3,396 matches
-
tulpina pomului va fi groasă cât gâtul plantatorului. Nu cred acest lucru. Omul moare atunci când vrea Domnul. Dar copacul moare când vrea omul. Hai, la muncă! Nu am putut să văd cum taie bunicul nucul uriaș. Dar am auzit un suspin aproape omenesc, când l-a doborât toporul. SUPĂRAREA GRAURILOR De cum au sosit pe vechile meleaguri, odată cu soarele primăverii, graurii și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Criptică Ieri am visat oglinzi prăfuite, livezi în crepuscul; omătul topit curgea în suspine eclipsa de afară... răceala din mine, iubirea din tine a ieșit la iveală. Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă. Nu mai e nimeni elanul meu moare răsăritul e rece... rezecție.
Criptic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83889_a_85214]
-
chiar decât buletinul meteorologic. Ticăloșii au nevoie de pedepse. Dar și de multă iubire. Iubește măcar fărâma de Dumnezeu din semeni. Salvarea omenirii va fi posibilă doar prin restaurația iubirii. Iubirea ne rumenește existența. După o vreme, iubirea devine un suspin în do minor. Nu poate fi acuzată instituția iubirii. Doar, cel mult, funcționarii ei. În iubire, nodul gordian poartă numele de momentul potrivit. Când iubesc, bărbații devin robii unor sclave. Iubirea a început să fie insensibilă la morile de vânt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Adică de soare, de timp, de... noapte... Destinul - un arogant ca toți dictatorii. Destinul bate cu pumnul în masă. El nu negociază. Pe omul drept îl așteaptă multe cotituri în viață. Trăim într-o curbură a spațiului și într-un suspin al galaxiei. Există copii care nu au fost mângâiați decât înainte de a se naște. Hazardul este coautorul fiecărei vieți. Capodoperele apar uneori din supărările destinului. Omul sărman se află la confluența tuturor conjuncturilor. Artiștii trăiesc în miezul conflictelor, pentru că nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a orhideelor, gingașă și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de lebădă rănită și uitată în singurătate până când, o liniște profundă și înspăimântătoare se instală brusc. Se pomenise singur-singurel într-un spațiu total necunoscut. În jur nimeni și nimic. Nici un zgomot, nici țipenie de om, nici o altă ființă vie, fie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei suspin... Îndelungă vreme după aceea, bărbatul și-a plâns pierderea, se-nțelege. Nu este nevoie, însă, a ilustra prea în amănunt asta, căci astfel de lucruri trebuie să rămână sub tăcere, nu pentru că sunt secrete, ci doar pentru că sunt prea intime
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva glasul gros, ca de femeie fumătoare, al doamnei General, care, chiar dacă nu-l observase, îl simțise intrând. Într-adevăr, n-avea cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o bună zi, tot ce are în pipotă. Tu încă n-o cunoști pe Karin... 8. O înecă plânsul. Se zvârcolea în plâns ca un copil naiv care ar fi primit mai puține bomboane decât fratele lui. Reîncepu firul, cu suspine: Era în cumplita iarnă a anului 1945... În vecinătatea lagărului nostru era tot așa, un lagăr cu soldați, prizonieri de război. Erau in jur de 900 de deținuți. Pentru soldați condițiile din lagăr erau mult mai aspre, mult mai neomenești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cunoștea prea bine ruta pentru a se lăsa păcălit. Grupul, ghici el după aerul acela de hărțuiți cultural, aparținea vagonului de dormit pentru Atena. Când dublă bacșișul, conductorul cedă și lipi pe geamul compartimentului o etichetă cu „Rezervat“. Cu un suspin de ușurare, Myatt se văzu singur. Privi fețele care Înotau ca Într-un acvariu, despărțit de acestea printr-un perete sigur de sticlă. Chiar și prin haina lui de blană Îl răzbătu frigul umed al zilei și când Învârti rozeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încet: — Dacă Încercați să evadați În timp ce-s plecat, o să dau de bucluc. Doctorul Czinner spuse: — Cum am putea scăpa? Ușa e Încuiată și fereastra e prea mică. — Foarte bine atunci. Doctorul Czinner Îl văzu plecând și se Întoarse cu un suspin trist spre ceilalți. — Acum, spuse el. Suspinul venea de la pierderea sentimentului de siguranță. Lupta reîncepea. Era dezagreabila lui datorie: să scape dacă putea. — Un moment, spuse Grünlich, scrijelind la broasca ușii. — Nu e nimeni afară. Soldatul e de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plecat, o să dau de bucluc. Doctorul Czinner spuse: — Cum am putea scăpa? Ușa e Încuiată și fereastra e prea mică. — Foarte bine atunci. Doctorul Czinner Îl văzu plecând și se Întoarse cu un suspin trist spre ceilalți. — Acum, spuse el. Suspinul venea de la pierderea sentimentului de siguranță. Lupta reîncepea. Era dezagreabila lui datorie: să scape dacă putea. — Un moment, spuse Grünlich, scrijelind la broasca ușii. — Nu e nimeni afară. Soldatul e de cealaltă parte a liniei ferate. Când ieși pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o comoară, 22. care n-ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormîntul? 23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu din toate părțile? 24. Suspinurile îmi sunt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa. 25. De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! 26. N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă, și necazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
