5,246 matches
-
-i permită să vadă lumina tiparului sau cum să-i mai zicem. Prin urmare, probabil că deceniul meu cel mai prolific va fi cel dintre pragurile de 40 și 50 de ani. Și în adolescență la fel, deși eram destul de timidă și gustam și un moment bun de singurătate, am fost suficient de sociabilă încât să nu fug de distracție și de timpul pe care îl revendică și ea, ca toate lucrurile. Plus că orașul, unde m-am mutat odată ce am
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
dacă nu, cară-te dracului de-aici!“. Și, totuși, chiar și la aceste femei sărmane, istovite În chip brutal, chinuite de spaime, se putea găsi ceva, ca o jalnică și indestructibilă sămînță vie, un fel de blîndețe ascunsă, o dorință timidă, aproape speriată, de a găsi o fărîmă de prietenie, de duioșie, chiar de dragoste, În mijlocul vîrtejului de bărbați decăzuți și rătăciți pe care-i slujeau. Iar această dorință timidă și totuși inerentă de a stabili o legătură mai caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și indestructibilă sămînță vie, un fel de blîndețe ascunsă, o dorință timidă, aproape speriată, de a găsi o fărîmă de prietenie, de duioșie, chiar de dragoste, În mijlocul vîrtejului de bărbați decăzuți și rătăciți pe care-i slujeau. Iar această dorință timidă și totuși inerentă de a stabili o legătură mai caldă și mai delicată, chiar și În practicarea meseriei lor, ieșea la iveală uneori Într-o formă caraghioasă, În timp ce treceau obosite printre mese solicitînd atenția bărbaților pe care-i slujeau. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Peste o clipă un glas de femeie răspunse istovit: — Imediat, Fay! Stai puțin, dragă! Ies acum. Ah! exclamă femeia cu o blîndețe ciudată În glas. E Margaret... o fi istovită, sărmana! Și bătu la ușă, de data aceasta Încet, aproape timid, și spuse calm: — Ce faci, puiule?... Să te ajut? Nu, n-am nimic, Fay, răspunse fata dinăuntru cu același glas obosit, sfîrșit. Ies acum. Intră, dragă! Femeia deschise ușa Încet și intră În Încăpere. În cămăruța primitivă, oribilă, Încinsă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vom putea să colaborăm în contact direct, sau altfel. Rostind aceste cuvinte, gândurile păreau să-l fi părăsit, ca și puterile. Gosseyn Trei simți un puternic impuls să se ridice în picioare și simți că fața îi exprimă același zâmbet timid. Se întrebă dacă și Doi se lupta cu impulsul de a se așeza pe scaun. Și, deși nu vorbise tare, celălalt spuse: - Da. Și eu mă opun impulsului și bănuiesc că, dacă dintr-un motiv sau altul va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și boul continuau să lucreze cu capul aplecat în apropierea grotei. Îngerul îi chemă: Dar voi, ce aveți de oferit?». «Nimic», răspunse măgarul, și își plecă în jos urechile lungi: «Noi nu am învățat altceva decât umilința și răbdarea!». Boul, timid, adăugă: Totuși putem, din când în când, să alungăm muștele cu cozile noastre». Îngerul, în sfârșit, zâmbi: «Voi sunteți cei potriviți!»” (Povestire populară relatată în: B. FORTE, La bellezza di Dio. Scritti e discorsi 2004-2005, Cinisello Balsamo [MI] 2006, p.
