3,383 matches
-
pe stradă, îmi strecuram nasul prin zăbrelele gardului, ca să pot adulmeca mai bine parfumul dulce-amărui - un soi de combinație între coaja de portocală rasă, pe care o țineam în frigider de la Crăciun, și înghețata de la cofetăria Opera, unde mă ducea taică-meu o dată la vreo trei luni. Reușeam întotdeauna să identific același miros cu tubul de Impulse galben. Rămânea un mister pentru mine unde se evapora parfumul din tubul roșu. Anca nu părea să-l fi folosit. Cum îmi găseam tot
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Anca, ale cărei deodorante folosite le adunam cu religiozitatea colecționarului de relicve, nu era mai mult decât o imagine umblătoare a blondei periculoase. Deși era de aceeași vârstă cu soră-mea, nu trecea pe la noi niciodată. Îl auzisem o dată pe taică-meu spunând că „umbla cu greci“ și nu prea am înțeles atunci ce era rău în asta. Simțisem însă din ton că era un lucru nedemn - motivul pentru care nu venea la noi în vizită. Adevăratul păcat al Ancăi nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
consolidarea camaraderiei noastre. Preferam așadar să sacrific bijuteriile mamei și să o plătesc pe Sanda să-mi împrumute unul dintre cele cinci tricouri cu guler - cadou de la vară-sa din Canada. Oricare dintre ele mergea super cu blugii românești de la taică-meu. Pe Mioara o mulțumeam cu puțin. Pentru un săpun, îi ajungea și un pahar de cristal roșu dintr-un serviciu deja desperecheat pe care maică-mea îl pusese deoparte, pentru zestrea mea. Pentru niște ciorapi, se mulțumea cu un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de un tip dintr-a unșpea, care seamănă cu HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Morten Harket" \o "Morten Harket" Morten Harket. Eu îl prefer pe chitarist, Paul Waaktaar, deși e poate cel mai urât dintre ei. Suntem în birou la taică-său, prof universitar la medicină. Apartamentul e plin de tablouri, barul plin de băuturi străine și de pachete de cafea. Fumăm nu știu ce țigări și bem niște tărie. Ne hlizim puțin și apoi mă las învățată cum se sărută, cu limba
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Printre puricii din ecran se zăresc Alpii. Mama mă invită într-o franceză impecabilă în apartamentul său din Chamonix. Un vecin taximetrist m-a zărit printre blocurile din apropierea căminelor de străini. Bate la poartă seara târziu să-i spună lui taică-meu. Acesta mă cheamă la el și mă întreabă pe unde am umblat de la cinci până la șapte seara. Mă amenință că, dacă-l mint, bagă militărie în mine, mă duce și mă aduce de la școală. Mă pufnește râsul și râd
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mă duce și mă aduce de la școală. Mă pufnește râsul și râd ținându-mă cu mâinile de burtă. „N-ai nici o grijă, tată, nu umblu cu străini, nu sunt ca Anca. Am fost la prietena mea, e de familie bună, taică-său e prof la medicină. Uite, mi-a dat să ascult un disc cu A-ha, un grup norvegian. Crezi că ne mai merge pickup-ul? „Bine, bine, am să-i bat mâine obrazul, să-și vadă de treburi, nerușinat bătrân
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
copil freudian sau ca lui Maitreyi, pervers- polimorfă : iubește o fată, un cuplu, un motan (parcă) și nu mai știu ce. Scrie un tratat despre gîn dacii de bucătărie. Își prezintă prietena părin ților, prilej cu care se bate ( !) cu taică-su într-o altă scenă pe care e greu să o recitești fără să intri-n pămînt de rușinea personajului. Toată biografia asta e un fel de jale veselă de la un capăt la altul. E ca în filmele comice din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