plecați. 30. El va izbăvi chiar și pe cel vinovat care își va datora scăparea curăției mîinilor tale." $23 1. Iov a luat cuvîntul, și a zis: 2. "Și acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferința îmi înădușe suspinurile. 3. Oh! dacă aș ști unde să-L găsesc, dacă aș putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie, 4. mi-aș apăra pricina înaintea Lui, mi-aș umplea gura cu dovezi. 5. Aș ști ce poate să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
le parcurseseră vreodată, desi catamaranul zbura pe deasupra valurilor cu aproape șapte noduri pe oră. Curând putură distinge coloanele de fum, colibele și pirogile de pe plajă și, cănd traseră, în sfârșit, în mijlocul unei lagune largi și puțin adânci, scoaseră cu toții un suspin de ușurare, înțelegând că până la urmă reușiseră să scape de amenințarea pe care o reprezenta groaznicul rechin alb. Acum nu le mai rămânea decât să se roage că locuitorii acelei insule providențiale să fie oameni pașnici și primitori. Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nu observă, înțelegând că îi provoca oricum destulă durere și suferința gândul că îl poartă în pântece pe fiul unui asasin și violator sălbatic. Cu toate că era la primul copil, pe tot timpul nașterii nu scoase nici un geamăt, nici măcar un suspin din care sa reiasă cât de mult suferea, ci doar își musca buzele până la sânge, închise ochii și împinse copilul afară, ca și cum s-ar fi eliberat de o povară insuportabila. Vahíne Tiaré lua copilul, inca plin de sânge și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Xudura reluă lucrarea cu ochii și cei patru schimbară ușor refrenul. — „El coase ochii mortului...“ „Niciodată nu va mai vedea acest mort...“ - traduse Correcaminos. Când ochii și buzele celui de al doilea cap fură și ele cusute, comunitatea scoase un suspin de ușurare și chipurile războinicilor și vraciului se destinseră. Scăzu încordarea, pentru că, din acest moment, morții nu mai puteau nici să vadă, nici să vorbească, iar capacitatea lor de răzbunare slăbise. Acum vor trebui să meargă prin lume pe bâjbâite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din nou, în semn de gânduri bune. Chipurile se distingeau cu claritate. — Este părintele Carlos, spuse Inti. Celălalt e Sierralta... Avionul ateriză pe pista improvizată a șoselei și se apropie rulând blând. Când elicea se opri cu un fel de suspin obosit, Sierralta și preotul săriră pe pământ. Încă doi bărbați și pilotul rămaseră la bord, observându-i cu coada ochiului pe yubani, fiind gata să-și reia zborul la cel mai mic semn de pericol. — Nu s-a întâmplat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate părțile, scoate În răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să răsucească butoanele. — Mai am o întrebare, am zis. — Da. De unde știi atâtea lucruri despre mine? — Intuiție feminină. — Datorită intuiției știi că obișnuiam să fumez țigări mentolate? — O, asta... Dădu radioul mai încet și expiră zgomotos, nu era tocmai un suspin, ci mai degrabă sunetul pe care-l scoate cineva care se apucă de-o treabă grea. Am așteptat. — Ce trebui să ții minte este că istoria se scufundă în adâncuri. Ca un dinozaur într-o groapă de smoală. Comitetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hazardă să-mi arunce o privire fugară. — Iisuse. — O să fie bine, am spus. Haide, o să fie bine. Am încercat s-o cuprind cu brațul ca s-o trag spre mine, dar nu vru să se miște, încremenită și zguduită de suspine interioare, uitându-se țintă la tavan. — Hei, am făcut din nou. Te rog, vino-ncoace. Am cuprins-o din nou cu brațul și de data asta se lăsă trasă spre mine, suspinând fără zgomot pe umărul meu. — Uneori e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul, uitându-se la noi cu ochii mari. Scout scoase un suspin adânc și-și lăsă brațele să cadă pe lângă corp. — Eric Sanderson, spuse ea, ți-l prezint pe doctorul Trey Fidorous. 24 Doctorul de limbaj M-am gândit la verbul a se înțeleni. Poate că ar trebui să existe tipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
podeaua dură prin jeanși. În mijlocul acelui spațiu cenușiu, Orpheus stătea tăcut aidoma colajului de nimicuri care și era. Abia vedeam coastele îmblănite ale lui Ian cum ridicându-se și coborând încet, parcă fără nici o grijă pe lume. Am scos un suspin pe care nu-l auzi nimeni. În mintea mea încă istovită, întâmplările și evoluțiile din ultimele douăzeci și patru de ore, răsturnările de situație, durerile și șocurile, toate se adunau și formau un mare și complicat labirint pe care eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar putea întrerupe conexiunea în orice clipă și-atunci totul s-a terminat. Fiecare minut pe care-l irosim făcând baie de soare ne scade din șansele de izbândă. — Doctore, am spus. — Facem și noi ce putem. Scout scoase un suspin de exasperare și se întoarse cu spatele, pornind înapoi spre puntea superioară. Cu mult în spate, de-a lungul dârei întinse de hârtie și cerneală, o pagină albă se strânge și plutește la câțiva metri sub suprafața oceanului. blocând amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se scufunde barca, câștigăm. Fidorous încuviință. — Foarte bine rezumat. — Singura noastră mare problemă, continuă Scout, este să convingem ludovicianul să se apropie destul de mult și să stea destul de nemișcat ca să fie străpuns înainte ca barca să se scufunde. Scoase un suspin de deznădejde. — Aveți vreo idee? — L-am putea ademeni, am spus. Se întoarseră amândoi spre mine. — Continuă, mă îndemnă doctorul. — Dacă eu intru în apă, o să vină. — Eric, n-o să intri în apă, zise Scout privindu-mă cu ochi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]