4,883 matches
-
nudă. Al doilea aspect este cel legat de introducerea stării de excepție ca o formă de guvernare" care separă în toate domeniile formele de viață, din coeziunea lor, într-o formă-de-viață"17. Scenariul avut în vedere de Agamben este următorul: suveranul decretează starea de excepție și suspendă acțiunea legii, marcând indistincția dintre violență și drept. În termenii expuși de Carl Schmitt este suveran cel care decide asupra stării de excepție. Aceeași indistincție caracterizează și activitatea poliției, în special atunci când declară că
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
le atingă"18. Ar fi vorba, deci, de transformarea dreptului pozitiv (în care se pune problema legalității mijloacelor în atingerea scopurilor) în drept natural, în care se pune problema legalității scopurilor, chestiunea legalității mijloacelor neintrând în discuție. În această situație, suveranul se transformă în agent de poliție, definit printr-o violență în afara dreptului. Cum ar spune Derrida, el devine fiară. Orice fiară are un dușman și, în acest caz al relației suveran - ordine publică, dușmanul se suprapune criminalului. Exercițiul violenței utilizată
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
chestiunea legalității mijloacelor neintrând în discuție. În această situație, suveranul se transformă în agent de poliție, definit printr-o violență în afara dreptului. Cum ar spune Derrida, el devine fiară. Orice fiară are un dușman și, în acest caz al relației suveran - ordine publică, dușmanul se suprapune criminalului. Exercițiul violenței utilizată de poliție se conjugă uneori cu transformarea de către suveran a vieții în viață nudă, dar pentru asta mai sunt necesari câțiva pași. La finele Primului Război Mondial, au avut loc în Europa multiple
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
o violență în afara dreptului. Cum ar spune Derrida, el devine fiară. Orice fiară are un dușman și, în acest caz al relației suveran - ordine publică, dușmanul se suprapune criminalului. Exercițiul violenței utilizată de poliție se conjugă uneori cu transformarea de către suveran a vieții în viață nudă, dar pentru asta mai sunt necesari câțiva pași. La finele Primului Război Mondial, au avut loc în Europa multiple exerciții de identificare a dușmanului. Cum, până atunci, drepturile omului fuseseră deja dizolvate în noțiunea de drepturi ale
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
el se gândește doar la propriul său câștig - și astfel, ca și în alte situații, el este condus de o mână invizibilă să promoveze un scop care nu făcea nicicum parte din intențiile sale"2. Iar intervenția statului sau a suveranului asupra "mâinii invizibile" nu este admisă în jocul de piață: "A lovi ori cât de puțin să fie, în interesele unei categorii de cetățeni, cu unicul scop de a favoriza interesele alteia, este desigur împotriva acelei dreptăți și egalități de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nu este admisă în jocul de piață: "A lovi ori cât de puțin să fie, în interesele unei categorii de cetățeni, cu unicul scop de a favoriza interesele alteia, este desigur împotriva acelei dreptăți și egalități de tratament, pe care suveranul o datorează supușilor săi din orice categorie socială"3. Lunga cale spre luminița de la capătul tunelului Istoria recentă a societății românești este o cale larg deschisă serendipității. Teoria reintrării în capitalism aduce lămuriri asupra unor fapte sociale încărcate de paradox
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
precise. Termenul "secolul al XVIII-lea" este un vechi termen 'cronologic care a preluat ' unele dintre funcțiile termenilor literari "augustan" și "neoclasic". "Preromatism" și "romantism" sunt în primul rând termeni literari, în timp ce "victorian", "edwardian" si "georgian" sunt legați de domniile suveranilor. Același tablou surprinzător ni-l prezintă aproape orice altă literatură : de exemplu, termenul "perioada colonială", folosit în literatura americană, este de origine politică, în timp ce "romantism" si "realism" sunt termeni literari. 348 În apărarea acestui talmeș-balmeș de termeni putem, desigur, spune
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a revizui articolul 27 al Tratatului de la Paris în sensul unei intervenții armate. Iată ce spunea Ed. Thouvenel în legătură cu decizia guvernului otoman de a trimite trupe pe malul Dunării pentru a contracara evenimentele din Principate: „Este posibil de fapt ca suveranii să lase să fie înăbușită prin forță voința unui popor pe care l-au consultat și căruia i-au promis în mod solemn că-l vor descătușa? Putem noi cere aceasta în special împăratului Napoleon, lui, care și-a manifestat
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
