5,751 matches
-
anticipând, straniu, romanul Șobolanul, elaborat, în 1979, de Andrzej Zaniewski. De altfel, în articolul consacrat autorului în Dicționarul scriitorilor români, se deplânge "mobilizarea imaginației fantastice în slujba ilustrării alegorice a unor teze extraliterare" (1995-2003: I, 262). * * * A doua proză de teroare semnificativă a lui Beneș se numește (titlul are, din nou, izul unui conte) Cetatea cu steaguri albe. Cromatica sugerată de epitetul prezent în titlu este înșelătoare: aici, albul implică distrugere, având valențe negative, la fel ca în pelicula lui Serghei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
astfel, accesul în lumea unei conștiințe care nu-și încetează explorarea de sine nici măcar în timpul relaxării hipnice și care, grație unui truc aproape magic, învăluie, ca o dermă reflectorie, fenomenologia suferinței de moarte. Finalul operei este distilat în capsule de teroare veritabilă, eliberate cu precizia unui genuin explorator al emoțiilor: "Visez că dorm adânc în patul în care m-am culcat de cu seară. E același decor și timpul aproximativ exact aș nopții; dacă, de pildă, coșmarul începe la mijlocul nopții el
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Blecher eludează terifiantul canonic, însă cred că un expozeu al temei în literatura română nu poate trece cu vederea scriitura acestuia. În fine, narațiunea Omul și umbra, din volumul omonim publicat, în 1946, de Oscar Lemnaru, este singura proză de teroare din creația sumară a scriitorului, celelalte (de pildă, Masca sau Mâna) intrând doar în sfera bizarului, nu în cea a terifiantului 65. De altfel, Lemnaru este obsedat de ideea cultivării fantasticului 66, care, după cum se subliniază și în Dicționarul scriitorilor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un aer foarte relaxat în raport cu această relatare terifiantă, care explică misterul din bâlci. Cei doi se despart prieteni și se reîntâlnesc abia peste câțiva ani, naratorul declarând că are impresia unei promenade în compania unei fantome 67. Finalul emană o teroare suficient de rafinată: ajuns în preajma unui șantier de construcții, cuplul descoperă că "soarele se strecura pe asfalt, ciopârțind în bucăți viața de umbră" a tovarășului fără nume. Prolepsa narativă este bine aglutinată, lăsând să se ghicească deznodământul: "O piatră căzu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
alte opere demne de interes. Închei însă, aici, prima parte a studiului meu, urmând ca, în secțiunea subsecventă, să îmi axez discursul critic asupra acelor texte consistente (și asupra autorilor acestora) care, cred eu, reprezintă cele mai semnificative scenarii ale terorii scripturale prezente în proza românească. 2. Teroarea în narațiune Convenții și inovații în literatura română Dacă, în capitolul precedent, am discutat mai multe probleme conceptuale și am încercat, grație unui vademecum diacronic, să pun bazele unei abordări practice extinse, am
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aici, prima parte a studiului meu, urmând ca, în secțiunea subsecventă, să îmi axez discursul critic asupra acelor texte consistente (și asupra autorilor acestora) care, cred eu, reprezintă cele mai semnificative scenarii ale terorii scripturale prezente în proza românească. 2. Teroarea în narațiune Convenții și inovații în literatura română Dacă, în capitolul precedent, am discutat mai multe probleme conceptuale și am încercat, grație unui vademecum diacronic, să pun bazele unei abordări practice extinse, am ajuns, în acest punct, la însuși miezul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
grație unui vademecum diacronic, să pun bazele unei abordări practice extinse, am ajuns, în acest punct, la însuși miezul întreprinderii mele exegetice: deimografia. Voi examina, în continuare, unsprezece opere care subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin Deși, după cum am arătat deja, teroarea propriu-zisă începe să fie diseminată convingător în scriitura autohtonă abia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin Deși, după cum am arătat deja, teroarea propriu-zisă începe să fie diseminată convingător în scriitura autohtonă abia în secolul al XIX-lea, nu este lipsit de interes faptul că, încă din secolul al XVII-lea, germenii acestui model de proză se pot descoperi în narațiunea istorică a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vodă reușește, în cele din urmă, să scape cu viață. Zugrăvirea unui nor de lăcuste capătă dimensiuni hiperbolizate 73: de aceea Eugen Negrici vorbește, plastic, despre "o pagină învolburată de presentimentul medieval al sfârșitului de lume" (1998: 213). Sentimentul de teroare care, practic, inundă epiderma textuală a descrierii este augmentat de participarea directă a naratorului la incident: "Cu unu anu mainte de ce s-au rădicat Hmil hatmanul căzăcescu asupra léșilor, aproape de sécere, eram pre atuncea la școală, la Baru, în Podoliia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
