4,043 matches
-
în accepțiunea de azi a termenului, ar fi intrat în impunătoarea galerie de sinucigași de elită, de la Socrate la Petroniu și Seneca, însă n-ar fi mântuit pe nimeni. Moartea „demnă“ e monumentală, dar sterilă. Aseptică. Dimpotrivă, abia din perspectiva sumbră a morții tragice, exasperante, nemiloase, explozia Învierii îți capătă strălucirea și prețul adevărat. Învierea e rezervată oamenilor vii, adică oamenilor care se întreabă, speră, se revoltă și mor. Statuile nu pot învia. Nu e frumos... Nu toate valorile pe care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
acum câteva decenii, că simpla nevoie de a urmări știrile de mai multe ori pe zi e un simptom de neliniște. Antenele, mereu mai numeroase, de pe casele noastre dau peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de aprehensiuni sumbre. Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanți. De la fobiile Antichității la teroarea anului 1000, de la superstițiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în două. Petrecem nepermis de mult timp în fața televizoarelor pentru a urmări dezbateri „politice“ bezmetice, optăm isteric, ne certăm orbește, alunecăm, ireversibil, în postura subalternă a suporte rului. Asistăm, zilnic, cum oameni inteligenți devin idioți, oameni cu umor devin loaze sumbre, oameni cuviincioși devin mârlani. De „libertate interioară“ nici nu poate fi vorba. Societatea românească s-a transformat în arena unui mediocru turnir. E, desigur, vina politicienilor înșiși, care nu funcționează decât pe bază de întărâtare și caft, e și vina
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
te ajute, chiar dacă n-ai chef. Vrea fericirea tuturor. Îți explică, surâzând încurajator, că nu se poate face omletă fără să spargi ouăle. 5. Predicatorul. Te ceartă. Îți vrea binele, dar te crede inapt să-l obții. E înțelept și sumbru. Nesigur de capacitățile tale intelectuale, îți vorbește în pilde transparente, în cuvinte simple și amare. 6. Vorbitorul „popular“. Se coboară la nivelul „publi cului larg“. Cultivă cordialitatea brută, cimilitura, buna-dispoziție „din topor“. La nevoie, zice „bade“, „mătușică“ sau „măi omule
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
libertatea și viața sa au fost aruncate în haos, așa cum avea să declare chiar el mai târziu, în petițiile sale, în luna noiembrie a anului 1789, Balș a fost eliberat din Spitalul general din Viena, pe considerentul că, în pofida diagnosticului sumbru ce-i fusese pus, starea sa de sănătate mintală s-ar fi îmbunătățit considerabil, dintr-o dată. Numai că, pentru autoritățile vieneze rămânerea boierului Vasile Balș în capitala imperiului devenise indezirabilă. De aceea, acestea au decis o dată cu pensionarea sa temporară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
frumos și sentimentalism. Poezia carcerală n-a constituit doar o formă de rezistență sufletească, ci și un mod de manifestare, un mod de a umple timpul în mod util, dând posibilitatea creierului să lucreze constructiv, și nu să creeze scenarii sumbre legate de condițiile de altfel reale, mizere, în care încarcerații își trăiau viața. De aceea probabil că foarte mulți dintre deținuți au început să compună poezii, chiar dacă înainte de arestare nu aveau pretenția de a fi literați sau nu-și cunoșteau
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
l-a făcut, reușind să trăiască pe alocuri o cu totul altă realitate, într-o lume imaginară a ideilor, a sentimentelor, a creației artistice sau a trăirii cu Dumnezeu și cu Sfinții Săi, un frumos și plăcut substitut al realității sumbre. Nu am întâlnit mărturii în cărțile sau interviurile de memorialistică concentraționară care să nu recunoască influența providențială a versurilor marilor poeți închiși: Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Andrei Ciurunga. Foarte important este că toți deținuții se regăseau în versurile
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
tăria sufletească și morală a unui om, după cum spuneam, nu foarte robust fizic, ba chiar și cu un handicap probabil chinuitor pe alocuri. Totuși, este remarcabilă forța versului lui Gyr, care devine imagine sugestivă, tablou care te transpune în realitatea sumbră a vieții de front, unde, numai în al II-lea Război Mondial și-au găsit sfârșitul 2 milioane de români, dintre care aproape 650.000 numai pe frontul de Est, unde, de altfel, a fost trimis și Radu Gyr. Gyr
