4,202 matches
-
Samuil Vernescu este răpit pe 11 septembrie 2001, în aceeași zi în care avioanele lui Ben Laden distrug cele două turnuri gemene de la New York. Iubitorii de circ tv au astfel posibilitatea de a savura o uriașă „friptură mediatică“, servită pe tavă de presa românească ce are un subiect comun: atentatul din America și răpirea candidatului Vernescu. Analiști politici, psihologi, moderatori de televiziune și politicieni comentează pe larg cele două evenimente de maximă importanță. Treptat, Vernescu îl depășește în audiență chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
brusc că România are nevoie de Republica Moldova. Nu, în nici un caz de revenirea la vechile obsesii ale dodoloaței Românii, nu în sensul ăsta. Ci de subiectul Republica Moldova, pe care cei de la Chișinău, cu Voronin în frunte, li-l oferă pe tavă. Miercuri, spre exemplu, Traian Băsescu a afirmat, în fața ambasadorilor acreditați la București, următoarele: „Pentru că am vorbit de vecinătatea imediată a României, nu pot să nu admit că avem o obligație fermă pentru a crea condițiile necesare dezvoltării identității culturale și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
până acolo am mers în vagoane de marfă săptămâni întregi (aveau prioritate alte trenuri), în aglomerație, zgomot și frig, cu sufletele înspăimântate de necunoscut. În orașele mari eram așteptați pe peron de doamne de la Crucea Roșie care ne ofereau, zâmbind, tăvi cu felii de cozonac și ceai. Eu coboram din vagon înțepenită de frig și dezorientată. Eram un copil care se bucura o clipă că i se încălzeau degetele pe cana fierbinte și mă însuflețeam la gândul că acolo unde vom
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
și se așază lângă o fereastră cu Neue Freie Presse în mână. Însă noi eram în ședință, așa că un zgomot nebun izbucnește. Bietul neamț a răbdat câtva timp în tăcere, dar, în cele din urmă, răzbit, a trântit cornul pe tavă și, lăsând capuținerul pe jumătate nemâncat, a fugit pe ușă înjurând. Acesta a fost ultimul client al cafenelei Regal, cât timp a mai durat Societatea capuținiștilor. farse studențești Iată câteva anecdote din viața studențească. La spitalul Filantropia era un centru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
40 de bani, dar se serveau și jumătăți de porții cu 20 bani. După 15 zile de post, ne-am luat inima în dinți și ne-am hotărât pe lux: haidi la „Ochiul lui Dumnezeu“! — O căpățână de miel la tavă! Era eroic. Căpățâna singură costa 60 de bani. O căpățână de miel în luna lui iulie nu era banal deloc. Dar n-am înțeles nimic dintr-însa, fiindcă, în urma curei de 15 zile, pier dusem cu desăvârșire simțul gustului. D-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
bolii trecuse și mă aflam în convalescență, aveam nevoie de o alimentație ușoară. În special, iaurt. Constantin al meu mi-aducea în fiecare zi, din oraș, mai multe borcănașe cu iaurt, pe care le purta cu multă grijă pe o tavă, parcurgînd astfel toată strada Domnească, din piață pînă la spital. Devenise trecerea lui zilnică, pe strada principală, un eveniment remarcat de multă lume, și dacă vreun curios sau vreo curioasă îl întreba unde le duce, Constantin răspundea mulțumit: "La spital
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
tren coboară Carol nn.) „voios și râzător, urmat de Marele Voevod Mihai de Alba Iulia și de d. Ernest Urdăreanu”. Fanfara intonează Imnul regal. Mulțimea scandează urări de bun venit. Suveranul salută mulțimea, gustă pâinea și sarea oferită pe o tavă de aur de primarul general al Capitalei, se întreține cu membrii guvernului și alți înalți demnitari, cu membrii Corpului diplomatic, trece în revistă Compania de Onoare și merge în salonul de recepție al gării regale. La ieșirea spre șosea a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
aluatul la crescut în coșărcuțe, apoi îl lua și-l punea pe o lopată mare de lemn. Ungea fiecare pâine cu apă caldă, o netezea și presăra peste ea multă secărică. În cuptor se cocea pe vatra încinsă, direct, fără tăvi și era foarte gustoasă. Când Maria venea la noi, îi plăcea să ne jucăm în șură. Ne urcam în podul grajdului pe fân și ne dădeam drumul alunecând pe arie. Repetam aceasta până ne săturam. Apoi o serveam cu dulceață
