată fletcherizarea aia i-a venit de hac. În urmă cu zece ani, Henry James se convertise la doctrina unui dietetician american, doctorul Horace Fletcher, care recomanda ca fiecare gură de hrană să fie strivită și mestecată până se transforma În lichid, Înainte de a fi Înghițită. Într-o zi care rămăsese memorabilă, Fletcher Îl vizitase pe scriitor la Lamb House, iar prânzul se transformase Într-un ritual În care preotul și acolitul se cântăriseră reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i cadă din mână. Dacă ar mai fi păstrat o scânteie cât de mică de Încredere În piesa sa, o urmă de speranță că spectatorii cu discernământ, alții decât prietenii interesați, Îi vor aprecia meritele, acestea i-ar fi fost strivite sub călcâiul răzbunător al atacatorului fără nume. Dacă The Times era de partea huliganilor de la galerie, atunci nu exista loc pentru el În teatrul englez. „Un efort dureros și prost direcționat“ - vorbele usturau ca o palmă În obraz, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
contează prea mult ce realizezi, doar trăiește. Locul acesta mă copleșește. Acum Înțeleg. Eu n-am procedat așa și acum sunt bătrân. E prea târziu. Viața a trecut pe lângă mine. Tu mai ai timp. Trăiește! Citând acest discurs, Sturges Își strivi țigara sub călcâi și adăugă trist: — E ușor să-mi spui mie „să trăiesc“! Mai greu e de pus În practică, atunci când nu poți face doi pași fără astea. Apucă cele două cârje sprijinite de scaunul lui și le ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pentru a compensa asta, continuă Fletcher, am redus presiunea internă cu trei centimetri. În acest moment, avem o presiune ușor negativă și ar trebui să fim bine. Aerul ne va ajunge. Dar Încă un atac În asemenea condiții ne va strivi ca pe o cutie de bere. Lui Norman nu-i plăceau lucrurile aflate, dar, În același timp, era impresionat de competența lui Fletcher. „Este una din resursele pe care va trebui să le valorificăm“, Își spuse el. — Ai vreo soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
om ar spune tot adevărul. Tînăr sau vîrstnic, tu, eu, avem nevoie rafinată de alcoolul minciunii. Prin ea ne iubim și posedăm pe cel înșelat, prin ea ne protejăm: eu sînt altul, înăuntrul meu nu puteți pătrunde, nu mă puteți strivi! Și cine nu știe că a fi ambiguu îți dă valențe noi, fațetele opuse te fac să te adaptezi mai ușor antinomiei structurale a existenței și bruștelor schimbări! Nu sîntem noi cei care transpirăm și care ne scărpinăm în cur
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
după petrecere. Tînărul V. își poartă cu mîndrie conștiența revelată. Notează totul pentru o dementă și nefuncțională bibliotecă a universului. Încă nu știe că o operă publicată e ca un copil care te-a părăsit, pe care-l folosește și strivește lumea și care-ți trimite, din cînd în cînd, cîte o carte poștală, și că a vrea să înregistrezi totul denotă, poate, că nu te bucuri de nimic. Așa s-a născut dorința de plecare. Să fugi de tot ceea ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
partea asta a noastră care e murdară și mulți sfîrșim obsedați de regretul că porceala nu moare decît odată cu noi. Un pocnet îndepărtat de ușă închisă mă reîntoarce la momentul în care am fost atacat. Cine mă sfîșie, cine mă strivește umplîndu-mă de durere? Mă văd deodată spart și împrăștiat pe obiecte. Sîngele vopsește suprafețele. Nu se putea da un răspuns mai stupid la o viață stricată cu o întrebare stupidă. Unde am greșit? Iată-l pe tînărul V. după cutremurul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe imensul glob ucigător al ochiului meu. Așa am făcut întotdeauna. Am ucis ce-am vrut să cunosc. Așa că nu am mai aflat decît formele moarte. Robinson V., ignorantul de sine: nici o formă socială nu-ți pansează abcesele singurătății. Te strivește mereu imbecilul agresor. Doi poli ai izolării. Un părăsit de prieteni și unul pe care lumea așteaptă cu dragoste să-l salveze. Pentru că cei mai mulți, frumos îmbrăcați, decenți, respectînd legile, sînt în adîncuri ca el, cretinul. O operație cerebrală pe care
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pasăre. Dar pasărea a fost tot timpul cu mine. O văd și știu că tînărul se înșeală. Că nu e halucinație. Ochiul ei de șarpe, privindu-l trist, crește încet dar sigur, apropiindu-se de el, dorind parcă să-l strivească de pereți sau să-l absoarbă în galbenul său fără expresie. „-M-am întrebat dacă e bine să gîndim moartea”-continuă Doctorul. „-Și cred că nu e rău, cu toate că pare groaznic. Asta ne e crucea. Doar cel ce va gusta din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lipindu-ți palmele de corneea sa rece începi să vezi lumea ca dinăuntrul lui. În fiecare vîrstă, tînăr și matur, știu că durerea mea e generoasă. Cuprinde atît anatomia vulgară cît și pe cea nobilă, a creierului și inimii. Inima strivită de inutilitatea iubirii, mintea, de infirmitatea lumii. Gîndind asupra a ceea ce e dincolo de noi judecăm întotdeauna strîmb. Că nu-i adevărat ceea ce nu ne face plăcere sau ne refuză măcar o șansă. Și ne mirăm că dreptatea noastră, așa cum încercăm
