5,174 matches
-
același ton! insistă Jim. Întotdeauna a fost! Și va fi! Vreau să spun... își trage el răsuflarea. În prima fază am venit pentru că tocmai o părăsisem pe Maureen. Mă simțeam groaznic, și m-am dus să stau la mama. Finn tresare și se frământă pe locul lui. Știu că nu e vorba de durerea de la ochi. Schimb o privire sugestivă cu Daisy. Bietul Jim, n-avea unde să se refugieze decât la maică-sa. Asta trebuie să fi fost ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu e Într-un loc, Într-un timp sau Într-un spațiu, nu e suflet, inteligență, imaginație, opinie, număr, ordine, măsură, substanță, eternitate, nici beznă nu-i și nici lumină, eroare nu-i și nu e adevăr. Mă făcu să tresar o convorbire, clară și nonșalantă, dintre un băiat cu ochelari și o fată care, din nefericire, nu purta așa ceva. „E pendulul lui Foucault”, zicea el. „Primul experiment Într-o pivniță În 1851, pe urmă la Observatoire și apoi sub cupola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am avut niciodată vreun pacient nevrozat de propriul său divorț. Cauza bolii era Întotdeauna divorțul Celuilalt.” Doctorul Wagner, chiar când vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt e că am sărit În sus, ca mușcat de o aspidă vicontele tresări ca mușcat de o aspidă o sudoare rece ca gheața Îi brobona fruntea baronul Îl privea țintă printre rotocoalele leneșe ale țigărilor lui fine, rusești „Vreți să spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului de propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc, precum opinase, cândva, Poetul. O-ho-hooo, salve, the Boss! tresare cât se poate de vioi același Dănuț, adresându-i-se noului venit cu cel de-al doilea apelativ, cel pe care mai sus amintitul Vierme (zis și Adrianus, zis și..., stop, gata, gata, fără rime deplasate!) îl prefera în discuțiile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare în forță, cu aceeași mină de insomniac trudit, după o prea îndelungată luptă inegală, cu cruzimea spăimoasă a nesomnului. Bravo, Dănelule, bravo! îl felicită Avocatul, pe Poet. Nota douăzeci și cinci! Ca la olimpiade, băi! Nici n-am zărit-o! Nemaipomenit! Bate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ne-ncrezători, unul pe celălalt. Sângele și Obolul lui Hristos, în Cupa Mielului! zice Îngerul, scoțând la iveală, de la adăpostul fremătător al aripilor, o răcliță de argint, cu doi cavaleri pe un singur cal, gravați pe capac. Doi Cavaleri Danubieni, tresare Fratele. Arhanghelul trece către Sile un pocal, ce se ivește dinlăuntrul răcliței. O cană de lut ars, crăpat, care împrăștie prin văzduhuri un buchet fantastic, incredibil, de miresme răscolitoare și savuroase, dar și caste, sobre și virtuoase, în același timp
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vopsea. Urcară treptele de la intrare și trecură pragul, printre cele două felinare metalice supradimensionate, de la exteriorul clădirii. Imediat, fură luați politicos tustrei, în primire: Bonsoir! Sunt profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci de ani, de statură peste medie, cu membre herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu fața de la Dumnezeu, sunt blestemați să cutreiere veșnic pământul, osândiți, până la secerișul cel din urmă! Ei, marii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
devenit cât niște șoricei, iar iepurii...Cine s-ar speria de iepuri? Frunzelor, chiar sunteți nostime! Cineva a vărsat călimara cu raze de soare și cu vișine coapte peste coroanele stejarilor și crema de ghete peste aluni, iar copacii au tresărit trimițând la plimbare așa frumuseți de coafuri. Întreaga pădure este într-un freamăt, într-o forfotă continuă, zi și noapte. Simte că ceva se petrece și vrea să afle totul, vrea să fie martor. De la un timp, pata aceea roșiatică
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
încrezător: ― Îmi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a părut bine că am venit împreună, cu toate că nu ne-am prea lovit în păreri. Nu tocmai încîntat, tânărul se ridică totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de entuziasmul patetic al arendașului. ― Fugi, nu mă nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu cunosc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui, care-i mare socialist, nu mă întîlnesc o dată să nu-mi bată capul cu fel de fel de soluții și cu proorocirea că, de nu se rezolvă chestia țăranilor, are să vie revoluția să facă praf și cenușă Bucureștii! Grigore tresări ca trezit dintr-o visare. În aceleași clipe, aceeași întrebare și-o pusese și el, căutîndu-i răspunsul. Murmură cu privirea spre norii mânioși ce se vâltoreau peste capetele lor: ― Poate să fie numai o modă trecătoare, dar poate să fie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost pe punctul să se despartă pentru totdeauna de lămuririle lui Grigore, întrebarea îl durea. O puse subit, cu privirea arzătoare. ― Mi-ai arătat atâtea moșii boierești, moșii peste moșii, mari și frumoase. Dar pământurile oamenilor unde sunt? Grigore Iuga tresări. Nu așteptase acuma întrebarea, deși, pe când îi explica, pe drum, în câteva rânduri, i-a fulgerat și lui prin minte și chiar s-a mirat că Titu nu i-o pune. Își reveni repede și răspunse: ― Apoi vezi, pământurile oamenilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gâtul plin și puțin îndoit. Printre umăr și capul lăsat într-o parte tânărul îi