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Și ospătează mii de guri Iar mie - ascultă-mi rugăciunea Dă-mi doar un coș cu firimituri. În „Întuneric” își recunoaște „nedestula mea credință”, pe de altă parte vorbește de „Glasul deznădejdii mele”, în timp ce „Limită” e scrisă într-un registru sumbru, în care speranța nu mijește deloc. Eu sunt cel care s-a trezit în groapă / Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu. În fine, în „Cântec după gratii” își deplânge soarta: Am fost făcut să n-am / Pe-acest
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
se va numi, de câte ori ar trebui să se numească Apostol, Radu Gyr sau Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu și toți ceilalți creatori de poezii din temnițe, care prin creațiile lor au ajutat atâtea suflete să iasă din disperare în acele momente sumbre, lipsite de speranța de a revedea lumina. Citind versurile poeților închisorilor, nu poți să nu te gândești la minunata lucrare a lui Dumnezeu, care a făcut ca în condițiile mizere, inumane în care aceștia au trăit perioade mari de timp
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
putut egala să mai sufere? Cred că Eminescu Însuși, acela care ne-a lăsat singuri de doar câteva zile, mi-ar Întinde mîna În semn de aprobare, deși Iașii iluminați de marea lui iubire vor deveni astfel cu mult mai sumbri... Și totuși, În Iași cad frunze Înainte de vreme. La această vreme, de vară, și an de an... „Puls estival“, 26 iunie 2003, ora 13,39 83. Onorabilul familist Dacă mă gândesc la „celula de bază a societății“, Înclin să cred
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nevinovăție ori folosindu-i pentru de-a v-ați ascunsa, copilul resimte că misterul se-ntâmplă înăuntru, ca un cocon învelit în ascunzișul sufletului. Atunci când participi la ceremonialul religios, îi vezi pe toți ai tăi smeriți și foarte, foarte serioși, sumbri chiar, și nu știi ce să înțelegi; pricepi așadar că nu e joacă nici măcar pentru cei mari și că ei respectă acel ceva ca atare. Și-atunci te conformezi. Te pătrunzi de taine neștiute ție, ca un mic actor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
interiorul bisericii este descris fără umbre caricaturale: Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele 109. În general, în proză imaginea bisericii și a cimitirului se înfiripează din descrieri sumbre: Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
viața un vis?231 Punctul nodal al acestei rațiuni este dat de accesul la nemarginile regatului gândirii, care se face prin vis și somn232. Visul capătă valențe multiple: în Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie spre exemplu un colorit sumbru: Vis de răzbunare negru ca mormântul 233; în La Heliade, unul serafic: Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce 234, sau, în Amorul unei marmure, unul inocent: Ca visul pe-un copil 235. Mai mult decât atât, proiectat în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lejeritatea cu care se mișcă în lumea universitară și-n mediul academic arată că Tache are condei și-i de-al casei. Nu musafir, ci membru al familiei. Poate, chiar respectat. Oricâte filme și cărți ar (mai) apare, inspirate din sumbrele "demascări" de atunci, tot va fi imposibil generației de azi să perceapă până la capăt atmosfera de teroare absurdă în care se desfășurau aceste procese publice de tip inchizitorial. Și cu atât mai puțin să-și închipuie ce evantai de trăiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
așadar, ne va fi probabil cu neputință să-l lăsăm de-o parte pe Eminescu"! Nu se poate afirma că analizele întreprinse de Negrici ar fi vulnerabile în sine. Diagnosticul ni se pare, însă, mai totdeauna excesiv și concluziile prea sumbre. Pledoaria s-ar cuveni să țină seama de faptul că, în artă, schimbarea nu înseamnă azvârlirea predecesorului în neantul uitării. Picasso nu l-a înmormântat pe Da Vinci, nici Ionesco pe Eschil, ori Dostoievski pe Homer. Iar în judecățile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
