3,225 matches
-
și proporțiile reale ale evoluției sistemului social, s-a concretizat În orientarea empiristă care, prin proliferarea tehnicilor de culegere a datelor, a antrenat același risc pe care l-a generat și sociologismul: dezvoltarea individului În social. Dacă În orientările sociologiste subiectivitatea a fost În mod programatic exclusă din orizontul generalizărilor teoretice, rezervându-i-se o poziție subalternă față de acestea, empirismul a condus la obturarea adevăratului rol al individului În creația socială prin subordonarea lui estimărilor statistice și tehnicilor matematice de culegere
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Taiwanului - va suferi și ea modificări pe tărâmul relațiilor dintre sexe. În final, analiza Întreprinsă de Tang și Perish insistă asupra modului În care membrii societății reacționează la diferitele procese de schimbare, analizând o serie de date sociologice ce privesc subiectivitatea (opinii, atitudini etc.). Conform acestora, „peretele de bambus”2 Încă prezent pare să dispară, creându-se noi clase, cu opinii și atitudini diferențiate față de procesul reformei. Ca o concluzie Însă, se poate afirma că indivizii cu capital social, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
le descriu bărbații din realitatea cotidiană a cuplului lor par a fi Împărțite mai echitabil decât cele pe care le descriu femeile. Subestimează femeile aranjamentele din cuplu sau supraestimează bărbații acest lucru? Este o Întrebare cu un grad ridicat de subiectivitate și care constituie, Încă, un punct critic În analiza generațiilor - deși, printre tineri, mărturisirile femeilor și ale bărbaților sunt mai concordante, modelele lor normative rămânând destul de Îndepărtate. În această generație se poate remarca și o veritabilă distincție Între cuplurile fără
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Argonaut, 2003 (304 p.) Volumul despre vecinătățile din Apuseni se Înscrie În seria lucrărilor de metodologie calitativă aplicată la cercetarea relațiilor sociale rurale din România. Autorul construiește un veritabil manifest antiobiectivism, În favoarea unei abordări care promovează fenomenologia („hermeneutica fenomenologică”), valorizarea subiectivității, intercunoașterii și spațiilor simbolice În procesul de cercetare socială. Este un demers În care discursul-narațiune Înregistrat prin interviuri este asociat manifestărilor comportamentale și situaționale pentru ca din dialogul discurs-comportamente să rezulte o imagine mai apropiată de realitatea socială, de sensul acordat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
analiză de sociologie regională) 4 154-167 Chelcea, Septimiu (interviu) Ioan Mărginean la Împlinirea vârstei de 60 de ani 2 174-190 Chelcea, Septimiu, Jderu, Gabriel Preluarea datelor din sondajele de opinie publică În mass-media din România În anul electoral 2004: incorectitudine, subiectivitate și ambiguitate 3 96-107 Chelcea, Septimiu, Duduciuc, Alina, Ivan, Loredana, Moldoveanu, Andreea Atractivitatea feței, cercetare comparativă internațională: Italia, Olanda, România 4 48-68 Ciobanu, O. Ruxandra Migrația internațională și schimbarea comunitară ca strategie de viață 2 124-140 Coman, Alina Percepții asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rămîn oriunde și oricînd un suport prețios în efortul persoanei de a-și realiza verticala interioară infinită. Nikolai Berdiaev clama necesitatea de a construi prin analogie cu teologia apofatică o sociologie apofatică, mai precis un proiect de societate în care subiectivitatea umană să fie axială, iar obiectivările, produsele faptelor ei de gîndire și de acțiune să fie recunoscute ca avînd o realitate secundă, simbolică, exterioară, trecătoare, de depășit Dar subiectivitatea la care se referă el nu este subiectivitatea individului. Nu e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o sociologie apofatică, mai precis un proiect de societate în care subiectivitatea umană să fie axială, iar obiectivările, produsele faptelor ei de gîndire și de acțiune să fie recunoscute ca avînd o realitate secundă, simbolică, exterioară, trecătoare, de depășit Dar subiectivitatea la care se referă el nu este subiectivitatea individului. Nu e subiectivitatea actorilor privați care înțeleg să folosească scena publică pentru a desfășura acolo jocul individualismelor ce se reglează reciproc. Pentru Berdiaev, pentru Simone Weil, pentru gînditorii care lucrează în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
societate în care subiectivitatea umană să fie axială, iar obiectivările, produsele faptelor ei de gîndire și de acțiune să fie recunoscute ca avînd o realitate secundă, simbolică, exterioară, trecătoare, de depășit Dar subiectivitatea la care se referă el nu este subiectivitatea individului. Nu e subiectivitatea actorilor privați care înțeleg să folosească scena publică pentru a desfășura acolo jocul individualismelor ce se reglează reciproc. Pentru Berdiaev, pentru Simone Weil, pentru gînditorii care lucrează în orizontul metafizic al doctrinelor tradiționale, subiectivitatea umană echivalează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