să fie pretutindeni vizibilă, declarată, afirmată ca o calitate indispensabilă pentru un membru al societății, pentru bunul cetățean. Laicitatea a eliberat, aș îndrăzni să spun, divinul de prestigiul social. în imaginarul tîrziu modern, chipul lui precumpănitor nu este cel al suveranului ceresc, adesea prea îndeaproape cuplat cu suveranități terestre, cu puterea temporală. Aspectul de atotputere a divinului nu ni se mai impune, nu se mai arată ca primă trăsătură care ne-ar face să ne raportăm la El ca la un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
memorie colectivă, repere morale, conștiință civică, legătură socială pe scurt, în măsura în care ajută la buna funcționare a colectivității în secol. Creștinismul însuși, dat fiind că și-a pierdut hegemonia în societățile moderne, e deseori tentat să-și pledeze cauza în fața noilor suverani, să considere istoria și socialul ca instanțe față de care să se justifice, ca paradigmă în care să se conceapă pe sine. S-a vorbit despre seducția exercitată asupra creștinismului de istoriolatria lui Hegel care l-a spus istoriei nu numai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și a societăților, ci longitudinal, pe verticala care unește ființa umană cu Polul, în transparența unei înălțimi și a unei adîncimi în care individualitatea spirituală experimentează realitatea contrapărții sale celeste, își descoperă dimensiunea seniorială, a doua sa persoană, acel Tu suveran. Corbin insistă așadar pe faptul că experiența unitivă presupune separarea de dimensiunea socială a persoanei, activarea exclusivă a dimensiunii ei transcendente. Totuși, nici el nu e adeptul unei discipline spirituale restrînse la domeniul privat sau la cercuri exclusiviste. Nici el
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Hobbes. Opunându-se teoriilor politice aristotelice, autorul Leviathan-ului a definit dreptatea din perspectivă formală, ca respectare a convențiilor stabilite prin cedarea dreptului și asumarea de obligații. În plan politic, dreptatea înseamnă la Hobbes respectarea legilor și a convențiilor garantate de suveran. Dreptatea ar trebui să fie o condiție a libertății, numai că libertatea este un concept slab determinat în teoria lui Hobbes, deoarece subiectul dreptului se află în stare de precaritate, dacă lipsește suveranitatea. Locke a modificat acest lucru. Dreptatea a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Franța. În 1689, Maria Stuart și Wilhelm de Orania au primit împreună tronul, în urma unui compromis între doctrinele tory și whig care susțineau doctrine ireconciliabile cu privire la dreptul regilor. Whigii susțineau că acest drept se întemeiază pe contractul dintre popor și suveran, pe care Iacob îl încălcase, iar tory-i susțineau monarhia de drept divin. Soluția adoptată a fost că fuga regelui Iacob echivalează cu o abdicare de facto, ceea ce creează un drept de succesiune pentru fiica sa Maria (conform doctrinei tory
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
divin. Soluția adoptată a fost că fuga regelui Iacob echivalează cu o abdicare de facto, ceea ce creează un drept de succesiune pentru fiica sa Maria (conform doctrinei tory), iar la această succesiune s-a adăugat un contract între popor și suveran care creează legitimitate pentru Wilhelm de Orania, încoronat ca William al III-lea (conform doctrinei whig). Crearea unei monarhii constituționale s-a numit în istoria Angliei "revoluție glorioasă" (1688). William al III-lea a ratificat Declarația Drepturilor, prin care erau
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pentru a aplica legea, la fel parlamentul este convocat de acesta pentru a o aproba: Nimic nu exprimă mai bine majestatea și puterea supremă a unui rege, decât un asemenea ansamblu (parlamentul n.n.) prin care poporul întreg îl recunoaște ca suveran"43. "Libertățile pe care parlamentul le reclamă nu sunt decât libertăți acordate prin grația regelui și nu libertăți naturale ale poporului; căci dacă libertatea era naturală, ea ar fi dat poporului puterea de a se numi după voia sa, să
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dar și drepturi care derivă din dreptul natural. Încheierea contractului social creează anumite obligații politice, dar în același timp garantează și o serie de drepturi pe care oamenii le au din natură. Aceste drepturi garantate pot însemna inclusiv rezistența față de suveran, dacă acesta le încalcă drepturile. Astfel, școala dreptului natural a apărut ca o teorie care justifică dreptul la rezistență. Pentru Filmer însă, legea naturală paternală conferă drepturi numai suveranului: puterea unui părinte nu rezultă din consimțământul copiilor săi. Filmer a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
au din natură. Aceste drepturi garantate pot însemna inclusiv rezistența față de suveran, dacă acesta le încalcă drepturile. Astfel, școala dreptului natural a apărut ca o teorie care justifică dreptul la rezistență. Pentru Filmer însă, legea naturală paternală conferă drepturi numai suveranului: puterea unui părinte nu rezultă din consimțământul copiilor săi. Filmer a respins orice teorie construită pe ideea libertății naturale a oamenilor, considerând că dreptul natural este o ficțiune. Oamenii nu s-au născut niciodată liberi, ci au fost întotdeauna dependenți