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Legii, a dragostei pe care noi o impurificăm. Pare absurd, de negîndit dar, negîndind o face omul. Viața colcăie de absurd căci aceasta nu-i decît o umbră a lumii de dincolo. A voi să-l înțelegi înseamnă să-l strivești și să-l îmblînzești. Să-l faci uman. E numai paleativul vieții noastre ignobile. O derogare de la sens. O umbrelă în calea avalanșei. „-Să faci legea e o satisfacție primitivă“-îi răspund. „-Să o descoperi, e altceva. Devii complice cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lăuntru. „-Fiece gest și cuvînt, fiecare celulă ți-e impregnată de porcăria pe care ai făcut-o. Ai împroșcat cu noroi în tine și în cei iubiți. Ți-a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se transformă. Se înmoaie și se schimbă încet în amărăciune. Îmi dau seama că oricît de adînci mi-ar fi rănile, am fost clădit astfel încît ele să se închidă. Sîngerările mele se opresc. Povara de neînlăturat, stînca ce mă strivește, nu dispare ci, se preschimbă straniu într-o imensă cruce. E grosolan cioplită, murdară de pămînt și sînge închegat dar e a mea. De ea îmi lipesc spatele și-i simt răceala aspră. Numai cu ea în suflet trebuie, iarăși
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de iubire flămând, unde căutarea aceasta de dragoste albă e o melancolie a entuziasmului de a da exilului petale de dor răstignit. Dar nu a venit încă timpul să ne ucidă iubirea nu a venit acea lumină străină să ne strivească AMORUL, și nu s-a făcut suficient de noapte în noi, Nu-i așa iubitule, că putem adormi în această fereastră a tinereții de dragoste înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă poate condamna o viață de noapte, și mă poate face să visez încă o distanță de lumi și cuvinte, unde GERUL mă lovește, mă arde, mă vinde. Dar COPACII cu florile lor de zăpadă, mă ia în brațe, mă strivește prin zile, mă face să înțeleg că nu am obosit și apoi mă poartă prin formele lor de trupuri, congelate să pot uita de AMURGUL DIN MINE, prefăcut în scrum să pot uita că de mult nu mai sunt fată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sărutări din vieți uitate Și-n clipele de geruri ești un REFREN DE ERE. Dar noaptea doare, pe un nor de ceață Și în surâsul ei doar trecători de sori Ca un luceafăr porți surâsul tău pe față Și mă strivești cu vise, prin ARDEREA DE ZORI, Tu ești frumos și vii din POEZIE, Un prinț rătăcitor prin stele, Păstrează-mi dorul veșnic în a ta privire Și de mă poți iubi, fii gerul din VERTEBRE. Ca o frumoasă clipă de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mine dorul din patul îngeresc Departe-n lume arde un timp de întristare, Și-n urletul de CER, sunt AERUL FIRESC. TRUPUL PĂMÂNTULUI Din pieptul nopților, aud un suflet cum se zbate cu un vis în inima CĂLĂTORULUI, ce-mi strivește liniștea și-mi calcă iubirea în PICIOARE DE LEMN. Dar mi se pare că prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper Căci ești minunea vie, strivită de o adiere, În sufletul de cer, alung iubirile ce-mi pier, Și-n calea mea ești noaptea de tăcere. Și-n nepătrunsul vis eu te-am rănit cu albe versuri suspinând uitarea, Ești întunericul adânc ce l-am iubit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de-o rodie tremurătoare De n-ai fi fost iubirea din alba nemurire Misterul dragostei arzând în sufletul de zare. N-aș fi acum o lacrimă de ger Și vraja versului prin tainele de nopți Când plapuma de nori este strivită-n seri Te învelesc iubire, prin AERUL DIN VIEȚI. 19-12-2007 AȘCHIE DE STEA Am plâns prin sufletul de noapte Pe cel ce l-am iubit cândva, Zac în tăceri privirile încrustate, Din lumile de cețuri, O simfonie grea, Și plânsul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
comportamentului meu copilăresc, stare defensivă din cauză că eram certată, furie fiindcă eram tratată ca un copil și conștientizarea faptului că venise momentul să încetez să mă mai port ca o scârbă egoistă. Tata s-a așezat cu toată greutatea pe pat, strivind o cutie goală de bere pe care nu o observasem zăcând pe pilotă. Tata a recuperat-o de sub el și mi-a arătat-o cu tristețe. —Ce-i asta? m-a întrebat. Ce ți se pare că e? mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
placaj. Înțelegeți! Chestii de genul ăsta. O bucătărie ca atinsă de fulger sau în care procesul evoluționist era pe cale să înceapă din nou, perdele date la o parte și căzute de pe galerie, transperantele rupte atârnând de ferestre, cutii de bere strivite pe jos, cada din baie pe post de distilerie. O, da, credeți-mă, am avut partea mea de experiențe cu apartamentele studențești ale lumii. Așa că am fost teribil de ușurată când Adam a deschis ușa de la intrare și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai stare? Parcă ai mâncărimi. —Iartă-mă, mamă. Tocmai atunci a sunat telefonul. —Doamne, Claire, piciorul meu! a urlat tata, ca un câine cu coada prinsă în ușă, când eu m-am repezit să răspund și în goană i-am strivit mai multe metatarsiene. — Alo, am gâfâit în telefon. —Alo. Tăticu’ e acasă? a întrebat împleticit o voce de la celălalt capăt al firului. —Tată, am strigat eu. Taaaaată! Te caută mătușa Julia. Fir-ar al naibii, m-am gândit. Când suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]