3,677 matches
-
piere!" hâhâie el. Și-apoi, decât întins pe crivat, afumat și jelit de șăpte bocitoare ce urlă, trag la măsea și nu le stă gându' decât la pomană, mai bine călare, învârtind toporișca, chiuind ca la nuntă, strigând până la ultima suflare: "Pentru Moldova și Ștefan!!! Moldovaaa!!!" Gheorghiță dârdâie încetișor: 'Mnetale ce gândești, bădie? S-or mântui cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu ultima suflare am strigat: Suntem... suntem înfrânți!! Înfrânți!!" Măria sa, ca pământul, m-o fulgerat c-o privire de m-or trecut toate răcorile: "Aiasta să n-o spui decât la sfârșit, hatmane!!" mi-o șuierat el printre dinți trăgând spada. Și, înfigând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să-și mântuiască viața prin fugă: "La Dunăre!! La Dunăre!!" Atunci, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămâne năuc pe viață... Ce spui?... se foarte minunează Ștefan. Da!... Din clipa aceea nu mai poate trăi fără ele, aleargă bezmetic ziua și noaptea, le caută, le strigă, le cheamă... Și ielele fac dragoste cu el, până-i iau suflarea... Brrr! E primejdie mare! se înfioară Ștefan teribil de spăimântat. Da!... Cel ce-a văzut ielele" n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe plăselele pumnalului. Alexandru tresare și dă un pas înapoi. Tu, Alexandre? murmură Ștefan stingherit, ridicându-se. Desigur, s-au uscat de mult florile pe morminte, îi reproșează el și Alexandru bolborosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cheamă "Oastea cea Mare" la luptă! Să se aprindă focuri pe culmi! Buciumele să dea glas de primejdie! Clopotele să bată, ziua și noaptea să bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii Berheciului, aproape de trecătoarea Carpaților; să ne unim cu oastea ungurească ce vine, ca împreună să ținem piept turcilor la trecerea Dunării prin vad! Bătrânii, muierile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cadă pe tăblia metalică a mesei rămase din vară sub pom, provocând un zgomot asurzitor. Mai să sar din pat, complet aiurit timp de câteva secunde de această malițioasă surpriză. * Într-o noapte de vară a anului 1984, am simțit suflarea de gheață a zidului Berlinului, rămas altfel invizibil. Ne aflam, așteptând trenul ce urma să ne ducă la Heidelberg, „la Sami”, într-o gară din sectorul de est al orașului, și, plictisindu-mă, am început să mă plimb pe peron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încerc să „ajut”; în realitate voi deveni o povară în plus, căci, neputând suporta să văd cum moare un om tânăr, mi se va face, în două reprize, rău. Miercuri dimineață, la ora șapte, cumnatul își va da, literalmente, ultima suflare în brațele Doinei („și-a umflat obrajii, așa cum fac copiii după sau înainte de efort, a mai expirat o dată și a murit” - mi-a povestit mai târziu Doina); în acest timp, somat de un medic, mă voi lăsa dus la spital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o citea sau se pregătea să o citească: Grand Hôtel „Victoria Română”. Dau pagina și parcurg în viteză următorul pasaj, subliniat cu o linie groasă de creion: „... Deodată sar în picioare... zgomot mare în uliță! Merg degrabă la fereastră. O suflare răcoroasă de afară mă înviorează... Cadranul transparent de pe foișorul de foc arată unui și un sfert... Când au trecut trei ceasuri? ... Am ațipit, prin urmare?... Ce e în stradă?... Măturătorii orașului... Au prins un câne la mijloc. Știu... Asta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se vor „îmbrăca cu putere de sus”, vor „lua putere” de la Duhul Sfânt (Fapte, cap. 1-4): „Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. / Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. / Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. / Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt...”. Din simpli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puștiul Hozeva. Cu multă anevoie se urcă la peșteră. Acum sunt vreo trei călugări. Sunt râvnitori la rugăciune și milostenie. Sunt foarte ospitalieri deși sunt foarte săraci. Te miri cum trăiesc. Cu cuvântul lui Dumnezeu cred. Asta-i ține cu suflare, că-s piele și os. Dar sunt sfinți după comportamentul și smerenia lor. Mare bucurie au când vine vreun pelerin la ei și le mulțumește pentru vizita. Se roagă pentru noi toți. Să știți că Sf. Ioan Iacob Românul face
