3,370 matches
-
le exprima cu o candoare limpede". Puneți această pagină lângă cea a lăutarilor din Amor vincit: "Muzica lor dereglată e însuflețită de o armonie schimbătoare. Sfâșie lacrimi și bucurie deopotrivă. Arcușul furios se înmoaie deodată, mânia se preface în suspin, suspinul devine fericire. Pe instrumente, cu fața și mâinile tremurânde, oamenii se răsucesc, parcă arși de un foc pe care vor să-l arunce departe. Câteodată o melodie înceată, temătoare și proaspătă se tărăgănează prin incendiu. Voluptuoase, sunetele se înghesuie ca
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Vine iarna viscoloasă, Eu cânt doina-nchis în casă. De-mi mai mângâi zilele, Zilele si nopțile. Frunza-n codru cât învie, Doina cânt de voinicie, Cade frunza gios în vale, Eu cânt doina cea de jale. Doina zic, doina suspin, Tot cu doina mă mai țin. Doina cânt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc". Prin doină își exprimă țăranul român emoțiile de dragoste, bucurie, tristețe. Sunt mici poeme în ritm liber și viu. Horele sau cântece acompaniate de dansuri care
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Care mă iubeam cu ele Din tinerețile mele." Întâlnim la Saadi și la cei mai delicați poeți persani forme de melancolie care-i sunt familiare lăutarului. Ascultați-l pe acesta din urmă cum plânge după iubită: Nu este acesta un suspin de dragoste pe care un mare poet ar fi mândru să-l fi exprimat? Tinerele și tinerii au cu toții acest fel emoționant de a se iubi, simplu și profund, fără ocolișuri și cochetării, iar iubirea lor este frumoasă și lacrimile
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ele se cațără și sar de-a lungul stâncilor și se aud urletele prelungi ale tânguirilor lor; îl roagă pe domnul să le pună capăt chinului; dar Cel Rău, suit pe vârful cel mai înalt, schimbă rugăciunile în imprecații și suspinele în blasfemii și trimite asupra lor un fulger de foc albastru. La poarta cerului veghează un înger, iar când aude o rugăciune de căință adevărată și sinceră, se repede în chip de stea căzătoare și-i smulge lui Satan sufletul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
originea legendară. Furnicile adoptaseră o orfană, pe Viorica. Țineau atât de mult la ea încât o făcuseră regina lor. dar Viorica se îndrăgostește de un Făt-Frumos și vrea să plece cu el. Ele rămân surde la rugămințile ei și, pentru ca suspinele să nu-i fie auzite în vale, ridică înaltul munte Furnica, barieră de hohote, dig de lacrimi, poartă a durerii. Caraiman era un uriaș voios și bun la suflet; când cânta din cimpoi și din corn, munții și pajiștile tresăltau
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din Carpați, impregnate de o melancolie emoționantă și scăldate într-o atmosferă de bunătate și admirație. Acest tablou de iarnă (În Carpați) are vigoare: În marile păduri ale Carpaților, furtuna de zăpadă face ravagii. Se aud urlete din trecătorile strâmte, suspine în pini, pârâituri și detunături pe Prahova, ale cărei ghețuri, purtate cu toată viteza, se vor izbi de cele ale Doftanei. Apele urcă și se revarsă din patul lor de piatră, ca un șuvoi puternic. Cu un zgomot de tunet
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a profesorului, vezi Grant & Grant Hennings, 1977, pp. 84-85. 25 Vezi, în acest sens, "manifestările vocale fără conținut verbal, cum ar fi râsul, geamătul, oftatul, tusea seacă și dresul vocii" (Prutianu, 2004, p. 8) sau așa-numitele "manifestări expresive precum: suspinele, bombănelile, mormăitul, [...] plânsul, jelitul, țipetele, urletele, văicăreala, scâncetul, [...] bolboroseala, plescăitul, murmurul, bălmăjeala [...] etc." (Nuță, 2004, p. 21). 26 A se diferenția zâmbetul deschis, sincer, de bucurie ("zâmbetul Duchenne") de zâmbetul din politețe (cf. Ekman, 2011, pp. 294-303), zâmbetul real (simțit
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pui arma jos și spui gata, ajunge să mai vină și alții la rând. După un marș forțat prin hățișurile vieții de cazarmă, inspectorate sau alte sedii, cu tot felul de întâmplări și peripeții, în majoritatea lor neplăcute și cu suspine, atât pentru mine dar mai mult pentru familie sau pentru toți cei dragi, am ajuns la ultima stație, unde am fost invitat să cobor din trenul cazon și să mă încolonez la un loc cu toată lumea. Am avut parte de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a intrat în antreul comun. A bătut la ușa lui Damian, care s-a deschis și s-a închis în urma lui. Ascultam înmărmurită zgomotul arestării, care s-a produs foarte repede, conform scenariului acelor vremi. Nevasta lui Damian plângea cu suspine înăbușite. „Fă-ți valiza!“ era formula fatală, apoi i-am auzit ieșind. Am recunoscut pașii târșâiți ai lui Damian în urma polițistului. Au coborât scara și, odată ajunși în stradă, s-au urcat într-o mașină care a demarat și s-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
