5,716 matches
-
și percutanta asocierilor cu totul insolite. Temperamental, poetul este un spirit neliniștit, sedus și totodată înspăimântat de modernitate, câștigat de poezia marilor orașe, de elanurile și ritmurile constructiviste, de spectacolul eclatant al tehnicii, în care vede un nou tip de sublim al umanului. Dar seducția modernității nu atenuează amărăciunea ,,conștiinței nefericite” a omului, care se vede trădat de propriile creații și de istorie, înstrăinat de originile sale și de aspirația către un ,,firesc” devenit imposibil: ,,copilul Iisus vinde cărți/ poștale ilustrate
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
prăbuși. Finalul alătură simbolic acestei drame disoluția așezărilor boierești de altădată și dispariția ultimilor reprezentanți ai aristocratismului moldovean. Prăvale-Baba, carte a cărei acțiune se desfășoară într-un târg patriarhal, sugerează ideea că în lumea modernă înțelegerea vieții în latura ei sublimă nu o mai au decât copiii și dezmoșteniții soartei, care, chiar și bătrâni, își păstrează ingenuitatea. Constrângerile vieții adulte alterează fondul prim, originar edenic, al fiecăruia. În romanul Bal mascat, plasat în ambianța citadinismului ieșean, autorul e înclinat să smulgă
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
Arghezi sau Barbu. Modelul meu intim și fremătător l-a constituit întotdeauna destinul lui Vasile Pârvan, în care strălucirea, integritatea și patetismul omului, indiferent cât de bănuite ar fi de tragediile lui personale, mi-au apărut a fi de natură sublimă. Nici însuși Bălcescu nu mi-a apărut vreodată având acea natură sacerdotală de poeta vates a lui Vasile Pârvan. Am scris de mai multe ori despre această minunată ființă. Niciodată nu am fost mulțumit de cum am scris despre dânsul. Poemul
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
den care cât va vrea să-și înfrumusețeze icoana cea sufletească și cât va putea să o asemene cu chipul icoanei ziditorului său”. În perfecțiunea sa (cei vechi spuneau „desăvârșire”), temei incontestabil al superiorității, omul devine analogul terestru al organizărilor sublime universale - „cât și macrocosm să cheamă” -, o analogie fondată pe identități de structură între „lumea mică” și „lumea mare”: „Ziceau la aceasta cum că sânt 4 stihii dintre carele s-au făcut omul și toată lumea, și iar întru acelea stihii
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
comportament mitic”, iar sacrificiul său având semnificația unei „reconstrucții în spirit”. Observații subtile face U. și despre tragic, așa cum se relevă acesta, între altele, în balada Meșterul Manole. O abordare nouă aduce capitolul Categorii ale etnoesteticii, unde sunt examinate frumosul, sublimul, sărbătorescul, tragicul, comicul și absurdul. În definirea frumosului autorul nu-și cantonează interpretarea la perfecțiunea formală, nu împărtășește opinia lui Lucian Blaga potrivit căreia conceptul de frumos constă în fenomenul nuanțării, ci se oprește la o serie de sentințe „acceptate
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
nu există un model general al conceptului”. Frumosul natural are o importanță secundară pentru artistul anonim, iar portretul uman este prezentat în datele lui anatomice generale. În lirica populară, pentru definirea frumosului este folosită o serie de substitute. În sfera sublimului intră colindele și sărbătorescul. În ansamblul ei, Etnoestetica propune o strategie sugestivă a receptării literaturii orale. Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală, structurată pe analiza unor descântece, colinde, paremii și basme, este o carte despre apariția frumuseții (nașterea
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
o ființă petrecăreață și bucureșteană, suportă cu stoicism infidelitățile, fugile lui, apoi, după ce Stello moare, are pentru el un devotament mistic. Caz unic în literatura română: jurnalul înregistrează în aproximativ cinci sute de pagini formele și peripețiile acestei iubiri postume sublime. Cu greu se află în diaristica românească și chiar în diaristica europeană un personaj ca acesta zidit într-o iubire definitivă pentru un unic bărbat. Confesiunile amintesc de marile iubiri din literatura romantică, de cuplurile celebre pe care numai moartea
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
el mai puternic decât sâmburele filosofic, narațiunea decât teza pe care o ilustrează. NICOLAE MANOLESCU Dacă „romanul” lui Voiculescu [Zahei orbul] satisface ideea de operă eroică de proporții este și pentru faptul că străbatem căile experiențelor umane, experiențe situate între sublim și prăbușire: infernul și căderea ființei, tentativa de a obține dreptul la demnitate. Rătăcirile eroului și treptele suferințelor (citește: experiențelor) alcătuiesc, în ultimă analiză, structura cărții și sensul ei ultim. Putere și prăbușire, patimă și asceză, dragoste și păcat, ideea
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