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
bine, să nu-mi rup ceva, vreun picior sau mai știu eu ce mi s-ar fi putut întâmpla. Și uite așa, dragii mei, cu picioarele și mâinile mă ajutăm să urc și cu inima și gură mă rugam. Fiecare suflare sau of! era îndreptat cu multă tărie și nădejde la Milostivul Dumnezeu, Care m-a ajutat și nu m-a părăsit. Urcarea a fost parcă un examen de credință și curaj. Dar ce spun eu de credință, că sunt atât
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Preadulce-al Meu Părinte, Rogu-Te, cu glas fierbinte, Nu scrie faptele lor în cartea păcatelor!” Apoi ochii Și-a-ndreptat Către Cerul preaînalt Și-a strigat: „Părinte Sfânt, Lucrul Meu l-am săvârșit. Tata, în Mâinile Tale Eu îmi dau a mea suflare.” Și cum zise acest cuvânt își dădu Sufletul Sfânt. Trupu-I mort, fără de viața, Iar Fecioara stă de față, Pe Iisus L-au coborât, îl ia Fecioara-n brațe plângând, La Iisus cu drag se uită, Rănile-I le săruta: „Sârman
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
s-a-ntuneca, Luna raze n-a mai dă, Stelele-or cădea pe rând Frică-n inimi semănând, O să urle-amarnic vântul De s-o cutremura Pământul, Și-or hui înfiorător Valurile marilor, Multor oameni zbuciumarea, Groază le-or curma suflarea, Cei ce răbdători vor fi Mântuire vor găsi. Cand smochinul înverzește Știți că-al primăverii timp sosește, Tot așa, văzând aceste, Voi să știți că-aproape este, Vine Sfântă împărăție, Nu mai are să-ntârzie. De va spune cineva: „Iată-L
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Gata, a trecut!” spunea ea, râzând numai din ochii ei albastru indigo, pentru că nu-și putea permite să râdă cu gura știrbă, pe care o acoperea destul de des cu palma ei muncită de corvoadele zilnice. Era un sărut și o suflare alchimică, venind din profundul ființei ei. O evoc aici, comparându-i sărutul și suflul cu uleiul misterios venind din planta de ricin, Palma Christi, văzută în sudul Italiei. Este ora șase dimineața, o zi grea, oamenii vor veni să mute
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de lepră. Sărmana a fost ridicată a doua zi și trimisă la spitalul de leproși de la Tichilești. Se știa că cine merge acolo nu se mai întorcea. A plecat plânsă nu numai de soț și copii ci jelită de toată suflarea comunei pentru tinerețea și frumusețea ei. O altă femeie frumoasă despre care se vorbea peste granițele județului era Mura, fiica unui lipovean bogat. Era absolventă de liceu. Capul, fața, trupul erau de o frumusețe și o armonie ieșite din comun
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
folos. Bietul Petrică își doarme somnul de veci în curtea bisericii de la Belaevca, în apropierea Odesei. Cine a crezut că va muri de glonț el care crescuse între țărani de diferite naționalități, el care era atât de iubit de toată suflarea satului. Nici n-a apucat să se însoare, să aibă cine să-i rostească și să-i pomenească numele. Mda. Soarta. Revizori, revizori Am lucrat la revizoratul școlar mulți ani, dar nu mulți tare. Trei înainte de armată și unul după
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