constantă a zestrei lui imaginare și poetul a avut conștiința solidarizării organice cu materia: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier, Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Din realitatea imediată: clocotul pădurii, suspinele copacilor, vuietul apelor, cerbii, căprioarele, poetul sare în universal, dezvăluind emoția creatorului, totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
maximum, blocați aerul câteva secunde... și lăsați să coboare din nou...expirați...relaxând toți mușchii... Foarte bine. Respirați normal, calm. Abdomenul se ridică și coboară liniștit...se ridică și coboară... Atenție: încă o inspirație puternică și o expirație ca un suspin: inspirați... păstrați aerul... expirați lent, foarte lent... Respirația devine lentă și regulată, ușoară. Contracții și destinderi 1. Acum toată atenția voastră se centrează pe mâna dominantă și pe antebraț. Controlați bine. Nu mișcați. În câteva secunde, veți încorda pumnul, cu
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
imensitate, cu expresia Fericitului Augustin și posibilitatea rațiunii omenești de a primi impulsuri spre adevărul divin, ne îndreptățesc să vorbim de revelația naturală ia neamurile păgâne, care n-au fost părăsite cu totul de Providența dumnezeiască. Efectul ei este acel suspin negrăit și acel dor statornic după puterea care îi lipsea omenirii de a face binele, pe care totuși îl înțelegea și îl voia, despre care vorbește Pavel către Romani, cap. VIII. Fondul acesta de nădejde suspinată și obscură, a făpturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sus, pure și circumscrise în gloria dumnezeiască. Sofianismul lumii create e o regăsire și o recunoaștere de-a pururea a lucrurilor în arhetipurile lor transcendente. Expresia „în sânul lui Avraam” sau „în corturile drepților”, unde nu mai e durere și suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea fericită a eului personal în propria lui idee, care există în Dumnezeu din veșnicie. Din acest punct de vedere, nefericirea vieții terestre stă în uitarea propriei noastre idei, a propriului nostru arhetip ceresc, uitare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Satisfacția lui e depășirea de sine, e obiectivitatea în lucrul pe care îl făurește și care va dura dincolo de el. Exegi mormmentum aere perennius exclamă Horațiu și tot el spune cuvântul, care sună ca o supremă mângâiere și ca un suspin totodată: non omnis moriar, nu voi muri întreg, fiindcă voi trăi peste veacuri în opera mea. Capodoperele nu sunt eterne decât la figurat. Ele trăiesc cât materia în care au fost modelate. Dar setea de nemurire, pe care geniul o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume supremele aspirații ale sufletului omenesc, se numește cu alt termen paraclisul. Ideea paradisului nu e specific creștină, ci o idee ce aparține întregului neam omenesc. Reminiscență a unei stări pierdute, sau aspirație către o stare viitoare, paradisul e un suspin adânc și universal omenesc. Universalitatea acestei idei se confundă cu universalitatea religiei. Caracterul ei supralumesc ne arată că e de natură pur religioasă. Dar, din expunerile de până acum, am constatat deopotrivă universalitatea voinței de cultură, chiar atunci când realizările ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu-și refuza mila. Nimeni nu spunea: Un înșelător înșeală!”(Charles F. Jcan: Le milieu biblique avânt Jesus Christ, vol. II, p. 28. ) Tonul acestui poem aduce uneori cu amănunte cunoscute din descântecele poporului nostru, iar în totul pare un suspin universal după raiul pierdut. Bunătatea, care înfrățește toate viețuitoarele în aceeași neprihană primordială, e cântată la fel cum o vor cânta și o vor zugrăvi toți poeții și pictorii creștini, inspirați din Biblie. Iar starea omului, de perfecțiune și nemurire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca o indicație a posibilității de a-l recuceri în duh! în fața lucrurilor, care implică fie credința religioasă, fie admirația estetică, în fața lucrurilor, care solicită cea mai dezinteresată bucurie a sufletului nostru pentru a le prețui, nu o dată se ridică suspinul că nu mai suntem copii, că viața ne-a distanțat și ne-a înstrăinat de asemenea lucruri, pipernicindune capacitatea credinței sau admirației. în însăși iubirea noastră pentru copil, instinctul maternității, al paternității, al frăției, se luminează și se lărgește de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tinereții fără moarte, a fecioriei neîntinate, a impasibilității desăvârșite. În cer, zice Mântuitorul lumii, nu se însoară și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu. În cer, cântă Biserica ortodoxă, nu e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. În înțeles creștin, androginul e frumusețea nemuririi adiată de boarea iubirii dumnezeiești. Nostalgia acestei vieți descoperite de Fiul lui Dumnezeu deasupra lumii noastre de durere și de moarte stârnește eroismul asceților de a renunța la clipa
