541,899 matches
-
A. Gh. Olteanu Închid ochii și mă gândesc la el atât de mult încât el începe să existe Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă unde mâna mea își depune icrele scrisului. Din timp în timp îi disting pașii mărunți pe pervazul ferestrei îl aud furișându-se pe cablul tv ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc Acum e încă devreme, nu ne putem vedea la față. Dar îi simt respirația apropiindu-se tot
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
A. Gh. Olteanu Închid ochii și mă gândesc la el atât de mult încât el începe să existe Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă unde mâna mea își depune icrele scrisului. Din timp în timp îi disting pașii mărunți pe pervazul ferestrei îl aud furișându-se pe cablul tv ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc Acum e încă devreme, nu ne putem vedea la față. Dar îi simt respirația apropiindu-se tot mai mult
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
o mașină galbenă ca un jilț aurit unul dintre ei era șofer semăna leit cu un pelican altul ducea în spate un contrabas și-a spus și numele s-a prezentat: smîcikov altul avea în mână o vioară trăncănea tot timpul au mâncat câteva porții de crenvurști cel cu ochelari a achitat nota de plată a lăsat deasupra ei ca pe-o floare zece franci elvețieni la urmă le-a spus celor trei că trece prin moinești „iar peste cinci zile
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
Constantin Abăluță Doamne, Țestoasă divină, iată că a venit timpul să-ți înapoiez literele pe care mi le-ai închiriat la preț de nimic: orele vieții mele. Îți dau înapoi și tăcerea dintre cuvinte, acest obiect de preț din care mi-am făcut emblemă. Îți restitui și virgula dintre copaci
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
și, mai mult, bănuind vreun atac bezmetic la adresa prietenului meu Lucian Vasilescu, am deschis pagina respectivă. Textul găsit acolo m-a și liniștit - în privința lui Lucian -, dar, mai ales, mi-a incitat curiozitatea vizavi de autor, căruia, după un oarecare timp de căutări, i-am descoperit și un blog personal, conținând mai multe producții literare. Așa am ajuns fascinat de poetul vasilescu - personaj al mai multor texte purtând semnătura lui Liviu Dascălu -, așa m-am hotărât și am reușit să iau
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
uși) soțiile lor niște umbre în așteptare nici măcar nu-și mai privesc televizoarele arzând opac în întunericul camerelor lor și doar cântă așteptându-și soții osteniți de viață înjurături iar celelalte femei cântă aspru si trist ca niște bărbați alt timp imediat după ce te-ai trezit după un somn de amiază încearcă să te miști cât mai puțin ca o muscă pe marginea unei cești albe vei auzi țipete de copii lumina va cădea ca și atunci un camion va trece
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
-i mai zărești sclipirea iar piciorul tău ezită să se avânte sau mâna se retrage când ar trebui să-ndrăznească sau ochiul se întunecă tocmai atins de lumina care polenizează crengile înseamnă că ai aflat: cea mai teribilă oprire în timp este clipa prezenței tale-n prezent și mai este - probabil - semnul că fructul trebuie să rămână mereu disponibil pentru cules iar tu îl poți avea numai neculegându-l
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
Smulge-te din ființă și vino și tu cu mine. Creierul hipnotic și sângele-ți zornic te vor ajuta. Bufnița scotea un fel de îndelung gârâit. Un scârțâit ruginit, ca de mecanism de ceasornic: grr-u-a-a! Electrizată e noaptea. Acum e timpul să vii cu mine. Ce-i viața? Lucrul în sine. Sau, și mai exact, o-ngrămădire de lucruri eclectice. Vorbele-i se contopeau cu fulgerul. Sau chiar erau sincopate descărcări electrice. Nu, pasăre, demon sau duh, încă nu. În zadar te
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
locului. Aurel Pop îmi șoptește că pe-aici oamenii se-ntrec în construire, fără a ști apoi să locuiască, defilează mândri-n mașini duminicile, de la un cap la altul al așezării, doar spre a fi văzuți. E-o liniște de timp oprit și-n curăția ăstui aer clădiri încrâncenat durate, cu oarecare vrajbă și-n emfaza unui triumf imaginar, scălâmbe par toate, în comparație cu vraja priveliștii. De unde-i ea? Asta ar trebui să căutăm toată viața, dar n-o facem, și iată
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
nici chiar de nepămînteni uite-l pe eminescu tânăr trecând dintr-o librărie în alta prin centrul vienei uite-l pe rimbaud cum scrie în transă pagină după pagină la un anotimp în infern uite-l pe baudelaire chiar în timp ce-și trece prin păr câțiva stropi de vopsea de culoare albastră uite-l pe mihai șora cum îi șoptește la ureche ceva ce nimeni nu aude în afară de mine lui fundoianu sunt la paris și sena le trece pe sub pleoape
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
de culoare albastră uite-l pe mihai șora cum îi șoptește la ureche ceva ce nimeni nu aude în afară de mine lui fundoianu sunt la paris și sena le trece pe sub pleoape ca o soră bună ca o mireasă superbă a timpului și a netimpului mihai șora zâmbește fundoianu zâmbește ce mai e pe la bucurești pe la paris ce mai este mireasa timpului și a netimpului își vede de ale ei mireasa timpului și a netimpului aude împreună cu mine cuvintele toate care se
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
lui fundoianu sunt la paris și sena le trece pe sub pleoape ca o soră bună ca o mireasă superbă a timpului și a netimpului mihai șora zâmbește fundoianu zâmbește ce mai e pe la bucurești pe la paris ce mai este mireasa timpului și a netimpului își vede de ale ei mireasa timpului și a netimpului aude împreună cu mine cuvintele toate care se spun voi scrie repede apoi voi bea și voi mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
