4,463 matches
-
O, Doamne! exclamă Gaskell. Parfumul, plasticul, masca de pe fața ei și brațele femeii îi deșteptau fanteziile de odinioară. Se așeză pe pat cu fața în sus, fixându-și privirea pe Sally, timp în care ea îl dezbrăcă. Nu opuse nici un strop de rezistență nici măcar atunci când ea îl răsuci cu fața în jos și-i adună mâinile la spate. — Dragule sado-maso, îi spuse ea dulce și se întinse după bucata de mătase. — Nu, Sally, nu! exclamă el slab. Sally zâmbi sumbru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mică vrăjitorie psihologică față de care creierul bietului Harry nu putea nutri decât groază și venerație. Dryer făcuse mai mult decât să copieze aspectul și atmosfera uneia dintre pânzele lui Smith, imitând tușele aspre ale cuțitului de paletă, colorația densă și stropii aruncați la întâmplare, el îl împinsese pe Smith infinitezimal mai departe decât mersese vreodată Smith însuși. Harry a înțeles că era următorul tablou al lui Smith, cel la care ar fi început să lucreze în dimineața de 12 ianuarie, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vrea să fie frumos, dar pentru o femeie, frumusețea poate fi uneori un blestem, mai ales când ești ca Aurora: o tânără care a abandonat liceul, fără un soț, dar cu un copil de trei ani de crescut, cu un strop de sânge rebel în vine, oricând dispusă să dai cu tifla lumii și să îți asumi orice risc îți iese în cale. Dacă ai nevoie de bani și înfățișarea este marfa cea mai prețioasă de care dispui, ce te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era, am sunat-o și i-am spus să vină în Michigan, împreună cu Lucy, să stea cu mine. E un om bun la suflet, Nathan. Știi foarte bine. Toată lumea care a avut de-a face cu ea știe. N-are strop de răutate în ea. Poate e un pic nestăpânită, un pic căpoasă, dar complet inocentă și încrezătoare, omul cel mai puțin cinic din lume. Bravo ei că nu i-a fost rușine să lucreze în industria porno, presupun. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuit să-l refuz, pentru că mama ar fi înnebunit la gândul că mă distrez cât de cât. Desigur că se folosea de scuza cu „învățatul“ ca să mă încuie în casă până se terminau examenele. Dar trebuie să fi fost un strop de înțelepciune în nebunia ei când a făcut asta, pentru că am trecut fără nici o problemă. I-am spus lui Paul că ieșeam cu altcineva. Pentru că nu am vrut să recunosc că provin dintr-o familie de ciudați. Da, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că e irlandeză. Cele mai multe fac așa. Aș vrea un ceai. —O să servim ceai și cafea după masă. Atunci aș vrea o cafea. Decofeinizată. Mă tem că nu pot să servesc ceai și cafea încă. Răbdare, Doamne, dă-mi doar un strop de răbdare. —Serviți vin? — Sigur că da. —Vreau vin roșu cu gheață, spune ea. Îi torn un pahar de vin roșu și îi pun niște cuburi de gheață. Nu întrebați. Primești tot felul de cereri ciudate în meseria asta. Următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de femeie? Are un copil din flori? A făcut acte de violență în trecut? E bisexual? Are o idilă cu afurisita de Hilary Clinton? Doamne, nu mai suport. —Mmmm, a fost minunat, spune Amy visătoare în timp ce dă pe gât ultimul strop de Malibu cu ananas. Încă unul? mă ofer eu și mă reped la bar înainte să poată răspunde. Amy o să mai bea ceva aici, fie că-i place, fie că nu. Dacă eu nu pot s-o fac să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
prind în plasele pescărești, să nu dau peste scaunul greu de mobilă stil, care nu-și găsise loc decât în holul ăsta, ca într-o casă ai cărei stăpâni stau să se mute. Cică din mai nu mai căzuse nici un strop de ploaie în sat, de atâta uscăciune nici la cișmeaua din drum nu mai curgea decât un fir roșiatic. De fapt, după venirea mea a doua sau a treia zi, nu mai are importanță, știu că m-am trezit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
