KorAP: Find »[drukola/base=tâmplă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...151 >

3,756 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

zi când se umilise În schimbul unor bani, ba nu, din ziua În care devenise conștientă, prima oară În viața ei, de acel impuls dulce și amar care o străbătea pornind dinspre pulpe, trecând pe șira spinării, pe ceafă, urcând spre tâmple, din ziua În care realizase că izvorul acelui fior plăcut se afla În relația dintre două ființe umane, Keiko Kataoka nu Încetase să creadă că va Întâlni un bărbat care Îi va putea satisface cu adevărat și Într-un mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
căuta cu disperare un punct de sprijin, cu ochii pierduți În spațiu, cu expresia unei fetițe care a făcut o năzbâtie și se așteaptă să fie certată. — V-am Întrebat ceva, domnișoară Noriko! — Poftim? Da, Înțeleg, Înțeleg. Noriko Își apăsă tâmplele cu podul palmelor și Încercă să se ridice, dar se clătină și nu reuși. Pupilele i se dilataseră atât de mult Încât nu i se mai zărea albul ochiului și implora să i se dea ceva, repede, nu contează ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
abia ți-ating picioarele, atunci musca-țețe Îți dă senzația unor valuri de surfing ce se sparg la mal, În North Shore din Hawaii. Simți exact momentul În care Începe să-și facă efectul, pentru că ai impresia că cineva Îți lovește tâmplele cu un ciocan. Nu am mai fost În stare să urmăm scenariul pe care Îl plănuiserăm; aveam de gând să ne folosim de goliciunea trupului frumos al lui Reiko pentru a asista la transformarea acestei fete pline de complexe, Mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
puse stăpânire pe mine și-mi venea să urlu. Eram terorizat. Ca să-mi mai revin un pic, am scos din buzunar o batistă și am Început să-mi șterg cu grijă sudoarea care mi se scurgea pe frunte și pe tâmple, dinspre rădăcinile firelor de păr. — Cum? Ți-e cald? Ce ciudat! Mie mi-a fost frig și a trebuit să mă Întorc acasă să-mi iau un pulover din cașmir, pentru că sistemul de Încălzire din biroul ăsta nu merge deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
unui timp acum inaccesibil mie. Mă simțeam ca un mușuroi de larve care forfotesc prin gunoaie. Am râgâit de mai multe ori În timp ce-mi beam Coca-Cola. Concomitent cu ele simțeam frisoane din cauza cocainei, care-mi rezonau puternic În tâmple, străbătând Încet spațiul dintre gât și bărbie. Nu era o senzație plăcută, ci doar o iritare persistentă. Aveam impresia că o distanță din ce În ce mai mare se așternea Între mine și fesele fetei. În același timp mă Întrebam ce se petrecuse oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ce se Întreține. Nu l-am prins niciodată cu cantități mari de droguri asupra lui, așa că nu avem ce-i face. Când ajunseră cu povestea până aici, bărbatul În impermeabil bătu brusc cu pumnul În masă, urlând cu venele de la tâmple umflate: Și tu, și Yazaki, să nu vă mai prind că vă Învârtiți pe-aici! M-ai Înțeles? Numai la voi, japonezii, am văzut așa ceva: să existe și cerșetori pe bune, și alții care să se distreze imitându-i! Bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
galben la roșu, și pudra fină de sidef, aurie și argintie. „Ce frumos!“ mi-am zis o clipă. Nu mă durea nicăieri, ci doar simțeam ceva sâcâitor În mucoasa nazală, ca un nucleu al durerii. De acolo a ajuns la tâmple și apoi s-a răspândit ca un fulger În Întreg corpul, cu o asemenea forță Încât de-abia mai puteam respira. O simțeam cum Îmi străbate pielea nelăsând nici o părticică neacoperită. Am Înghițit amândoi nu mai știu câte aspirine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
forță Încât de-abia mai puteam respira. O simțeam cum Îmi străbate pielea nelăsând nici o părticică neacoperită. Am Înghițit amândoi nu mai știu câte aspirine și am rămas mult timp ghemuiți pe jos, În pielea goală, cu mâinile apăsate pe tâmple. A doua zi Maestrul mi-a cerut să plec la Paris. Era vorba despre un mic rol principal Într-un film regizat de un german și ezitam neștiind ce să fac. Maestrul m-a sfătuit să accept rolul. Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