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în jurul umerilor. Ne-a condus în camera lui de la etajul al doilea, care dădea spre apă. De cealaltă parte a ei, șiragul de lumini pîlpîia între gară și oraș. Doctor Schneiderhahn părea vulnerabil, aici, în propriul său mediu. Părea mai timid, deși n-aș fi putut spune de unde venea asta. Se pregătise pentru vizita noastră, așa cum, bănuiesc, se pregătea meticulos pentru orice. Masa de scris fusese așezată în mijlocul camerei, acoperită cu o pînză îngrijită, pe care fusese așezat un maldăr de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la palat. Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
eu neobișnuit, opera lui îi șochează sau îi emoționează pe oameni. Oricum, își impune personalitatea. Iat-o și pe Gay. Ești amabil să-i faci loc? O fată slabă, obosită și drăguță veni spre ei printre mesele aglomerate. îi zîmbi timid lui Lanark și se așeză lîngă Sludden, întrebîndu-l neliniștită: — Am întîrziat? Am venit cît de repede... — M-ai făcut să aștept, îi răspunse el cu răceală. — O, îmi pare rău, îmi pare foarte rău. Am sosit cît de repede am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
independentă“, părea să cultive un gen mai stabil decît se purta la Elite. Clica lui Sludden veni de la cinema. Frankie era durdulie și veselă, într-o fustă strîmtă, albastru-deschis, iar părul albastru-deschis îi încadra fața. Nan era o blondă mică, timidă și zbîrlită, de șaisprezece ani. Rima avea o figură interesantă, deloc frumoasă, cu părul negru dat pe spate și prins în coadă la spate. Toal era mărunțel, cu o înfățișare sălbatică și plăcută, cu o barbă tinerească, roșcovană și ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cablu elastic prins de spatele ei îi îngreuna cu fiecare pas deplasarea. El se opri sub un felinar, răsuflînd din greu, ostenit. Gay se prinse cu un braț de stîlp să-și regăsească echilibrul, dar părea total calmă. Privindu-l timid, pe furiș, îi spuse: — Ai mănușă la mîna dreaptă. Eu am la mîna stîngă! — Și ce-i cu asta? — O să-ți arăt boala mea, dacă mi-o arăți și tu pe-a ta! El începu să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gest de a o privi în ochi deveni un fel de zbor prin lumi schimbătoare, toate încărcate de sexualitate, iar cînd se întoarse din zborul lui, văzu că spiritul ei aprig se transformase într-unul rugător, iar zîmbetul îi era timid. începu să tremure, cuprins de sentimentul unei puteri amețitoare. — Pot fi foarte drăgăstoasă, spuse ea nerăbdătoare. Unde putem merge? întrebă el în șoaptă, dînd aprobator din cap. — Vino la mine în cameră. Se ridicară împreună, iar ea îl conduse afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceva, spuse domnul Thaw. Intrară în dormitor. Domnul Thaw rămase în ușă, urmărindu-i. Patul fusese mutat la geam, pentru ca doamna Thaw să se poată uita pe stradă, iar ea stătea cu fața îndreptată spre ei și li se adresă timid: — Ruth, Duncan, cred că foarte curînd... o să adorm și n-o să mai trezesc. Ruth icni și ieși alergînd din cameră, iar domnul Thaw se duse după ea. Thaw se duse la pat și se așeză între maică-sa și geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca o pană, cu un pupitru și o bătrînă blocată într-un colț de o tejghea din lemn galben lustruit. — Da? zise doamna. — Am o programare; adică, sînt așteptat. Mă așteaptă domnul Tulloch. — Cum vă numiți? — Duncan Thaw, zise el timid. Doamna își mișcă degetele peste butoane care păcăneau și zise: — Domnul Tulloch? Un oarecare domn Thaw dorește să vă vadă. Spune că are o programare... Foarte bine. Apăsă cu dexteritate mai multe butoane. — Ați putea să trimiteți, vă rog, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ducă la frate-său. între timp o să îmbătrînesc. — Prostii. Timpul nu te preocupă deloc? — Nu. Doar sentimentele mă îngrijorează, iar timpul nu-i un sentiment. — Eu îl simt. Peste un minut, McAlpin îi spuse pe un ton uimit și timid: Bănuiesc că dacă aș locui într-o mahala și-aș umbla cu o prostituată și nu m-aș îmbrăca decît în piele de leopard, Judy și maică-mea m-ar vizita de patru ori pe săptămînă și mi-ar aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e frică de tine. — Imposibil. Eu nu sînt o persoană agresivă. Chiar în fanteziile mele din timpul masturbării nici nu visez să fiu crud cu fete reale. După o pauză, McAlpin îi spuse: — Imaginează-ți că ești o persoană