umană să fie axială, iar obiectivările, produsele faptelor ei de gîndire și de acțiune să fie recunoscute ca avînd o realitate secundă, simbolică, exterioară, trecătoare, de depășit Dar subiectivitatea la care se referă el nu este subiectivitatea individului. Nu e subiectivitatea actorilor privați care înțeleg să folosească scena publică pentru a desfășura acolo jocul individualismelor ce se reglează reciproc. Pentru Berdiaev, pentru Simone Weil, pentru gînditorii care lucrează în orizontul metafizic al doctrinelor tradiționale, subiectivitatea umană echivalează cu omul lăuntric paulin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu este subiectivitatea individului. Nu e subiectivitatea actorilor privați care înțeleg să folosească scena publică pentru a desfășura acolo jocul individualismelor ce se reglează reciproc. Pentru Berdiaev, pentru Simone Weil, pentru gînditorii care lucrează în orizontul metafizic al doctrinelor tradiționale, subiectivitatea umană echivalează cu omul lăuntric paulin, loc de actualizare a întregului real, de la polul lui sensibil la cel divin. Subiectivitatea echivalează cu persoana în statura ei completă, capabilă de absolut, față de care individul este obiectivare, om exterior, periferie. Periferie a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
individualismelor ce se reglează reciproc. Pentru Berdiaev, pentru Simone Weil, pentru gînditorii care lucrează în orizontul metafizic al doctrinelor tradiționale, subiectivitatea umană echivalează cu omul lăuntric paulin, loc de actualizare a întregului real, de la polul lui sensibil la cel divin. Subiectivitatea echivalează cu persoana în statura ei completă, capabilă de absolut, față de care individul este obiectivare, om exterior, periferie. Periferie a persoanei, individul face parte din lumea obiectivată și e atras în jocul tuturor obiectivărilor. în ciuda totalei lui libertăți concrete, în ciuda
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de vastă, oricît de asigurată, libertatea individului rămîne limitată prin însuși nivelul la care e situată : cel al exteriorității și al exteriorităților. Doar articularea individului cu dimensiunea profundă a persoanei îl situează în adevăratul regim al libertății. Potrivit doctrinelor spirituale, subiectivitatea omului complet precedă toate obiectivările, cuprinde în sine toate entitățile realului. în geneza biblică, Adam poate da nume făpturilor pentru că le înglobează pe toate, le cunoaște înlăuntrul său așa cum au fost create de Autorul lor. în Coran, toate făpturile, inclusiv
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
toate, le cunoaște înlăuntrul său așa cum au fost create de Autorul lor. în Coran, toate făpturile, inclusiv îngerii, trebuie să se plece în fața omului originar, pentru că acesta e oglinda minții divine, în care se reflectă toate proiectele Creatorului. Trecerea de la subiectivitatea umană atotcuprinzătoare la regimul obiectivărilor care o limitează și i se impun din afară e semnificată, între altele, prin tema schimbării veșmintelor. în condiția lui aurorală, se spune, omul are veșminte de lumină. Ele constituie manifestarea interiorului uman, radiația sufletului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
condiția lui aurorală, se spune, omul are veșminte de lumină. Ele constituie manifestarea interiorului uman, radiația sufletului uman ceresc strîns articulat cu strălucirea divină. în acest caz, veșmîntul nu acoperă și nu limitează, ci face vizibilă și operantă ad extra subiectivitatea. Ieșirea din paradis echivalează cu trecerea în regimul obiectivării, instituie un raport prin exterioritate cu realul, iar în această condiție omul capătă veșminte de piele : e configurat prin periferia, prin limitările lui și cunoaște lucrurile pornind de la suprafața lor. Efortul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
inferioară s-a separat de Voința divină Atunci s-a născut individualitatea omului, avîndu-și sursa în separarea de Dumnezeu, de unde decurge proliferarea multiplicității. A fi liber, în termenii lui Berdiaev, înseamnă a învinge sau a absorbi obiectivările, a-ți realiza subiectivitatea de om total, microcosmos și microtheos totodată Acesta este pentru el sensul creației. Activitatea creatoare a omului constă în trans-obiectivare, în transfigurare a realului. Credinciosul care face din credința lui un act creator realizează în mod acut, potrivit lui Berdiaev, incompatibilitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Symbol und Allegorie bei den östlichen Vätern, Pustet, Regensburg, 1981, pp. 11-40. De asemenea, P.F. Beatrice, Le tuniche di pelle, în Ugo Bianchi (ed.), La Tradizione dell'Enkrateia, pp. 433 484 (în special pp. 473-474). Pentru Cusanus, omul își realizează subiectivitatea completă dacă se dezvoltă ca un șir de stări spirituale tinzînd spre Homo Maximus, spre Limita infinită care îl atrage din străfundul propriei interiorități. în secolul trecut, proiectul de societate al lui Platon a fost dur atacat de pe poziția liberalismului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
era întreprinsă în orizontul obiectivării, din perspectiva individului autosuficient, aspect obiectivat al persoanei. Pentru critici, cetatea platoniciană nu era altceva decît un proiect de societate realizabilă sau utopică, puțin contează care înregimenta individul. Statutul ei de simbol, de microscop al subiectivității, afirmat net de autor, era prea puțin luat în seamă. Or, teza inaugurală a cetății platoniciene e preemineța subiectivității asupra obiectivării. Cetatea și știința politică nu sînt aici decît obiectivările (transparente) ale sufletului și ale științei de a-l conduce