va rămâne neîmblânzită până în romantism) și a sufocantelor falduri etice ale narațiunii, proza lui Costin îi poate oferi lectorului curios de astăzi plăcerea descoperirii unor nestemate descriptive, ascunse neglijent în ganga puțin ofertantă a evocării istorice. Cele câteva oaze de teroare scripturală descrise și analizate demonstrează vocația de scriitor a cronicarului și anticipează dezvoltarea epică a literaturii române. 2.2. Teroarea naturală Din perspectiva naratorului, proza care subîntinde această categorie estetică de nișă este, surprinzător sau nu, relativ puțin frecventată atât
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de astăzi plăcerea descoperirii unor nestemate descriptive, ascunse neglijent în ganga puțin ofertantă a evocării istorice. Cele câteva oaze de teroare scripturală descrise și analizate demonstrează vocația de scriitor a cronicarului și anticipează dezvoltarea epică a literaturii române. 2.2. Teroarea naturală Din perspectiva naratorului, proza care subîntinde această categorie estetică de nișă este, surprinzător sau nu, relativ puțin frecventată atât în literatura română, cât și în cea universală. Motivul rezidă, probabil, în dificultatea de a întreține o atmosferă terifiantă în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
decât rareori terifiante; simpla enumerare sau amalgamare a unor incidente belicoase și a consecințelor acestora nu poate propulsa narațiunea în galeria terifiantului beletristic. O astfel de încatenare nu înspăimântă, ci produce doar melancolie sau compasiune. Pentru a se atinge pragul terorii, trebuie respectate anumite convenții diegetice, condiționate, în egală măsură, de perspectiva naratorului față de evenimentele prezentate și de atmosfera pe fundalul căreia se țese intriga nuvelei sau a romanului. În natura acestor convenții rezidă formula suspansului epic. Din perspectiva receptorului, seducția
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atmosfera pe fundalul căreia se țese intriga nuvelei sau a romanului. În natura acestor convenții rezidă formula suspansului epic. Din perspectiva receptorului, seducția livrescă exercitată de textele de orientare realistă sau naturalistă se datorează tocmai tușelor veridice alese de naratori. Teroarea astfel generată se evidențiază prin posibilul transfer de la personaj la lector: ultimul simte, prin capilarele afective, că evenimentele petrecute în operă i s-ar putea întâmpla chiar lui. Includerea spectatorului în spectacol garantează suspansul epic. Dintre prozele care subîntind acest
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
evidențiază prin posibilul transfer de la personaj la lector: ultimul simte, prin capilarele afective, că evenimentele petrecute în operă i s-ar putea întâmpla chiar lui. Includerea spectatorului în spectacol garantează suspansul epic. Dintre prozele care subîntind acest tipar diegetic al terorii, m-am oprit asupra a trei opere, semnate, în ordine, de Constantin Negruzzi, de I.L. Caragiale și de Gala Galaction. 2.2.1. Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi Punctând cu perfectă îndreptățire substratul esențialmente romantic al prozei lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rezumative fine, accentuează impresia de dramatic, la care trebuie adăugate elementele de gesticulație punctate cu promptitudine de narator: "Râdea, mușchii i se suceau în râsul acesta și ochii lui hojma clipeau". În asemenea manifestări trebuie descoperiți germenii nebuniei care declanșează teroarea subsecventă. Un al doilea episod cu valoare premonitorie este constituit de dialogul, cu accente de patetism romantic, dintre protagonist și soția sa, Ruxandra, care-l conjură să nu mai verse atâta sânge nevinovat: "Muiere nesocotită! strigă Lăpușneanul sărind drept în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al nuvelei lui Negruzzi conține material care ar fi putut genera desfășurări epice cu mult mai ample. Capitole bogate de roman s-ar fi putut umple cu nenumăratele hărțuiri mărunte ale celorlalți de către suspiciosul Lăpușneanu, altă formă de perpetuare a terorii" (2007: 85). Cu toate acestea, persistă, în opinia mea, un dubiu legitim: anume dacă, pe spații epice de respirație mai largă, talentul lui Negruzzi s-ar fi concretizat în reușite literare comparabile. În relație cu proza "primului junimist", pentru a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de clasificare operată de mine se explică prin raportarea protagonistului la real. Astfel, dacă în primul caz, hangiul evreu Leiba Zibal este conștient, până în momentul declanșării nebuniei sale din final, că drama sa are loc în frontierele lumii reale, obiectul terorii sale fiind constituit de amenințarea concretă a unei foste slugi recalcitrante, Gheorghe, în al doilea caz, hangiul român Stavrache, chiar înainte de prăbușirea sa psihică de la sfârșit, crede că se confruntă cu o fantomă, obiectul terorii sale fiind reprezentat de apariția
