4,124 matches
-
grindina va surpa locul de scăpare a neadevărului, și apele vor îneca adăpostul minciunii. 18. Așa că legămîntul vostru cu moartea va fi nimicit, și învoiala voastră cu locuința morților nu va dăinui. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19. Oridecîteori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scîlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite „În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lângă un han de lumini și umbre, un han galben, sub luna de șofran - apoi liniște, În timp ce crescendo-ul de râsete se stinge... mașina a pornit iar la drum pe aripile lunii iunie, Îmblânzind distanțele peste care creșteau umbre și strivind umbrele galbene, Înnegrindu-le... A urmat o frână bruscă și Amory, zgâlțâit, a deschis ochii. La marginea drumului se afla o femeie care vorbea ceva cu Alec, aflat la volan. Mai târziu avea să-și amintească aspectul de harpie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reușit să-și pună În mișcare picioarele, atâta cât să traverseze 42nd Street. La „Shanley’s“ obscuritatea era mare. Amory era conștient că vorbea cu voce tare, foarte succint și convingător - i se părea lui -, despre dorința sa de a strivi oamenii sub călcâi. A consumat trei sandvișuri, devorându-le ca și cum n-ar fi fost mai voluminoase decât niște drajeuri de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aceasta constituia teza majorității nopților sale de nesomn și simțea că noaptea care venea avea să fie una dintre acelea. Mintea Începuse deja să-i țese variațiuni ale acestui principiu. Patimă nesătulă, gelozie violentă, dorința de a poseda, de a strivi - doar atâta mai rămăsese din marea lui dragoste pentru Rosalind, doar atâta Îi mai rămânea ca plată pentru tinerețea pierdută - calomel amar sub glazura dulce, subțire, a exaltării amoroase. În camera de hotel s-a dezbrăcat și, Învelindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
influenței comuniste din industria de divertisment. Iar ironia sorții făcuse ca ambele evenimente să le confere Roșiilor o oarecare credibilitate, un fel de justificare. În august 1942 un tânăr mexican cu numele José Diaz fusese bătut în mod criminal și strivit de o mașină afară din oraș, la Sleepy Lagoon - un loc popular de picnic pentru membrii diverselor bande plasat în zona Williams Ranch din Central L.A. Exista ipoteza că incidentul fusese declanșat de faptul în aceeași seară, puțin mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tare pe bune cu evreii, nu, Upshaw? Cu cât te plătește Mickey Jidanul? — Cu mai mult decât ți-a dat ție Brenda. Shortell râse. Privirea ciudată a lui Breuning se transformă într-un zâmbet. Niles își aruncă țigara și o strivi cu talpa. De ce n-ai raportat ce știai despre culcușul lui Marty Goines, șmechere? Ce mă-sa se-ntâmpla acolo? Mâinile lui Danny dislocară o bucățică de lemn din pupitru. Spuse cu o voce străină: — Sunteți liberi. *** Considine și Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ci doar trupul lui Tim și un ștremeleag mai mare decât cel al lui Demon Don Eversall, care apărea la dușuri, își încărca prepuțul imens cu apă, îl lăbărța și hohotea „Hai să bei din pocalul iubirii!” Săruturi îndârjite, trupuri strivite în strânsoare, ei doi unul înăuntrul celuilalt, Claire ieșind prin oglindă și zicând „E imposibil”... Apoi un foc de armă, încă unul și încă unul. Danny tresări și se trezi. Auzi telefonul sunând a patra oară, văzu că făcuse patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l dea să bea seara și dimineața” (20, p. 428). De asemenea, cu decoct de scoarță de „giugastru” „se scaldă copiii, ori de ce ar fi bolnavi” (114). În secolul I e.n., Plinius vorbea de virtuțile terapeutice ale lemnului de arțar „strivit în vin” (Naturalis historia, XXIV, 31). Iată și alte obiceiuri și credințe populare care ne interesează în mod special. „în dziua de Ispas, românii din Transilvania, cât și cei din Banat [și din Moldova ; cf. 102] îndătinează de a împăna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
explică denumirile ei în mai multe limbi europene : lat. Amanita muscaria, fr. l’amanite tue-mouches, engl. fly agaric, germ. Fliegenpilz, rus. muhomor, rom. muscariță etc. La jumătatea secolului al XIII-lea, dominicanul Albertus Magnus scria : „Este numită «ciuperca muștelor» pentru că, strivită în lapte, omoară muștele” (De vegetabilibus, cca 1250). Consumată în cantități mici, Amanita muscaria are efecte psihotrope majore. Expresia româ- nească „doar n-am mâncat bureți” (cu sensul „doar nu sunt nebun”) se referă la consumul (in)voluntar de acești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
uluit. Văzu cum fața ei se albește și mai tare sub fard. O față încordată, contorsionată, ochii dilatați. Veni spre el cu un mers ciudat și lipsit de grație. Degetele ei îi apucară brațul; și, grele ca de piatră, îi striveau carnea, deasupra încheieturii. Rosti cu o caricatură a vocii ei normale: - Ce ai auzit? Ce ai auzit? Brutalitatea ei îl sperie, îl șocă. Spuse stânjenit: - Nu mare lucru. Era prea greu să disting. Dar am auzit destul ca să... - Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