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
contractualistă, conform căreia societatea a luat naștere printr-un contract între indivizi naturali aflați într-o stare originală de egalitate. Conform teoriei contractualiste, mecanismul prin care societatea a luat naștere este asumarea de obligații reciproce și delegarea puterii către un suveran, prin consens. În scrierile sale politice (De cive, Elements of Law, Leviathan), Hobbes a preluat această idee pentru a face din ea o logică a cunoașterii societății. El a arătat, contra lui Machiavelli, că subordonarea intereselor individuale față de "rațiunea de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
drepturile și consecințele dominației despotice sunt exact aceleași ca în cazul suveranității instituite. În ambele situații, oamenii constituie suveranitatea pentru că trăiesc cu teama unei morți violente. Suveranitatea instituită diferă de cea naturală numai prin aceea că "oamenii ce-și aleg suveranul o fac din teama pe care o au unul de celălalt și nu din teama de cel pe care îl instituie"53. Prin urmare, există un "circuit dublu între cele două forme de suveranitate"54: pe de o parte suveranitatea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care îl instituie"53. Prin urmare, există un "circuit dublu între cele două forme de suveranitate"54: pe de o parte suveranitatea despotică se reduce la o convenție din care rezultă obligația, iar pe de altă parte suveranitatea instituită lasă suveranul în starea de natură și nu-l include ca parte în contract. Suveranitatea este identică cu puterea absolută, pentru că suveranul rămâne în starea naturală și, prin urmare, păstrează un drept absolut asupra tuturor lucrurilor. Cu toate că Hobbes a respins dreptul divin
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
parte suveranitatea despotică se reduce la o convenție din care rezultă obligația, iar pe de altă parte suveranitatea instituită lasă suveranul în starea de natură și nu-l include ca parte în contract. Suveranitatea este identică cu puterea absolută, pentru că suveranul rămâne în starea naturală și, prin urmare, păstrează un drept absolut asupra tuturor lucrurilor. Cu toate că Hobbes a respins dreptul divin și pe cel patriarhal, el nu a fost deloc un partizan al suveranității populare. Pentru el, actul primitiv ce dă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
el, actul primitiv ce dă naștere societății civile este un contract doar între membrii mulțimii care se angajează unii față de ceilalți să nu opună rezistență persoanei sau persoanelor investite cu autoritate suverană. Acest contract reciproc nu poate angaja cu nimic suveranul. Prin promisiunea de a nu opune rezistență, oamenii fac din voința puterii suverane voința lor proprie. Nu există nici limitare a suveranității, nici drept natural de rebeliune, în sistemul lui Hobbes. Supușii au numai acele drepturi naturale care au devenit
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nu opune rezistență, oamenii fac din voința puterii suverane voința lor proprie. Nu există nici limitare a suveranității, nici drept natural de rebeliune, în sistemul lui Hobbes. Supușii au numai acele drepturi naturale care au devenit drepturi legale garantate de suveran, ei au renunțat la celelalte. Suveranul este singurul legislator și nu este supus legii civile, el are puterea de a cenzura orice exprimare a opiniei, de a aloca proprietatea privată, de a determina ceea ce este drept sau nedrept, bun sau
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
voința puterii suverane voința lor proprie. Nu există nici limitare a suveranității, nici drept natural de rebeliune, în sistemul lui Hobbes. Supușii au numai acele drepturi naturale care au devenit drepturi legale garantate de suveran, ei au renunțat la celelalte. Suveranul este singurul legislator și nu este supus legii civile, el are puterea de a cenzura orice exprimare a opiniei, de a aloca proprietatea privată, de a determina ceea ce este drept sau nedrept, bun sau rău, legal sau nelegal, de asemenea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a administra pedepsele și recompensele, de a decide în probleme morale și politice, precum și de a hotărî cum va fi venerat Dumnezeu. Angajați prin contractul inițial, supușii nu pot denunța acest contract pentru a face unul nou, decât cu voința suveranului. Din același motiv, supușii nu pot demite suveranul pretextând o proastă administrare. Dacă se presupune că el a violat pactul inițial, nimeni nu este în măsură să judece acest litigiu, în afară de el însuși. Dintre diferitele forme pe care le poate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]