inimii... Ploaia bătea în fereastră de azi dimineață... O pânză de apă aluneca pe geamul crăpat la un colț, în partea de jos,. Nu știu de ce, dar nu-mi puteam dezlipi privirea de pe el. Afară era o vreme întunecată și sumbră. Priveam pentru ultima oară pereții, băncile, catedra, tabla, harta României.. Ne erau atât de dragi... Ne luam rămas bun ca de la niște ființe care au fost vii, iar acum, pentru noi au murit. Erau ultimele clipe, pe care le mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pierd memoria, asemenea lotofagilor. Visez că trândăvesc ca ei și că nu mai păstrez nici o amintire. Apoi sosește Aia; vocea ei, semănând cu a Circei sau cu a unei sirene, izbutește să mă farmece din nou. Ea îmi ghicește gândurile sumbre și mă oprește să mai mănânc din poamele acelea. „Uitarea-i o boală pentru psyché”, spune ea. Cicatricea lui Ulise Eroul de la Troia se întoarce acasă în speranța că-și va recupera copilăria, înscrisă în întregime în cicatricea care ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tocmai când ne sărutam mai încleștați, am simțit un damf teribil de hoit. Îl exala chiar gura ei. Nu credeam că amorul poate să miroase atât de urât. Cântece epice De fiecare dată când vrea să mă abată de la gândurile sumbre, Aia începe să cânte cu voce scăzută, acompaniindu-se la flaut sau la fluier. Sunt cântece de jale, de neînțeles pentru mine. Este un obicei al stirpei ei, care-și petrece mare parte din timp cântând, mai ales seara, aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ochi; cheamă câinele și-i arată o vizuină de cârtiță. Imperator începe să latre așa de tare, încât îmi umple auzul cu pocnetele lătratului lui. Nu mai reușesc să spun nimic grav; intenția de a-i dezvălui Aiei gândurile mele sumbre se destramă. Ea mă privește poznașă și surâde. Apoi îmi face semn cu degetul ridicat. Tăcere! Bicisnic În grădina mea sunt brazi de un verde așa de închis, încât bat în negru. Îi înconjoară niște mesteceni albi; aceștia sunt dispuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de silă de viață de care erau vinovați ceilalalți. Iar în cazul nostru sila și cinismul profesorilor se îndrepta spre noi, elevii, căci eram singurii care nu puteam reacționa decât într-o uriașă competiție de status între noi. Viitorul era sumbru și mizerabil, la fel ca și prezentul, așa că toți am învățat arta supraviețuirii și a competiției acerbe pentru acel minor orizont colorat ce se întrevedea în fața noastră în viitor. În această competiție dementă - și azi îmi dau seama că fără
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
glossy și asezonate cu manifestările de backlash anti-feminist aferente (Reghina Dascăl). • Perioada adolescenței mele a coincis și cu perioada cea mai dură a comunismului, cea de sfârșit de epocă, în care s-au fondat modelele psihologice ale contemporaneității. Viitorul era sumbru și mizerabil, la fel ca și prezentul, așa că toți am învățat arta supraviețuirii și a competiției acerbe pentru acel minor orizont colorat ce se întrevedea în fața noastră în viitor. În această competiție dementă - și azi îmi dau seama că fără
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
gânduri negative. Neiertarea este o negare a vieții, deoarece viața înseamnă o curgere continuă prin noi și noi etape și experiențe, o iertare și o dezlegare de cele ce au trecut, au rămas în urmă. Neiertarea ne aduce mereu experiențele sumbre din trecut în prezent, în minte și în inimă. Povestea noastră de viață trebuie recreată în acord cu o puritate din ce în ce mai elevată a minții și inimii noastre și pentru aceasta este necesar ca lumina iertării să se reverse, în primul
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
lung, dar foarte subțire. N-am văzut nici un fel de animal și nici o urmă de fiară, decât o dată și aceea părea a fi de mărimea unui dulău... Nici marea nu e prea bogată În pește...” 102. Prezentarea băștinașilor este tot atât de sumbră: „Nu au case și haine, oi, pui și fructe... lăsând deoparte forma lor umană, diferă foarte puțin de fiare... Pleoapele le sunt tot timpul pe jumătate Închise, pentru a nu lăsa muștele să le intre În ochi... Au fețele alungite
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mersesem până atunci cu floare proaspătă la pălăria de pai! Un coleg declarase că are asupra sa 170 mai multe dulciuri, printre care și o ciocolată. Vameșul tacticos Îi controlă punga dar constată că lipsește ciocolata. Apoi, cu un timbru sumbru, ca apa Învolburată de torente, Îl Întrebă ce a făcut cu ciocolata? Cu calm, românul nostru mucalit i-a replicat: „Am mâncat-o!” Ceilalți colegi neafectați de „furcile caudine”, aflând pățania noastră, au fost cuprinși de panica unui nou control
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]