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
altceva decît un proiect de societate realizabilă sau utopică, puțin contează care înregimenta individul. Statutul ei de simbol, de microscop al subiectivității, afirmat net de autor, era prea puțin luat în seamă. Or, teza inaugurală a cetății platoniciene e preemineța subiectivității asupra obiectivării. Cetatea și știința politică nu sînt aici decît obiectivările (transparente) ale sufletului și ale științei de a-l conduce la perfecțiune, la globalitate, la măsura lui completă. în frumoasa carte De la școala din Atena la școala de la Păltiniș
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
realitate secundă, ca machetă a sufletului, atunci proiectul lui Platon cîștigă în viabilitate și sens chiar în planul simbolicii sociale. Fiecare individ/cetățean își împlinește rolul specific, parțial, specializat în cetatea una, fiindcă cetatea exprimă în diversitatea și ierarhia ei subiectivitatea completă a fiecărui suflet, care e de actualizat în toate funcțiile și aspectele lui, în ordinea lui globală. Totodată, cetatea face evident caracterul parțial, exterior al individului în raport cu persoana, cu întregul ei. Societățile vechi erau organizate pe acest principiu de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sufletul aflat în starea cetății : apărat, închis față de exterioritate, cu toate facultățile unificate, precum sînt cetățenii republicii platoniciene ; suflet unu asemenea Unului divin. în paradoxala ei expresivitate, imaginea eckhartiană folosește cetatea ca obiectivare a sufletului tocmai pentru a pleda retragerea subiectivității totale din orice obiectivare. A doua remarcă legată de modelul din Republica privește mijloacele de proiectare a cetății platoniciene. Platon nu are în vedere demersul democratic modern de construire a societății, cel care procedează prin încercări și autoreglaje, prin critică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și teologul Jean-Yves Lacoste cînd declara abrupt și expresiv : nu mă interesează creștinismul, ci Christos Riscul tîrziu modern este ca, lăsată în grija persoanei, transcendența să se coloreze relativist, să apară drept chestiune de opinie ori de construcție individuală, subordonată subiectivităților limitate la nivelul lor individual. Cum poate fi semnificată în imaginarul public prezența transcendenței veritabile? Cum poate fi pus în evidență caracterul ei suprem obiectiv, obligatoriu, absolut, de vreme ce omul tîrziu modern s-a obișnuit să refuze ori să pună în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unui grup afinitar, material pentru propria identitate într-o lume care a răvășit apartenențele tradiționale sau, în sfîrșit, îndreptar pentru o viață nobilă. Iar așa fiind, distanța între divin și lume riscă încă o reducție: își vede maiestuoasa obiectivitate subordonată subiectivităților particulare. Nu apare cu atît mai netă, prin contrast, necesitatea de a (re)gîndi articularea dintre subiectivitatea persoanei umane și obiectivitatea nelumească a divinului? Despuiată de obiectivări, obiectivitatea lui ni se oferă astăzi într-un mod mai discret decît în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sfîrșit, îndreptar pentru o viață nobilă. Iar așa fiind, distanța între divin și lume riscă încă o reducție: își vede maiestuoasa obiectivitate subordonată subiectivităților particulare. Nu apare cu atît mai netă, prin contrast, necesitatea de a (re)gîndi articularea dintre subiectivitatea persoanei umane și obiectivitatea nelumească a divinului? Despuiată de obiectivări, obiectivitatea lui ni se oferă astăzi într-un mod mai discret decît în orice altă vîrstă și totodată fără văl. Nu mai există forme sociale sau ideologii dominante care să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
văl. Nu mai există forme sociale sau ideologii dominante care să îi servească drept garanție sau dovadă, dar nici ca ecran sau substitut. Mai mult ca oricînd, în momentul de față, obiectivitatea divinului adoptă un mod apofatic. E în puterea subiectivităților umane să o recunoască, să o exprime, să o pună în operă tocmai pornind de la diversitatea indivizilor, a religiilor, a formelor sub care această obiectivitate ni se înfățișează. Persoanei umane îi revine să facă direct priză pe obiectivitatea transcendenței prin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sensibilizat față de cele două influențe copleșitoare din filosofia germană, cea kantiană de la începutul secolului al XIX-lea și cea a lui Ed. Husserl (1859-1938) de la începutul secolului al XX-lea. D. Gusti a descoperit în filosofia germană o teorie a subiectivității, opusă „determinismelor” exterioare, populare în epocă, ce susținea că ordinea colectivă, „sensul realității”, sensul structurii” sunt construite cu ajutorul intenției și al experienței individului; în viziunea fenomenologică, percepția individului, puterea conștiinței sale structurează realitatea, creează axe de referință spațiale și temporale
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]