c-o lăsase gravidă pe una dintre fetele alea ale lui Țârțâc, care mai era și minoră - dă-le-n, sânge domnu’ Tudor, alea parcă n-au fost niciodată minore!! sare Sevgin, trântind cu obidă cana de masă, de sar stropii rubinii în toate părțile. cinci Știam deci că țiganii îi poartă sâmbetele lui Sevgin. În dimineața când au început să trosnească geamurile cămăruței mele și ceasul de pe masă mi-a arătat ora, patru fără zece, fără să-mi mai apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai departe, ținând notele de sus fără nici cel mai mic efort. Soldații îi aruncă priviri încărcate de admirație. Ea cântă și mai tare, zâmbind. Cea mai înaltă clădire începe cu o cărămidă, Cel mai adânc fluviu începe cu un strop de apă. Revoluția începe aici, în Yenan, Pe teritoriul roșu condus de marele Mao Zedong. Ea este mișcată de atmosferă, de acțiunea pe care o face ca să-și realizeze visul, de faptul că s-ar putea să devină o victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tale mame o minciunè cumplitè, chiar și la telefon, Nu se poate acum, mamè, altèdatè! Îți povestesc eu când vin acasè! Bine, Matei! mama nu mai insistè, eu fiindu-i recunoscètor pentru asta, vocea ei tristè picurând în inima mea stropi de argint fierbinte, În vacanță asta va trebui sè spun și pèrinților mei cè plec în America, mama, desigur, va înțelege cè nu fac decât sè fug de mine însumi, dar nu va face nimic că sè mè opreascè, Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi putut să uite? - manierele valetului, tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul banal, cu totul convențional al conversației. Avertizată de o ușoară clătinare a draperiei, femeia deveni conștientă că era observată. Își turnă un strop de lichior într-un pahar, gustă o picătură și, dacă în alte condiții s-ar fi gândit la o livadă cu pomi încărcați de cireșe mici și negre, sub o grindină ușoară dintr-o zi de vară, acum aroma dulce-amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vestonului. Din porunca țarului Alexandru I al Rusiei, distinsul meu prieten, gazda acelui mare bal, era trimis în surghiun tocmai la Elisabetgrad, împreună cu toată familia. După ce a dat citire ucazului, generalul a ridicat paharul și l-a băut până la ultimul strop, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Tipic rusesc! Slugile care serveau înțepeniseră cu tăvile în mână. Nimeni nu îndrăznea să mai spună ceva. De fapt, nimănui nu-i venea încă să creadă că scena la care tocmai asistaserăm fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ridicată... Din nou amenințătoare... Pândind chiar deasupra capului său... Viziunea fu atât de reală, încât îi veni să țipe. Simți mirosul sângelui proaspăt care se scurgea în picături repezi pe tăișul iataganului. Auzi până și evantaiul sunetelor care însoți impactul stropilor cu zăpada. O viziune la fel de reală mai avusese și pe vremea când mai era încă haznadarul averii lui Mustafa Bairaktar. Cu ajutorul acestuia și împreună cu „Prietenii de la Rusciuk”, încercase reformarea anchilozatului imperiu al sultanilor. Din păcate, reforma fusese întreruptă, iar membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i venea să creadă că amândoi zâmbeau și se priveau ca doi însurăței peste buza ceștilor, prin aburii fierbinți ai cafelei cu lapte. În mometul următor, consulul scăpă ceașca din mâini, conținutul se vărsă peste fața de masă și câțiva stropi cafenii pătară fondul roz al covorului la care stăpâna casei, doamna consul Ledoulx, ținea cel mai mult. ― Au, au, aaau! se văită Ledoulx cu palma dusă la falcă, cu toate trăsăturile frânte de durere. ― Au, au, nuuu! strigă și Toinette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe o promisiune de mare viitor. Se crezu deja ajuns acolo, scăpat, în sfârșit, de orice griji. Respiră adânc și cu plăcere... Capul lui zbură departe și înalt, într-o superbă jerbă de maci care se risipi, mai apoi, în stropi mărunți peste restul trupului rămas încă în picioare, pătând, iremediabil, proaspătul caftan. Pentru mulți nu era prea clar și chiar se întrebau de ce se făcuse atâta risipă de ceremonial, când totul se putea rezolva ceva mai simplu și mai ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unei păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul acoperit de o zăpadă zemuindă, murdară. Jos, la intrarea cabanei, așteptau două trăsuri. Copita unui cal nerăbdător lovea zăpada, împroșcând stropi apoși. Pictorul se răsuci și veni mai aproape de ambasador. Marchizul Cauraincourt, ambasadorul francez din Rusia, stătea în picioare și privea un punct fix în flăcările focului din cămin. Vorbea în șoaptă, de parcă ar fi fost doar el și focul. ― Călătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-am fost, m-o’ pus Românii cu de-a sila - că de nu, la ocnă mă trimete, ca bolșăvic!; ’n-al triilea: s’ țăran sărac, n-am altă avere decât căsuța ș-on peticel de jie - că facem ș-on strop de jinișor... - da le predau pe toate la colhoz, cu drag le dăruim! ’n al patrălea: eu n-am avut sluji, slugă-am fost eu, la boer, păn’ m-a slobozit Marea Rivaliuțâie, martur mi-i tăt satu’ șî satili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ce-a zis de Basarabia? - Mai bine nu-ți spun - ce, n-avem noi, proștii noștri, daco-romani, să ne facem sânge rău și cu proștii-proștilor altor neamuri: Ucrainenii? - Atenție la ce spui: ești tu sigur că n-avem măcar un strop de sânge ucrainean? - Tocmai de-aceea și spun așa: Domnule: nu există proști mai proști decât... noi, Ucrainenii!» - acum e bine? - Deci... Ucraineanul nostru spunea despre Basarabia noastră..? - Zice: «Ce-i cu Bessarabia? E a noastră, pământ rusesc, e-hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde cizma cu amândouă mâinile - și o sărută. Și mirosul. Și femeia - se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de cele două ori fusese bine: fiindcă, degeaba: se Întorsese din pădure cu mâinile goale (cu mâneca lui goală) - Însă cu toții soldații - spre deosebire de azi... Tata cântă și bate măsura În masă. Cu pumnul Întâi, apoi cu stacanul din care sar stropi argintii. Cântă o colindă. Ne face semn să intrăm noi cu „ținuta” - cu, adică: ’Domn, Domn, să-nălțăm!’. Noi Însă n-avem chef. Cântă singur: - ’Au plecat la vânătoare, Domn, Domn, să-nălțăm/ Să vâneze căprioare, Domn, Domn...’ - ai vânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vânează prin păduri - cu ajutorul prețios al ciobanului român, cel cu miorița și cu vânzarea de frate; ne predau Rușilor, să facă ei borș din noi, ei să ne... repatrieze În Siberia... Dar la atâta ne-noroc, nu strică și un strop de noroc - din acela pe care și-l face omul, cu mânurile lui... Așa ni l-am făcut noi doi, băiete, În lagăr, la Sighișoara, În primăvara lui ’45: tu Îmi țineai lanterna și tira, eu o... nășteam pe maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori și iar veneau copiii, cu clopoțìii și după ei veneau flăcăii satului, spunând cum e cu brazii și cu paltinii - și din nou domțători’ cu patruvocile școlarilor, ca să pună un strop de creștinătate În păgânătatea pravoslavnică a Mănenilor - bine zicea Moș Iacob ceea ce zicea și din care eu nu Înțelesesem nimic pe loc, ci mai târziu, mult mai târziu, fiindcă Îmi spuseseră părinții: Mănenii aveau colindele lor, „păgâne” și amestecate, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
totul avea să se transforme într-o prelungă analiză / discuție aprinsă / ceartă - cum vreți să-i spuneți - pe tema relației lui cu fosta soție. — Ea a avut viața pe care și-a dorit-o, a murmurat el măturând leneș un strop de mâncare uscată de pe masă. Iar noi i-am răpit-o. Julia a scos un sunet prelung, care se traducea printr-o formă de zeflemea. —Eu nu văd lucrurile așa, dar, de dragul discuției, hai să pornim de la premisa asta. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a rămas acolo ca o păpușă de cârpă, cu brațele atârnându-i moi pe lângă trup și cu capul plecat. După câteva secunde, i-au apărut în ochi și lacrimile - la început doar câteva, dar curând debitul a crescut până când stropii au început să i se reverse pe fustă, acompaniați de icnete și suspine. Fusese așa de convinsă că de data asta chiar era însărcinată, că de data asta avea să aibă parte de verva nașterii pruncului ei și al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]