ai trecut printr-o clinică!” Un punct de vedere. Rămâi la părerea că între autor și cititor există un prag psihologic: nici una dintre părți nu are încredere în discernământul celeilalte. Casus belli. § Albul pereților amplifică lumina: te dor ochii, capul; tâmplele, mai ales. Uneori, ceafa. Vizitatorul se dă drept doctor, încearcă să te tragă de limbă. E Castelanul, știi mai bine decât oricine. Întreabă de cărțile pe care le-ai scris, aduce vorba despre cele viitoare; îl interesează Stațiunea. Vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

legene și unul ce știe să numere, nicio diferență. Pășește, puiule, pășește! Ți-a crescut un lăstar în palma dreaptă, semn că trebuie să urci. Nu te teme, împletește-ți sângele funie și înalță-te! Hai, încă un pas! Până la tâmpla lui Dumnezeu, copii mici înalță zmei; tu, când erai de o șchioapă, modelai îngeri din pănușă de popușoi, apoi îi lăsai slobozi în cer. Pășește! În cealaltă palmă fântână adâncă. Prăbușirea e pe măsura înălțărilor. Focul de sub icoană, scară spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pe dinafară? Cine-i mai vierme ca viermele: cel care poartă sau cel care se lasă purtat? Cine pe cine spurcă? Viața, un fals asumat în vreme de pace, un adevăr rostit în gând, când se întâmplă mai sus de tâmplă, furtună. La naiba cu cel ce crede că reușește să deosebească norii după culori! Aici, sub ruinele mânăstirii, cerul pare zugrăvit cu tempera descompusă din icoane. Focul a mutat sfinții mai sus, mult mai sus. Aici, în cenușă, mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a copt pe când focul dormea molcom în cremene, nu ai de unde să o cunoști." Blonda... În tindă, după icoană, bruneta. (Intimitatea, fără câteva firimituri de Dumnezeu, un mixaj de eros și pudic.) O stare de bipolarism sexual... mâinile în chiloți, tâmpla în rugăciune. Complicitatea din ramă avea iz de răbdare, de îngăduință, de solidaritate... Pămătuful cârlionțat dintre picioarele Anei, peste care niște stropi albi ștergeau orice sugestie neconformă cu așteptările, era mai mult decât o determinare a stării de rugăciune. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a sângelui deșirat fără capete. Șarpele, sfoară deșirată dintr-o mie de noduri peste un miez de inimă. Șarpele, rouă și brumă în vene. Veninul! Alerga șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau pe Dumnezeu la tălpi; cobora șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii. Adormea șarpele într-un mugure de floare, mormânt în tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele încălzit la piept, perpetuu destin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fără capete. Șarpele, sfoară deșirată dintr-o mie de noduri peste un miez de inimă. Șarpele, rouă și brumă în vene. Veninul! Alerga șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau pe Dumnezeu la tălpi; cobora șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii. Adormea șarpele într-un mugure de floare, mormânt în tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele încălzit la piept, perpetuu destin biblic. Lași o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
toate se sfârșesc în scutecele botezului: fântânii când îi vine sorocul se retrage în izvor și moare; muntelui când îi este de somn se desface nisip pe fundul mării și doarme într-o burtă de scoică; firul de iarbă, în tâmpla bunicului, repetă un cântec de lagăr. Semnele copilăriei, un coș plin de pietre ai cu ce strivi umbra. Goliat amenință în fiecare intenție, Goliat crește din stâncă. Toarce iarba munților, răsucește funie groasă și înhamă-l la oiștea Carului Mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