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în frontierele lumii reale, obiectul terorii sale fiind constituit de amenințarea concretă a unei foste slugi recalcitrante, Gheorghe, în al doilea caz, hangiul român Stavrache, chiar înainte de prăbușirea sa psihică de la sfârșit, crede că se confruntă cu o fantomă, obiectul terorii sale fiind reprezentat de apariția repetată a fratelui său, Iancu, socotit mort. În această falsă identificare rezidă, de altfel, originalitatea remarcabilă a ultimei proze, care glisează cu abilitate între natural și supranatural. Trebuie punctat, de la bun început, caracterul matur al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Gheorghe. Tensiunea, acumulată până la refuz în paginile precedente, atinge contururi stranii. Zgomotele monotone îl tulbură pe anxios: nemaisuportând bătăile ceasornicului, "[o]mul nostru puse mâna pe limba ce se legăna și-i stinse mișcarea". Exteriorul se mută, brusc, în interior; teroarea fenomenologică a obiectelor se transferă la nivel somatic. Astfel, trupul lui Zibal este cuprins de o senzație mistuitoare de sete: "Spălă un păhăruț [...] și voi să-și toarne rachiu [...]; dar gâtul șipului începu să clănțănească tare pe buzele paharului. A
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
căutate pe de o parte în straturile mai vechi ale limbii, pe de altă parte în fondul neologistic" (1981: 171). Cine s-ar aștepta ca, în interiorul unei asemenea scriituri convolute, să descopere două dintre cele mai puternic aglutinate scenarii de teroare din literatura autohtonă? Cu puțină imaginație, am putea afirma că două alte nuvele, Copca-Rădvanului și În pădurea Cotoșmanei, evidențiază elemente tipice straniului și chiar grotescului narativ, însă, în cazul acestora, conflictul se rezolvă mult prea rapid, intriga fiind, astfel, deposedată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se auzea nici un zgomot". Ajuns în grabă în poiană, micul grup este îndrumat de copilă spre locul în care Agripina îl ascunsese pe Păunaș. Ca într-o proiecție cinematografică, perspectiva se îngustează, iar prim-planul strălucește cu lumina rece a terorii: Fânul cu care astupase Agripina copca scobită sub căpiță era împrăștiat de jur împrejur și Păunaș nicăieri". Detaliile conduc, ineluctabil, spre limpezirea misterului, ca într-un scenariu detectivistic: "Ochii ciobanilor căzură pe niște cârpe înșirate pe poiană. Alergară la ele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încăierare de vulturi". Naratorul are extraordinara intuiție de a nu sincroniza diegeza cu terifianta încatenare de fapte care au condus la uciderea pruncului, ci ni le prezintă rezumativ, pudrate etic, din perspectiva arbitrilor tragici, care sunt ciobanii lui Dănilă. Sursele terorii sunt, așadar, două: fuga nebunească a Agripinei și a copiilor prin pădure și uciderea lui Păunaș de către vulturii înfometați. La acestea, desigur, se adaugă pericolul fizic al întregii drame: invadatorii turci, a căror influență se exercită doar prin proximitate. Cititorul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a personajelor, ci pentru că umbra unui destin tragic apasă asupra muntenilor de pe Culmea Scripetelui. Imprecația bătrânului sublimează neputința frustrantă a omului în fața acestuia: "Ajungă atâta risipă, atâta jaf la vulturi! din mana bietei țări și din carnea noastră!". 2.3. Teroarea de frontieră Între natural și supranatural Adevărații aficionados ai prozei terorii prețuiesc, mai presus de orice, ambivalența sau chiar plurivalența sensurilor implicate la nivelul unei narațiuni, echivocul care planează, asemenea unei păsări stimfalide, peste Arcadia simplă și fericită a vieților
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de pe Culmea Scripetelui. Imprecația bătrânului sublimează neputința frustrantă a omului în fața acestuia: "Ajungă atâta risipă, atâta jaf la vulturi! din mana bietei țări și din carnea noastră!". 2.3. Teroarea de frontieră Între natural și supranatural Adevărații aficionados ai prozei terorii prețuiesc, mai presus de orice, ambivalența sau chiar plurivalența sensurilor implicate la nivelul unei narațiuni, echivocul care planează, asemenea unei păsări stimfalide, peste Arcadia simplă și fericită a vieților umane obișnuite. După cum, într-un autentic film de teroare, cea mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ai prozei terorii prețuiesc, mai presus de orice, ambivalența sau chiar plurivalența sensurilor implicate la nivelul unei narațiuni, echivocul care planează, asemenea unei păsări stimfalide, peste Arcadia simplă și fericită a vieților umane obișnuite. După cum, într-un autentic film de teroare, cea mai gravă eroare a regizorului rezidă în materializarea monstruoasă, pe ecran, a spaimelor eroului, într-o proză terifiantă, efectul estetic este micșorat de cantonarea acțiunii într-un plan fenomenologic bine definit, fie el plauzibil sau neverosimil. Autorii care știu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]