șapte Smith aveau pe lângă alte trăsături comune, faptul că, potrivit dosarelor lor, toți locuiau în apartamentul N de pe Hunt Street 111. Noul Bill își pierduse mâna dreaptă. Frank Smith suferise vătămări grave la cap și umăr, fața lui George fusese strivită. Milton și Tom își pierduseră fiecare brațul stâng. În toate cazurile, numele soției fusese dat ca Gracia Smith, și pe numele ei fuseseră făcute toate cecurile pentru despăgubiri. - Evident, își termină Prowse povestea istorisită președintelui Dayles, l-am arestat. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și satele. Niște pământuri triste să-ți rupă inima. Niște sate ce păreau strivite de o forță nevăzută. „Astea... sunt pământurile mele” șopti samuraiul în sinea lui. Dacă nu vor mai fi războaie, aici își va trăi tot restul vieții, la fel ca tatăl său. După moartea lui, o să-i urmeze fiul său cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cruntă. Era să mă prăvălesc pe scară. Aceea a fost clipa când ne-a zguduit primul val uriaș. Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până acum un lucru străin și îndepărtat, iar acum i se părea fără rost să asculte asemenea povestiri. Brusc, femeia cea vrednică de milă din povestirea lui Velasco îi aduse aminte de femeile din valea sa. Satele din vale păreau strivite de o forță nevăzută. Acolo trăiau mulți oameni mult mai amărâți și mult mai nefericiți decât femeia aceea bolnavă. Tatăl său îi spunea mereu povestea bătrânelor și femeilor părăsite pe marginea drumului în vremuri de foamete. Negustorii se străduiau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rugă: „Pentru aceasta, Doamne... ajută-mă să câștig în luptă. Ajută-mă să-l înving pe părintele Valente.” După slujbă, oamenii cuprinși încă de o emoție adâncă, îi împresurară pe japonezi și năvăliră afară din catedrală ca un șuvoi. Îi striveau cu mulțimea lor, îi băteau pe umăr, le cereau câte o strângere de mână. Nu s-au dezlipit de ei până când episcopul Lerma nu i-a adăpostit într-o încăpere de la subsolul catedralei. Așadar, fiule. O dată refugiați departe de uralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i faci pe niște necredincioși să se boteze pentru propriul tău câștig. Nu cumva e o blasfemie și o batjocură? Prin taina botezului Îl împovărezi pe Domnul cu păcatele unor necredincioși. Nu cumva e o faptă trufașă?” Velasco încercă să strivească vocea pe care o auzea în urechi. Își făcu scut din niște cuvinte ale lui Iisus scrise în Biblie. Erau cuvintele rostite de Domnul când Ioan s-a înfuriat văzând cum un necredincios vindeca bolnavi în numele lui Iisus: „Cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o forță nevăzută. Dar în vale își trăiau cu toții viața împreună, în jurul familiei samuraiului. Nu numai viața, ci și traiul lor era unul și același. Toate familiile își îngrijeau câmpurile la fel, plantau semințele la fel și petreceau sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trăim în mod atent Spovada și Euharistia, nu ne sacrificăm în caritate, nu răspundem cerințelor de a ne angaja în micile lucruri cotidiene. Se întâmplă acestea: nu creștem în cunoașterea de noi înșine și dorințele noastre intră în conflict, se strivesc, și chiar Dumnezeu, la un moment dat ,,se evaporă”. Există o pagină din cartea pe care deja am citat-o care mi se pare semnificativă: „Dacă pentru mult timp se neglijează rugăciunea (și cu rugăciunea, adăugăm și alte moduri de
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
la concluzia că pe un politician cel mai mult îl supără atunci când este ironizat, mai ușor acceptă înjurăturile, un pamflet îl atinge în moalele orgoliului. Dacă s-ar anunța la radio că au dispărut ultimii zece cititori de literatură română, striviți de raftul unei biblioteci, unde erau retrași, crezi că ai mai scrie? De ce ai face-o? Care ar mai fi motivația? Sigur că da, cu și mai mult patos, abia atunci, din respect pentru efortul meu, m-aș citi mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îndemână în vremea noastră de formidabil triumf tehnologic. Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gabriel Chifu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
simțământul că repertoriul literaturii române e aproape complet Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este asimilat și "renumit" de către cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui, automat, "Plumb"! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Gheorghe Grigurcu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de aceasta selectează un astfel de poem emblematic, nu totdeauna în consonanță cu ceea ce ar fi dorit autorul. Un exemplu: Blaga îmi repeta adesea că "s-a depărtat" de "Poemele luminii", din ciclul cărora face parte cel intitulat " Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Încercând totuși să vă răspund punctual, mă gândesc la "Imn vieții", din volumul meu de debut, Un trandafir învață matematica, pe care îl reproduc: "O, moarte, dezrobire prea-nceată/ în diminețile mele încă tânjind/ după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conformist, ci al unei gândiri mature și implicate. Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Ioan Moldovan? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]