îți încape sub pleoapă un om și o fiară? Doamne, înlătură-mă ca pe o bârnă din ochii tăi! La 15 ani, Petru își trăia moartea ca pe o intimitate desăvârșită. Un pumn în obraz, altul în plex, altul în tâmpla dreaptă și în oglindă a coborât ceață, s-a stârnit furtună, s-au rupt catarge. De sub nuci, frunzele, ca niște veverițe zburătoare, urcau în cer; din cerul plopilor, nori de puf înecăcios acoperea seninul fântânilor; până în rădăcina izvoarelor și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
nu a mai venit. Curgea de pe acoperiș potop de sânge. Lumina câteva fante vineții, violete, verzui și iarăși întuneric. A încercat să găsească un sprijin, mozaicul i-a fugit de sub picioare, a căzut din nou, și-a spart și cealaltă tâmplă, sângele i-a acoperit obrazul. Lumina, o dâră roșie, pulsa spaimă în fiecare strop: Dacă gustul morții este sărat, cum poate fi inima? Plutește într-o ocnă lichidă ghemotocul de carne, plutește precum trupul înecatului adus la țărm, fără mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de lumină, să sapi fântână adâncă într-un cuib de pasăre până dai de zbor. La 15 ani conștiința este o apă limpede. Izvorul își sapă matca harnic, uniform, geometric, în jurul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pașii în gând, îi știa pe de rost: Unu, doi, unu: Aici, atenție, inimă! Doi, unu, doi: Ochii nu se ating nici cu șoapta! Doi, unu, doi: Plutește peste umeri, cerul suferă de lombosciatică! Unu, doi, unu: Nu păși în tâmplă, riști să tulburi negânditul! Doi, unu, doi: Ai grijă, buzele șotronului se descompun în icoană! Este atât de simplu, sigur mi se va deschide cerul. Să mă aștepți la capătul umbrei. Să mă aștepți, Genia. Cristale de apă ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Cu niște imagini sterpe, cu niște filmulețe lascive, pline de excremente gastrice, cu niște comparații de căcat? Petru își ieșise din fire, ochii tulburi, îi tremurau buzele, mâinile gesticulau a îndepărtare, vorbea cu toate degetele, cu obrajii, cu fruntea, cu tâmpla. Picioarele, doi trunchi de copac în care toporul a uitat să mai hodine. Calmează-te, copile, calmează-te, te rog! Să-i lăsăm pe ei. Trăiești în lume, tu ai realitatea ta, lumea are realitatea ei Una cu alta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
că cel drag pe care-l veghezi în somn îți aparține, că este al tău mai mult decât este al lui când doarme? Acum două nopți a visat șotronul. Eu stăteam cu fruntea în palma ei, am simțit visul în tâmplă, apoi în inimă. Dimineață i l-am povestit tot, secundă cu secundă. Uitasem doar niște amănunte, pesemne privisem fereastra în ochi. Ai cules vreodată zâmbete în somn? Sunt ca panseluțele în rouă, frumoase sunt și peste zi, dar mai frumoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi ochii, urletul se face țăndări în tâmplă, apoi liniște de pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba cu dosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
în noaptea de înviere. Stau la masă cu o margine de om, miezul în oglindă. Copile, începem o nouă zi. Trece timpul pe lângă tine ca acceleratul prin Chitila. Te uită înapoia ta și vezi nimicul dând în spic. Privește peste tâmplă: pe o vatră de cer Dumnezeu coace pâine, nimicul este rumen pe toate părțile. Cazi în genunchi la capătul celui plecat, nimicu-i învinețește ochii. Săruți picioarele noului venit, nimicul lasă dâră de pământ în icoană. Nimicuri se întind ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
mult: clopotele bisericii împart văzduhul pe etaje suprapuse, hârlețele descleaștă maxilare, pământul cască gura atât cât să și-o umple cu pământ proaspăt. Exercițiu de libertate: intri în sicriu ca într-o rochie strâmtă, cineva retușează în dreptul inimii, altcineva sigilează tâmplele, binecuvântează, părinte! Nimic mai confortabil decât o moarte în care le primești pe toate de-a gata: Într-un tablou alb-negru, bunica se lasă îmbrățișată pe marginea mormântului, fotografia încă mai miroase a seu ars și tămâie. De 8 ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]