e purul adevăr - nu fac literatură !). Snagoavele (sau Vogans) se fumau atunci cînd erai mai în bani și, desigur, cele de Timișoara erau cele mai bune. Snagoavele de Timișoara sînt singu rele țigări pe care le-am furat, o dată, de la taică-meu din diplomat - el fuma numai Snagov. Așa, din casă, am mai luat țigări, mai ales din colecția de pachete străine pe care ai mei le aveau în „minibarul“ din bibliotecă. Luam pur și simplu, căci ai mei nu prea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prea le știau socoteala, și de aceea n-am folosit niciodată tehnicile amicilor mei, care mă învățau cum să desfac celofanul, cu grijă, prin fundul pachetului, și apoi să-l lipesc cu albuș de ou. Cînd eram printr-a unșpea, taică-meu s-a lăsat de fumat, după o vizită făcută la on cologie, la bunică-meu, care avea cancer pulmonar ; și astfel diplomatul cu pricina și-a pierdut brusc inte resul pentru mine. Am continuat totuși să împuținez colecția de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nimeni nu mai cădea pe spate cînd spuneam că el fuma patru pachete de Mărășești (ba chiar unii se strîmbau dezgustați), și astfel povestea mea cu bunicu-meu și-a pierdut orice farmec. / Moment publicitar antitabagic - chestie care asu pra lui taică-meu a avut efect. Bunică-meu din Ardeal - Moșu, cum îi ziceam și cum se zice la „bunic“ în zona de unde era el - fuma într-adevăr patru pachete pe zi. Asta îl făcea să aibă o respirație fluierată. A trebuit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a cancerului, în metastază, cînd avea pe stern o umflătură ca o jumătate de măr și pe una din coaste alta la fel, cînd avea niște dureri groaznice care nu cedau nici cu morfină sau Fortral, se ruga, plîngînd, de taică-meu : „Fă rost de vreun medicament, oricît de scump, să mai trăiesc încă puțin...“. Pare o poves tire didactică și moralizatoare, dar asta e. Acum, este adevărat că lu’ Moșu nu i s-a tras numai din cele patru pachete
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bem pe la blocuri, dădeam bani pe băutură (și cel mai des cumpăram vodcă poloneză sau uzo albaneză), de cînd am des co perit chestia cu mersul acasă la Preotu’ n-a mai fost nevoie să dăm nici un ban. Cămara lui taică-său era plină de sticle de vin, țuică sau vișinată. Problema era însă că trebuia să bem o sticlă întreagă - sau două, sau trei ; totul era să nu mai rămînă băutură în sticlă, că atunci taică-său ar fi observat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nici un ban. Cămara lui taică-său era plină de sticle de vin, țuică sau vișinată. Problema era însă că trebuia să bem o sticlă întreagă - sau două, sau trei ; totul era să nu mai rămînă băutură în sticlă, că atunci taică-său ar fi observat - altfel, la cîte sticle avea, n-ar fi băgat de seamă că lipsesc una sau două. Așa încît, dacă la început beam de plăcere, după o vreme Preotu’ începea să tragă de noi : „Hai, sticla trebuie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
devină soție peste cîțiva ani. Soare, ca om de cultură ce se afla, a vrut să pună în scenă o situație literară. Adică să joace rolul lui Iago. Bineînțeles, nu și-a dez văluit nimănui intențiile. Stătea la țuici cu taică-meu și, pe lîngă treaba cu nevasta moartă cu pruncul în pîntece, îl prelucra cu sistem și răbdare în privința Svetlanei, povestindu-i tot felul de orori. Apoi venea la noi și ne spunea : „Ia uite ce-au zis ai tăi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
treaba cu nevasta moartă cu pruncul în pîntece, îl prelucra cu sistem și răbdare în privința Svetlanei, povestindu-i tot felul de orori. Apoi venea la noi și ne spunea : „Ia uite ce-au zis ai tăi...“. Rezultatul a fost că taică-meu, îngrozit de ce femeie ordinară îi adusesem în casă, a izbucnit la un mo ment dat și, cu mintea întunecată, a luat-o de-o aripă pe sărmana fată s-o scoată pe ușă afară. A fost momen tul în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și, cu mintea întunecată, a luat-o de-o aripă pe sărmana fată s-o scoată pe ușă afară. A fost momen tul în care am intervenit eu, ca un erou salvator. Eram bărbat și trebuia s-o dovedesc, doar ! Taică-meu m-a îmbrîncit și pe mine, și atunci mi s-a întunecat la rîndul meu mintea și am sărit la bătaie. A urmat ceva extrem de penibil și deloc bărbătesc. Cu încleș tări fără ieșire, cu zgîrieturi, cu scene de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