liniștită, timidă, destul de comodă și că ai terminat de curînd o școală privată care se mîndrește că din băncile ei pleacă tinere cu pretenții. Acum ești hăituită de un băiat inteligent și ciudat. E politicos, dar pe haine și în păr are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mesteca repede și sălbatic, de parcă mîncatul ar fi fost un fel de răzbunare. Devoră curmalele, smochinele, carnea de vită, fulgii de ovăz și ciocolata, cu fața scăldată în lacrimi. Lanark se uită la ea îngrozit și, în final, îi spuse timid: — Ai mîncat mai mult de jumătate din mîncare. — Ei și? — Mai avem mult de mers. Scoase un sunet între urlet și rîset și continuă să mănînce pînă cînd nu mai rămase nimic, apoi deșurubă sticla de coniac și bău două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se clinti. — Te rog, vino cu mine, o rugă el umil. Ea nu se clinti. — Dacă bați suficient de tare în ușă, s-ar putea să-ți deschidă cineva. Ea nu se clinti. El puse lanterna lîngă ea și zise timid: — La revedere, și se depărtă. Cobora primul deal cu pași mari, cînd ceva îl împunse în spate. Se întoarse și o văzu cu lacrimi pe față și fără suflu. — M-ai fi părăsit! țipă ea. M-ai fi lăsat singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
capul se ridică și se roti complet, astfel că Lanark avu în fața ochilor ciocul ei mare coroiat și ascuțit ca un pumnal. — Dă-i asta, zise Sludden înmînîndu-i cartea de credit. Lanark o ținu de un colț și o împinse timid spre cioc, care o înșfăcă. în ochii gălbui și sticloși se aprinse o lumină galbenă. Apoi capul se răsuci și nu se mai văzu. — Nu poate zbura pînă nu intrați cu totul înăuntru, zise doamna Schtzngrm. Și nu uitați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-i suficient de bine. Lasă loc de prea multe accidente. Societatea are nevoie de mine, un ins între două vîrste, sensibil și de încredere, cu legături vaste și acces la un lanț de computere Tunc-Quidative-Cortexin. — Dfapt, Gloopy, spuse Lanark timid, uneori sînt ă...ă... ă...ă.... — Mda? — ă...ă...ă... un sadic imaginar. — Mda? — Nu un sadic distructiv. Unimaginar. Așa că, din punctul de vedere al unei mici nebunii perverse ocazionale, ar fi de folos dacă doamna ncestiune, în afar’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Tocmai am citit ziarele de seară. Se spune acolo că Patricia Hardie a fost arestată acum o oră și jumătate, sub acuzația ― auziți numai ce monstruozitate ― că și-ar fi omorât tatăl. Domnule Wenthworth (întrebarea lui Lyttle suna ciudat de timid): în cât timp poate fi făcut să mărturisească un non-A? ― N-aș putea să-ți spun cu exactitate. Era pur și simplu înghețat. Mintea îi vibra, parcă lovită ca brutalitate de un drug de oțel. Thorson își juca impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și m-a rugat să stau un pic cu musafira ei, până termină niște treburi la bucătărie. „E foarte drăguță“, spunea. M-am dus să-i țin de urât. Era o fată cam de vârsta mea, cu ochi albaștri. Zâmbea, timidă. Avea peste doi metri... Mă uitam la ea. În prima clipă mi-am dorit să mă ia în brațe, să mă legene, să mă plimbe prin parcuri, așa, cu mutra ei de copil uriaș. Apoi m-am înfuriat : îmi era
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la palat. Am fost surprins de aspect și purtare. Gura i se strânse. - Se vedea că suferea de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Tocmai am citit ziarele de seară. Se spune acolo că Patricia Hardie a fost arestată acum o oră și jumătate, sub acuzația ― auziți numai ce monstruozitate ― că și-ar fi omorât tatăl. Domnule Wenthworth (întrebarea lui Lyttle suna ciudat de timid): în cât timp poate fi făcut să mărturisească un non-A? ― N-aș putea să-ți spun cu exactitate. Era pur și simplu înghețat. Mintea îi vibra, parcă lovită ca brutalitate de un drug de oțel. Thorson își juca impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Creel nu se îndepărtă imediat. În tot cursul căsniciei, ea manifestase o deprindere agreabilă a supunerii, ceea ce făcuse ca menajul lor să fie extrem de fericit. Acum, o vedea privindu-l cu ochi măriți, în care deslușea un fel de spaimă timidă ce o țintuia locului. - Du-te acasă! (Dar temerea ei îi scoase la iveală toată hotărârea de care era capabilă.) Nu putem să lăsăm un lucru atât de monstruos să ne pângărească satul. Închipuiți-vă... și glasul începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]