objet final la dislocation de l’Autriche-Hongrie, elle-même y participant toute première. Il disait encore que la Roumanie était l’instrument caché de l’Allemagne dans la pression qu’elle exerce, en ce moment, sur la Turquie, pour amener la Sublime Porte à céder les Îles à la Grèce et à renoncer à toute hostilité avec les peuples des Balkans sous peine d’une déclaration de guerre de la part de la Roumanie. [...]”); Antony di Iorio, Italy and Rumania in 1914: The Italian
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
fie mâine” (what he wants to be tomorrow). Proiectarea acestor simboluri umane nu este ușoară - dimpotrivă, solicită ceea ce Huebner considera „o mare artă” (a great art), iar studiul curriculumului ar trebui să fie modalitatea esențială de pregătire pentru această „artă sublimă” (artistry). Dar artistry se află la polul opus față de engineering. 13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismultc "13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismul" Cei mai aprigi antimoderniști ai anilor ’60 au devenit personalități marcante ale postmodernismului în următoarele două decenii. Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu privire la idealul educațional. Unele au fost alimentate, involuntar, chiar de cercetările postmoderniste. Disputa modernism/postmodernism a dat apă la moară incompetenților și diletanților. Raportarea negativă a gândirii postmoderne la modernism nu a fost înțeleasă de toți ca un efort, uneori sublim, de a depăși limitele gândirii moderne, ci ca un îndemn de întoarcere la metehne antimoderniste și aberații pedagogice mai vechi. Nu le vom menționa pe toate. Dar una e obligatorie, întrucât este și peste măsură de periculoasă: confundarea postmodernismului, de la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îmi descrește în neștire” - Stăvilare). Influențe din Ion Minulescu sunt evidente în amestecul de intimism melancolic și sugestivitate căutată. De altfel, V. se remarcă prin culorile, parfumurile, artificiile punerii în pagină („Splendoarea lumii pe zilele de soare / Pe trandafirii rozalii, sublimi, / Pudră căzând în marmore ușoare, / În muguri răcoroși de heruvimi”), iar realul este adesea transfigurat într-o manieră prin care prozaicul capătă farmec. Ultimele scrisori (1976), Cogitatum (1984) conțin versuri grațioase, cu accent pe decorativ, ca și placheta Transparențe (1997
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
Ilie Basarab, întemeiază „Liga” cu scopul de a asana societatea, arătându-se intransigent, ca un adevărat „tiran” al adevărului. Dar personajele sunt schematice, axul dramei este fragil, ideile se articulează bombastic, cu accente lirice, hiperbolice, care duc - involuntar - la caricatura sublimului căutat. „Portretele eseistice” din volumul Coloane care cresc necontenit (1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă, pline de un lirism uneori grandilocvent, sunt dedicate lui M. Eminescu, O. Goga, C. Rădulescu-Motru, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu, George Murnu, Liviu Rebreanu, Lucian
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
cu partizanii arhaismelor și cu latinizanții, necesitatea împrumutului de neologisme, care însă nu trebuie să ducă la înlăturarea acelor slavonisme „rumânite” de vreme. El formulează și câteva păreri în ceea ce privește limba poeziei, care, altfel decât a prozei, se cade să fie „sublimă” și înțeleasă numai de inițiați. A colaborat la „Curierul românesc” și la „Vestitorul românesc” cu versuri, note, articole și prelucrări de nuvele, iar la „Revista Carpaților” (1860) cu „episodul istoric” O răzbunare sublimă și cu un fragment din memoriile sale
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
decât a prozei, se cade să fie „sublimă” și înțeleasă numai de inițiați. A colaborat la „Curierul românesc” și la „Vestitorul românesc” cu versuri, note, articole și prelucrări de nuvele, iar la „Revista Carpaților” (1860) cu „episodul istoric” O răzbunare sublimă și cu un fragment din memoriile sale. Aceste memorii, intitulate Notițe istorice asupra Româniii de la 1821-1866, rămase în mare parte în manuscris, sunt prețioase documentar, fiind consemnate de un „martur ocular” atent și adesea perspicace, însă cu o „convincție” potrivnică
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
deschis de domnii noștri, formele lui „explicite” vor fi mai târziu dublate cu altele, cum am spus, ascunse, și unele și altele stabilind însă o lungă continuitate conștientă, grea de sensuri, a vulturului bicefal în heraldica românească.” Iată, așadar, o sublimă tehnică de ascundere a informației prezentă de secole în heraldica românească prin apariții deosebit de interesante pe o mare varietate de obiecte sau în iconografia vremurilor. Aceasta este o probă vădită de steganografie, care înseamnă ascunderea informației în fața ochiului neavizat. În
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