pleoape ca o soră bună ca o mireasă superbă a timpului și a netimpului mihai șora zâmbește fundoianu zâmbește ce mai e pe la bucurești pe la paris ce mai este mireasa timpului și a netimpului își vede de ale ei mireasa timpului și a netimpului aude împreună cu mine cuvintele toate care se spun voi scrie repede apoi voi bea și voi mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de fier și de apă voi scrie pe tot ce se
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
fără să obosesc vreodată prin piatră dacă vreau pot să alerg de asemenea cum alergam în copilărie prin iarbă fără să obosesc niciodată * mihai șora venea dinspre universitate spre dîmbovița alături de mircea eliade bucureștii zumzăiau de lumini vii mireasa timpului și a netimpului trecea de pe strada pe care erau pe strada unde urmau să ajungă mihai șora ținea în mâna dreaptă o carte de mircea eliade proaspăt ivită de sub tipar pășeau dinspre universitate spre dîmbovița din timp în timp mireasa
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
lumini vii mireasa timpului și a netimpului trecea de pe strada pe care erau pe strada unde urmau să ajungă mihai șora ținea în mâna dreaptă o carte de mircea eliade proaspăt ivită de sub tipar pășeau dinspre universitate spre dîmbovița din timp în timp mireasa timpului și a netimpului se oprea în loc să-i privească
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
mireasa timpului și a netimpului trecea de pe strada pe care erau pe strada unde urmau să ajungă mihai șora ținea în mâna dreaptă o carte de mircea eliade proaspăt ivită de sub tipar pășeau dinspre universitate spre dîmbovița din timp în timp mireasa timpului și a netimpului se oprea în loc să-i privească
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
și a netimpului trecea de pe strada pe care erau pe strada unde urmau să ajungă mihai șora ținea în mâna dreaptă o carte de mircea eliade proaspăt ivită de sub tipar pășeau dinspre universitate spre dîmbovița din timp în timp mireasa timpului și a netimpului se oprea în loc să-i privească
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
bună și cea de la Mițu, cel care o aduna din uiumul pe care-l primea pentru că-și pierdea nopțile lîngă cazanele dintre dealuri, iar cea de la Popa, de vizavi de biserică, ne prisosea și ne țineam cu ea prietenii pe timp de iarnă care roiau ca musculițele în jurul unui cotor de măr uitat în bucătărie mai multe zile la rînd, da, dar nici cea de la Echim sau Muste nu era de lepădat, las-o acolo, să fie, să nu trebuiască - și
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
învie, coboară de pe cruce și bea, cei un milion de oameni se fac iarăși zgomotoși, lumea e din nou plină de ei, vor aceleași lucruri ca ieri, iar mîine va fi la fel, ce bine ar fi să fie tot timpul sîmbătă și duminică, ce bine ar fi să avem tot timpul în jurul nostru zece femei cu zece pahare în mîini, spune Muri al cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
se fac iarăși zgomotoși, lumea e din nou plină de ei, vor aceleași lucruri ca ieri, iar mîine va fi la fel, ce bine ar fi să fie tot timpul sîmbătă și duminică, ce bine ar fi să avem tot timpul în jurul nostru zece femei cu zece pahare în mîini, spune Muri al cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
urechile ciulite, câinii de pază au luat locul leilor de piatră, și schiaună în căști în limba engleză... Unde e focul? Mă întorc pe urma sfâșiată a vechilor pași, fără să mă întreb unde a dispărut nisipul din clepsidră, cu timp cu tot, unde s-a prelins trupul meu, cel subțire, șuvoi lunecos printre stânci potrivnice de i-a rămas numai forma imprimată în straturile calcinate ale amurgului? Din loc în loc grămezi de cenușă măsurând distanțe, numărând căderi, memorând anotimpuri, unde
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
nu sunt destul de nebun încât să mă apuc să le scriu jurnalul. De pe deal, un individ în costum negru, cu o țigară spânzurând în colțul gurii îmi surâde. Era apusul de soare. UMBRA SÂNGELUI TAU PE ZAPADA Nu mai am timp să privesc iepurimea depășind viteza luminii și nici tăcuta așteptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am răbdare pentru grădinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez la tristețea ursului brun gata să înșface indiferenții căutători
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
Mi-au povestit secretul metodei oarbe a contemplării naturii. Toate pliantele turistice îți recomandă pământul - doar dacă dai cu grijă deoparte ostenitele oase. Niciunul nu menționează dacă trebuie să săpăm sau să scăpăm. AMPRENTELE ZILEI DE IERI Încă nu e timpul sfârșitului de lume și nici vremea cititului viitorului în capace de bere. E doar momentul în care spunem adio dealurilor de la Hollywood. Oricum, peste țigările umede uitate pe masă s-a lăsat înserarea. Ți-am spus vreodată te iubesc, măcar
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
și nici să te mai rogi nu poți, și cine e activ în tine nu poți să mai știi, zeitatea sau ceea ce crezi că ești, nu pot s-o aduc de tot în prezentul meu, am momente cînd cred că timpul se sfiește lîngă ea, sînt sigur că în ea nu mai are putere partea întunecată *** Am exersat mult, am obosit să-i privesc pe toți ca pe niște victime, sînt insul din serile în care nu mai există nici o soluție
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]