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un băț în coceanul știuletelui și-i pârlea la flacără, ca la rotisor. Când se lăsă seara, am luat vitele la cireadă și toți am pornit-o cântând spre sat. Mama m-aștepta cu o cină pompoasă, cu toci la tavă, dar eu eram sătulă cobză. Numai beam apă. Într-un târziu m-a întrebat: Dar bine, fato, ce-ai mâncat așa bun la Șvarac, că nici nu te uiți la tochitură? Ehei, dac-ai ști matale? La întors fânul S-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
alta! I-am periat apoi părul cu o perie moale de haine, i-am pus niște paie de ovăz așternut și a adormit. Între timp, mama a dat foc în cuptorul mare din bucătărie, a pus bucățile de carne în tăvile de pâine și când jarul s-a potolit le-a dat la copt. Ce mai sfârâia carnea! Cu cât auzeam mai bine sfârâielile, cu atât ne părea mai mult că auzim gemetele Joianei și părerea ei de rău că ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
numaidecât să împletesc colăcei (ștrițeli). Nu mă mulțumeam niciodată cu aluatul ce mi-l da ea și căutam să mai "fur" o parte din covată. Împleteam, desfăceam și iar împleteam, până ce-mi ieșeau așa cum îmi convenea mie. Mama îmi dădea tava mea, în care așezam vreo 4-6 ștriteli, îi ungeam pe deasupra cu gălbenuș de ou (cu pămătuful) și așteptam să-i dau la cuptor, o dată cu tăvile mari. Cât creștea aluatul în tăvi, treceam la frământatul cozonacilor și pregătitul prăjiturelelor. Oltea, sora
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Împleteam, desfăceam și iar împleteam, până ce-mi ieșeau așa cum îmi convenea mie. Mama îmi dădea tava mea, în care așezam vreo 4-6 ștriteli, îi ungeam pe deasupra cu gălbenuș de ou (cu pămătuful) și așteptam să-i dau la cuptor, o dată cu tăvile mari. Cât creștea aluatul în tăvi, treceam la frământatul cozonacilor și pregătitul prăjiturelelor. Oltea, sora mea era meșteră la frământat. Ea se ocupa de cozonaci (babe). Eu cu mama, dădeam nuca prin mașină, băteam ouăle cu telul, amestecam și omogenizam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mi ieșeau așa cum îmi convenea mie. Mama îmi dădea tava mea, în care așezam vreo 4-6 ștriteli, îi ungeam pe deasupra cu gălbenuș de ou (cu pămătuful) și așteptam să-i dau la cuptor, o dată cu tăvile mari. Cât creștea aluatul în tăvi, treceam la frământatul cozonacilor și pregătitul prăjiturelelor. Oltea, sora mea era meșteră la frământat. Ea se ocupa de cozonaci (babe). Eu cu mama, dădeam nuca prin mașină, băteam ouăle cu telul, amestecam și omogenizam compozițiile, ca în final să iasă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
făcea un jar strașnic. Se lasă sa se potolească, se trăgea cu cociorva jarul la o parte, se golea vatra și apoi se încerca cuptorul cu o mână de sare. Pe o lopată cu coadă lungă se puneau pe rând tăvile și se dădeau la cuptor (pentru cam vreo două ore). Prăjiturile se acopereau cu hârtie albă (să nu ardă deasupra) și se scoteau mai devreme, decât colacii și cozonacii. Eram nelipsită la scoaterea lor din cuptor. Mama scotea mai întâi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și se dădeau la cuptor (pentru cam vreo două ore). Prăjiturile se acopereau cu hârtie albă (să nu ardă deasupra) și se scoteau mai devreme, decât colacii și cozonacii. Eram nelipsită la scoaterea lor din cuptor. Mama scotea mai întâi tava mea și mă punea să ung fierbinți ștrițelii, cu pămătuful muiat în ulei. Arătau așa de bine! Miroseau așa de frumos, încât nu mă înduram, să nu-mi bag mâinile în tavă, să scot măcar unul. Așa s-a întâmplat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
scoaterea lor din cuptor. Mama scotea mai întâi tava mea și mă punea să ung fierbinți ștrițelii, cu pămătuful muiat în ulei. Arătau așa de bine! Miroseau așa de frumos, încât nu mă înduram, să nu-mi bag mâinile în tavă, să scot măcar unul. Așa s-a întâmplat o dată, țin bine minte, că, m-am fript la degete și la limbă. N-am spus însă nimic. Am tăcut chitic, ca un pește. Erau prea gustoși strițelii mei! Când mama a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