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
elementul istoric sau legendar al acestor fabulații n-ar mai avea nici un interes pentru noi. Omul e slab, omul nu e puternic ca zeii iată leit motivul acestei arte! Și sâmburele arzător, ce ne atrage și ne mișcă, e adâncul suspin omenesc înălțat spre alte forme, superioare, de existență. Dacă fraternizăm cu acest suspin al geniului antic e fiindcă el răspunde acelui sentiment pe care îl numim nostalgia paradisului, comun omenirii întregi. în era creștină sentimentul acesta capătă o satisfacție fără
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru noi. Omul e slab, omul nu e puternic ca zeii iată leit motivul acestei arte! Și sâmburele arzător, ce ne atrage și ne mișcă, e adâncul suspin omenesc înălțat spre alte forme, superioare, de existență. Dacă fraternizăm cu acest suspin al geniului antic e fiindcă el răspunde acelui sentiment pe care îl numim nostalgia paradisului, comun omenirii întregi. în era creștină sentimentul acesta capătă o satisfacție fără pereche. Aproape nu există capodoperă literară, picturală, muzicală și arhitecturală, care să nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și practica le leagă, prin obligație rațională și silă exterioară, anulînd asperitățile iraționale ale experienței subiective". În același siaj sînt ironizați sentimentalii și profitorii lor politici, nu înainte de a defini sentimentalismul: Lăsînd la o parte formele materiale ale sentimentalismului, lacrimi, suspine, intonații și mutre înduioșate, definim fondul lucrului astfel: sentimentală e acea dispoziție de suflet care pornește de la gîndul că lumea este făcută cu totul dinadins pentru noi, și există numai pentru ca să irite sensibilitatea noastră. Este banal că aproape fără încetare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ușor de reținut". În ce privește lirica propriu-zisă, una de natură erotică, este desuet medievală, în siajul trubadurilor. "Complexul Ienăchiță Văcărescu are, astfel un dublu registru. În cel mai prefăcut oh al lui lui ("oh, amar și vai de mine") răzbate și suspinul omului de început de drum care trebuie să zăgăzuiască fluviile limbii pentru a crea un limbaj poetic. Complexul părintelui fondator este mai puternic și mai autentic în versuri decît celălalt, erotic, îmbrobodit de prea multe convenții. Înalta lui fire este
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este un poet al juxtapunerii, al obiectelor neaglutinate, fără putința de a forma o sinteză pentru că de regulă lucrurile intră în poezie sub forma clișeelor literare. Chiar tradiționalul ohtat, bunul familiei, devine la Iancu Văcărescu "un grămădit ohtat" (Călătoria), iar suspinurile vin totdeauna în valuri (Nemulțumire cu nădejdea) (E.S.). Nepotul Văcărescului practică un mixaj între discursurile lirice, altoind pe vechile trunchiuri noi vlăstare, rămînînd un poet al coexistenței între noua și vechea lirică. La Vasile Cîrlova tînguirea, lamentația sînt notele dominante
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anume: nurii, blîndețea și dulceața. Eugen Simion cercetează la primii noștri poeți figurile erosului bolnav, humusul din care se corporatizează conștiința lirică. Primii noștri stihuitori sînt într-o permanentă ardere, supuși focului mistuitor al iubirii, plini de oh-uri și suspine. Pentru a-și cuceri aleasa inimii întregul univers este erotizat. Dorind să impresioneze, să-și afle loc în inima celei crude, aflat în lungă priveghere își afirmă jalea și dorul, dar și căiala, mustrarea și dojana însumate, ultimele de natură
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
orientală. Conceptul de REÎNCARNARE își face loc tot mai mult în gîndirea omului occidental, iar la unele popoare, atunci cînd se naște un copil oamenii plîng (pentru că știu că acesta a venit într-o lume plină de durere întristare și suspin pentru a învăța niște lecții), iar la moartea acestuia se bucură (pentru că omul respectiv a scăpat de suferință și îl așteaptă o perioadă de odihnă ). Omenirea, ca și specie distinctă, a mers mai tot timpul prin ceață, dovedind că nu
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]