rotund, confecționate tot la școala de arte și meserii. Primele cărți legate erau ale căpitanului doctor Arcadie Ivanov. Doctorul Ivanov, acest minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a fost dus pe ultimul drum de către toată suflarea Bolgradului. * Eram în 13 februarie și mă aflam la preparație, la copiii lui ștefan Meran. Vine un căruțaș din Tabacu, gâfâind, dă buzna în camera unde lucram și-mi spune foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am adus prăjituri, mezeluri și tot ce trebuie pentru un bufet. Vinul l-am luat de la Zahanade și Zoporoșcenko, podgoreni de vază. Orchestra, poate atracția principală, am antamat-o de la Bolgrad. Important era că evenimentul pusese pe jar toată suflarea satului. Două săli de clasă au devenit săli de dans, feeric luminate cu două petromaxuri, iar sala noastră de bucătărie devenise Bufetul. și-a venit ziua. Garda de onoare la primirea musafirilor erau fetele și băieții din sat, bucuroși că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dis de dimineață la primărie”, mă gândeam în timp ce îl invitam să ia loc. Vă spun direct, fără să mai fac introducere. Vă rog să mă iertați, dar eu îmi doresc să devin membru de partid, mi-a spus dintr-o suflare, părintele Domnescu. L-am privit fără grai. Nu știam ce să-i răspund. Voi discuta problema dumneavoastră la prima instruire de la județ. Nu știu ce răspuns aș putea să vă dau acum. Am citit statutul P.C.R. și îndeplinesc toate condițiile. Nu văd
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că valoarea lor, după 6 ani de nefuncționare, era "zer0", am transmis expertiza la MAE pentru amicii lui Ho și Min, am chemat de la un cimitir de mașini un echipaj și duse au fost! În subsol am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara, pe furiș, cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
adunate de nu știu pe unde de "colectivul ambasadei", din fiecare deplasare, în afară de 20-30 de crapi, întorcându-ne și cu câteva sticle de Pisco sau whisky, primite cadou de șoferul meu pentru câteva râme "miraculoase". La înapoierea din expediție, toată suflarea din ambasadă trecea la curățat, prăjit, învârtit mămăliga sau mujdeiul. Era o masă pe cinste și ce nu se consuma pe loc se punea, la dispoziția tuturor, în lada frigorifică. Vara, din când în când mai trăgeam câte o fugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să smulgă din această crustă câte un rest dintr-un fost obiect, prefăcut cu timpul într-o formă indecisă, bună doar pentru a inspira pe câte un grafician suprarealist. Dar nu trece pe acolo nici un artist suprarealist. Numai vântul, cu suflarea lui plină de toane, viguros iarna, când învăluie sau spulberă zăpada, leneș în celelalte anotimpuri. Nici hoții nu se mai văd pe acolo, pentru că nici nu au ce fura, nici nu se pot ascunde pe terenul atât de deschis vântului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
supărarea unora sau altora. Comparați acest discurs și pe acelea de la 1 Decembrie 1940, cu lamentabilele bâiguieli reticente și timorate din anii următori, și veți avea numaidecât în față deosebirea dintre felul cum vorbea conducătorul Legiunii, bizuindu-se pe întreaga suflare românească, și felul în care își puteau îngădui să vorbească cei doi Antonești, temători pentru situația lor - și veți înțelege în toată amploarea ei deosebirea morală dintre [228] Mișcarea Legionară și slugile Legației germane din 1941-1944. Tot la începutul lui
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
compromită întreaga situație militară din Mediterana și, după arestarea lui Mussolini pe treptele palatului, din ordinul Regelui (pe care-l menținuse cu baloane de oxigen fasciste din 1922, când ar fi putut să-l dea peste bord cu o simplă suflare!), să se semneze armistițiul trădării, pentru ca Germania să-și dea seama de ceea ce se întâmplă. Dar toate acestea nu puteau rămâne fără efect, oricât de prompte ar fi fost unele dintre reacțiile Germaniei la loviturile primite. Dacă un boxeur n-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]