măcar unul. Așa s-a întâmplat o dată, țin bine minte, că, m-am fript la degete și la limbă. N-am spus însă nimic. Am tăcut chitic, ca un pește. Erau prea gustoși strițelii mei! Când mama a scos celelalte tăvi, tocmai tata a venit de la primărie. Mirosul copturii l-a luat și pe el de nas. I-am arătat "opera" mea și dânsul s-a arătat tare încântat. Mi-a zis că așai înainte de sărbători. Trebuie să ne ajutăm unii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trăiește răceala glorioasă a aerului de toamnă în această seară de vară... Curând lacrima va dispărea, ca și trandafirul, doar pietrele vor rămâne curând tu și eu vom dispărea și doar pietrele vor rămâne. El servise gustările simbolice pe o tavă lăcuită, fără cusur. Bețișoarele așezate exact cum trebuiau, feliile de pește pe orez, pe care-l pregătise după datină și pentru a completa efectul, câteva flori sălbatice găsite pe malul râului, împrăștiate într-o dezordine desăvârșită. Când terminase de mâncat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cusur. Bețișoarele așezate exact cum trebuiau, feliile de pește pe orez, pe care-l pregătise după datină și pentru a completa efectul, câteva flori sălbatice găsite pe malul râului, împrăștiate într-o dezordine desăvârșită. Când terminase de mâncat el ridicase tava, fiecare mișcare era subliniată ceremonios ca să fie privită și judecată și ținută minte și o dusese prin ușa scundă către bucătărie”. Zâmbind, Emiko mi-a confirmat cele spuse de autor, adăugând propria părere: În zilele de azi, doar bătrânii mai
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Pe ramuri, de sub mantia albă, răsar gingașe flori albe și roz, florile de „plume”... Ce liniște e! Plouă cu stele? E doar „orizake”, ce-mi vorbește Despre bine, bucurie, femeie... Apreciat de cunoscători e „orizake”. Mâncărurile tradiționale sunt oferite pe tăvi Zen, iar deliciosul sake în cupe speciale din ceramică. El se asociază cu: „Fugu”(pește), feliile subțiri din acest pește se servesc înmuiate în sos de soia amestecat cu suc de lămâie și ridiche rasă („daikon”). Terci de ovăz cu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
alcătuit un atelier de origami, unul de pictură pe hârtie și vizionarea de filme religioase și discuții pe baza acestora. Din banii realizați cu colinda, o parte s-au folosit pentru achiziționarea, pentru biserică, a unui vas pentru anafură, o tavă aurită specială pentru uscarea Sfintelor și 2 candele de bronz cu email, iar o parte s-a folosit pentru organizarea unui pelerinaj de 4 zile, În vara anului 2012, În Oltenia (În valoare de 5.000 lei). În acest pelerinaj
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
făcliei, văzu un pat așezat Într-o firidă. Pe doi căpriori o scândură lată alcătuia masa pe care se lăfăia un talger cu câteva bucățele de carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pustnic al cărui nume nimeni nu-l cunoaște.... XIII Zilele care au urmat au fost pentru Adelheid o agonie dureroasă. Eglord nu mai apăru. Singurătatea Îi era tul burată doar de slujitorul mut cu fața Împietrită, care-i aducea o tavă cu de-ale gurii, o punea pe masă și o lua pe cea din ziua precedentă. Apoi dispărea ca și cum ar fi părăsit o odaie goală. La Început, prizoniera ținuse socoteala timpului, zgâriind linii scurte pe perete cu o pietricică scoasă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
real și de clar În fața ochilor, Încât nu mai știu dacă visase sau Îl văzuse aievea. Se făcea că se deschisese ușa și În locul slujitorului cu fața Împietrită apăruse un bărbat Înalt, zvelt, care cu gesturi pline de eleganță pusese tava pe masă. De-abia când bărbatul se Întorsese spre ea, Îl recunoscu: era Bodo, iubitul ei Bodo, cu ochii lui violeți, minunați, cu buclele Întunecate și cu zâmbetul de care Adelheid se Îndrăgostise când Îl zărise prima oară În grădina
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toate piedicile vor fi Înlăturate. „Îl cred“, Își spuse prințesa. „Nu m-a mințit niciodată. Voi aștepta. Vom aștepta. Vom aștepta chiar dacă va dura toată viața. Dra gostea noastră merită sacrificiul!“ Auzi pași pe trepte. Era desigur slujitorul care aducea tava cu mâncare. Totuși pașii sunau oarecum altfel, așa că În toarse capul. Nu se Înșelase, era altcineva, altă siluetă decât cea butucănoasă și scundă cu care era obișnuită. Omul puse tava pe masă și-și scoase gluga de pe cap, ducând În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]