fond, și G. Călinescu și, după el, le-au folosit și criticii din a patra generație postmaioresciană. Unele aspecte se pot discuta. Poate fi apropiat Dimitrie Bolintineanu de Gérard de Nerval? Sunt „hilariante” amintirile colonelului Locusteanu? Camil Petrescu le considera sublime, iar G. Călinescu le apropia (păstrând proporțiile) de memoriile lui Saint-Simon. A fost „impus” Victor Eftimiu de cenaclul Sburătorul? Eftimiu devenise un nume de circulație înainte de apariția cenaclului condus de E. Lovinescu. Acesta a fost, e drept, un critic de
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
din primul volum, Laudă formei (1969), o pledoarie implicită în favoarea resuscitării modelelor clasice de poezie. Toate plachetele de versuri care vor urma, de la Constelația Hyperion (1978) la Meditații orfice (2003), sunt înscrise pe direcția aspirației spre împlinirea prin formă a sublimului ce derivă din fericita joncțiune dintre expresia spiritualizată și ideatica de extracție filosofică. Din acest motiv, multe poeme sunt mai mult niște aforisme versificate: „Nu știm ce-i adevărul. Nu știm nici dacă este./ Ori prea-i amar, și Zeul
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
primenirea, norocul recreării./ Această-nțelepciune de mult ne-o-nvață lutul”. Mai multe culegeri de eseuri - Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Aporii ale tragicului (2001), Metafora și cei trei oaspeți ai poemului (2002) și Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian (2003) - limpezesc și amplifică idei despre poezie exprimate deja de autor în lirica sa. Lucrările dedicate artelor plastice - Semnificațiile spațiului în pictură (1973), Auguste Rodin (1976) - și traducerile din Omar Khayyam, Rabindranath Tagore, Rainer Maria Rilke ș.a. întregesc profilul
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
luminii, Iași, 1998; Inițieri, Iași, 1999; Imposibila aventură, Iași, 2001; Aporii ale tragicului, Iași, 2001; Înălțarea mai sus de sine, Iași, 2002; Catrenele din Valea Vinului, Iași, 2002; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Iași, 2002; Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian, Iași, 2003; Meditații orfice, Iași, 2003. Traduceri: Omar Khayyam, Rubaiyate, București, 1969; Rabindranath Tagore, Antologie lirică, București, 1987, Jertfa lirică, Iași, 2000, Lebăda, Iași, 2001, Figurina. Coșul cu fructe, Iași, 2003; Hafiz, Divanul, Iași, 1997; A.K. Coomaraswamy, Hinduism
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
sine, ființă, matrice existențială, adevăr, rațiune, conștiință, Sfânta Treime, cu poeme închinate Școlii Ardelene, lui Crișan, Gheorghe Șincai și Avram Iancu: „Trăiesc perfid cu umbra de-atunci (cât se cuvine)/ Sunt propriul meu tată și fiu - triunghi pe cer” (Clara sublim - I). Din când în când chiar și aceste trasee caracteristice sunt întrerupte de structuri vădind exersarea câte unui nou registru, cum este cel expresionist din poemul Subpădure: „Animalul bolnav e adus. Din cheagul de sânge ce l-a atins/ Va
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
doar bruioane. SCRIERI: Frații mei blânzi, Iași, 1974; Aurea saecula, Iași, 1977; Elogiul înțelepciunii, Iași, 1979; Voce eternă. Pro Patria, Iași, 1985. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Un poet autentic, „Opinia studențească”, 1974, 4-5; Miron Blaga, Un poet al grației și sublimului, „Opinia studențească”, 1974, 4-5; Horia Zilieru, Corneliu Popel, CL, 1978, 6; Constantin Ciopraga, Corneliu Popel, RL, 1978, 27; Teohar Mihadaș, A plecat un poet, TR, 1978, 28; Andrei Corbea, „Aurea saecula”, „Dialog”, 1978, 61; Andrei Corbea, „Elogiul înțelepciunii”, „Dialog”, 1979
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
moment este cel al întâlnirii cu Nichita Stănescu, în 1966, când acesta îi va traduce și prefața un volum, tipărit de Editura Albatros, în seria „Cele mai frumoase poezii”. O sublimare a sensurilor, o tentație de cristalizare în simbol, o sublimă dezagregare a simbolului, o comparare a lui în materie comparabilă cu fisurarea în stea a geamului mat, străbătut de o piatră transparentă [...] simbolul coboară din generalitatea lui, se filtrează făcând loc sentimentului singularizat, unic, capabil să reproducă vizual partea nevăzută
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
pretexte și încifrează semnificații depășind cu mult materialitatea lor, multe episoade includ simbolul, metafora sau capătă caracter de alegorie, de parabolă. Discontinuitățile, ruperile de nivel, derogările de tot soiul de la normal, ancorarea în excentric, amestecul de tragic și grotesc, de sublim și ilar au rolul de a compune o lume în care totul e răsturnat, în care nu funcționează reguli, criterii. O lume în același timp încordată într-un crâncen efort al ieșirii din sine, al autodepășirii, o lume străbătând hățișurile
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui Eugene O’Neill, îl contrapunctează
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]