scene de mahala petrecute în fața ușii apartamentului. Nu semăna nimic cu fazele din filme, în care doi bărbați se bat, împărțindu-și unul altuia, pe rînd, pumni. Cred că n-am ajuns să dau nici un pumn cu adevărat. și nici taică-meu mie. Asta nu înseamnă că a lipsit sîngele : aveam niște zgîrieturi pe ceafă de toată frumu sețea. Soare se distra de minune. După consuma rea îmbrîn celii, am plecat de acolo cu Svetlana și individul s-a oferit să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vecinul de la bloc, îi povestise că tatăl său adormise odată cu o pisică și i-a intrat atîta păr de pisică pe gît, încît a trebuit să-l taie undeva pe la piept să-i scoată ghemotocul de păr - așa a scăpat taică-su de armată), se hotărî să meargă la nenea Dode. îl găsi pe acesta în bucătăria de jos (cea care nu era pardosită cu scîndură, ci călcai direct pe pămînt), lucrînd la un putinei la bancul acela din lemn. De cum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în fiecare dimineață cînd, înaintea orelor, cîntam cu toții imnul și ajungeam la versul „și un țel cu-te-zătooor“. Cu numele meu de familie - și el complicat și artificios - povestea e mult mai simplă, deși i se datorează tot maică-mii. Pe taică-meu îl chema Paul (era chiar nume de familie), iar pe maică-mea, Bădescu. Cînd s-au căsătorit, maică-mea a început să facă nazuri, că taică-său a murit pe front ca un erou, că el a avut numai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
povestea e mult mai simplă, deși i se datorează tot maică-mii. Pe taică-meu îl chema Paul (era chiar nume de familie), iar pe maică-mea, Bădescu. Cînd s-au căsătorit, maică-mea a început să facă nazuri, că taică-său a murit pe front ca un erou, că el a avut numai fete și că nu mai are cine să-i ducă numele mai departe. și așa s-a ajuns la acest com promis. După cum o știu eu pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o atmosferă calmă, ca aceea de sub apă. Cu ușa deschisă, mă aștepta mama, și bucuria mea era, desigur, foarte mare cînd o vedeam. Bătaia care mă aștepta în casă ținea, de-acum, de partea lumi noasă a vieții. Despre bătaie Taică-meu mă bătea rar. El obișnuia să-mi dea cîte una după ceafă și numai în cazuri excepționale scotea cureaua. Lovitura după ceafă mă amețea și maică -mea îi zicea de fiecare dată să nu-mi mai dea la cap
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dea cîte una după ceafă și numai în cazuri excepționale scotea cureaua. Lovitura după ceafă mă amețea și maică -mea îi zicea de fiecare dată să nu-mi mai dea la cap, să-mi dea la fund. La fund, pentru taică-meu, era teritoriul curelei și, precum spuneam, asta se întîmpla numai la ocazii. Așa că el prefera să mă lovească după ceafă. Maică-mea, în schimb, era mai inventivă. Oricum, ea mă bătea cel mai des și trebuia, prin urmare, să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
intensiv de karate (de patru ori pe săptămînă) nu mi-au folosit niciodată, pentru că nu am avut ocazia să le aplic. Oamenii mari nu se mai bat. Iar atunci cînd o fac - cum a fost penibila scenă dintre mine și taică-meu - nu se încurcă cu ase me nea finețuri. Întîmplări din clasa întîi în clasă, ca prin minune, se lăsă deodată liniștea. Copiii, încremeniți, priveau toți către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară și desco pereau că este
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lei, o copie după Gibson, făcută la Reghin. Liceul avea un bass foarte vechi, stil „lopă țică“, eu aveam chitara mea electrică, bate ristul - toba lui (pe care scrisese cu o carioca neagră „TAMA“), iar clăparul - un Yamaha adus de taică-său, care era șofer de tir. Cîn tam rock : Led Zeppelin, AC/DC, Deep Purple, Santana și aveam și două piese proprii - una mai slow, instrumentală, și alta cam în stilul lui Iris, intitulată „Noapte nebună“. Cu aces tea două
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tuia și o mestecam, să ni se ducă mirosul. Revenirea curentului era întîmpinată de toți cu mult regret. Maică-mea îmi povestea că, atunci cînd a murit Stalin - ea era în clasele primare -, a plîns din toată inima (ironia soartei : taică-său murise pe frontul de Est). și eu eram la fel în clasele mici, iar în venele mele curgeau „toate visele-ndrăznețe“ cu care ne ali mentau în acea perioadă. Apoi, cînd am mai crescut, nu mai eram ce-i
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]