vedea, sub ia subțire și descheiată, sânii rotunzi, mărișori, cu niște sfârcuri ca mugurii plăpânzi. Se aplecă ușor și-i atinse gâtul cu buzele. Gherghina tresări și întoarse spre dânsul doi ochi plini de spaimă. ― De ce crezi că te-am chemat, Gherghino? șopti Aristide, luîndu-i fierul din mână și așezîndu-i pe un suport. Pentru astea? urmă apoi arătând disprețuitor fierul. Pe o fată frumoasă ca tine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin toate satele din calea lor țăranii cu mutrele fioroase, în pâlcuri șoptind cine știe ce și complotând la lumina zilei și sub ochii lumii... Toată noaptea s-a zvârcolit fără somn, cercetând de nenumărate ori dacă e bine încuiată ușa și tresărind de groază la fiece zgomot de afară. Nu avea mare încredere nici în arendaș, oricât se arăta de amabil. Cine garantează că nu e și dânsul înțeles cu țăranii în taină, să se pomenească deodată cu tâlharii în cameră? Înainte de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu e și dânsul înțeles cu țăranii în taină, să se pomenească deodată cu tâlharii în cameră? Înainte de a coti pe poarta conacului, avocatul zări un grup de vreo cinci țărani într-o ogradă. ― Uite-i ș-aici! zise dânsul, tresărind și arătîndu-i arendașului cu degetul. ― Oameni de treabă, domnule avocat! îl liniști Platamonu. Îi garantez eu pe ăștia!... Îi cunosc bine!... Cel cu căciulă albă e Matei Dulmanu, bărbat cu stare și de inimă. Poate să aveți de-a face
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se năzărea că aude pași, prin grădină sau prin celelalte camere, că a bătut cineva în geam, că o mână a încercat clanța de la vestibul... De câte ori ajungea în semiluciditatea ce prece-dează somnul, câte un zgomot nou, straniu, o făcea să tresară, să-i îndepărteze odihna. De-abia spre dimineață, după ce a ascultat un răstimp cum își răspundeau cocoșii din sat, vestind apropierea răsăritului, a adormit de-a binelea. Tot un cântec de cocoș, sub fereastra ei, în grădină, a deșteptat-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
veni vreo anchetă care să stabilească împrejurările morții, dar nu îndrăznea. Petre privea lung fața noroită a bătrânului boier. Vedea pe obrazul stâng o dâră de sânge năclăit cu humă, ca o panglică de catifea neagră ieșită de sub căciula turtită. Tresări când auzi glasul primarului cu o imputare ascunsă: ― Mi se pare că nu fuseși aci, Petrică? ― Bine că n-am fost, Doamne iartă-mă! bâigui flăcăul. Că ce-o mai ieși din toate astea, numai Cel-de-sus poate să știe! ― De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
depășit rolul și că el nu va permite să i se încalce autoritatea, fiindcă pacificarea tulburărilor e o operă delicată, care cere calm și tact, iar nu orgie de sânge. Procurorul, cu ochii holbați, aproba dând mereu din cap și tresărind de câte ori auzea o nouă salvă. ―... stai!... ochi!... foc! urla maiorul Tănăsescu în clipele când prefectul Baloleanu se zbuciuma la marginea satului. Ceata fugarilor scăzuse la mai puțin de o treime. În afară de cei prăbușiți de gloanțe, mulți se refugiau prin ogrăzi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
începu să lovească, Titu Herdelea, care șoptise mereu "îngrozitor, îngrozitor", ca să-l audă prefectul Baloleanu, își pierdu deodată stăpânirea și, apropiindu-se de Tănăsescu, îi zise revoltat: ― Domnule maior, ajunge!... E insuportabil!... Asta e... Maiorul, parcă I-ar fi pălmuit, tresări: ― Ce-ai zis?... Cine ești dumneata... Ce cauți aici?... Cum îți permiți să te amesteci dumneata în... ― Mă numesc Titu Herdelea și sunt... ― Nu vreau să știu nimic! continuă Tănăsescu cu pumnii strânși. Imediat să părăsești primăria, altfel te arestez
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
traiul... dacă ești un mineral! ― Am spus, ajunge! Ea tăcu, dar continuă să protesteze printre dinți. Dallas putea să-i impună să nu mai vorbească, dar împotriva mormăielilor ei nu se putea face nimic. Brusc, coborându-și ochii asupra centurii, tresări. Ceva dispăruse de pe ecranul "căutătorului". ― Ce s-a întîmplat? întrebă Dallas. ― Parazit. Făcu o scurtă reglare a aparatului, sarcină îngreunată de mănușile incomode. Linia reapăru. ― Am pierdut-o, dar am regăsit-o. ― Probleme? se interesă vocea îndepărtată a lui Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fără cusur și doldora de carate barosane. Și nu la bezna asta de, mormânt în care te învârti. La cețurile de pe celălalt tărâm cu miasme de fantome stranii și de amintiri și... Fip-ar al naibii! Iar îl apucă. ― Vezi ceva? Tresărind, imprimă fără să vrea o puternică mișcare de balans cablului. Se ocăra fiindcă fusese luat prin surprindere și-și stabiliză piruetele. Nu-i ușor să-și amintească de ceilalți și că nu era singur. Dallas și cu Lambert îl așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se culcă pe platformă. ― Cum te simți? se interesă Dallas. ― Teribil. Ce s-a întâmplat cu mine? ― Nu-ți aduci aminte? îl întrebă Dallas. Astfel, notă Dallas cu satisfacție, ipoteza amneziei era mai apropiată de adevăr decât crezuse el. Kane tresări ușor, mușchii fiind încă prea puțin obișnuiți cu asemenea eforturi, și respiră profund. ― Nu-mi amintesc nimic. Cu greu îmi amintesc numele meu. ― Să facem o încercare pentru înregistrare... și pentru raportul medical, zise Ash, profesional. Cum te simți? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nivelul oxigenului rămas în rezervoare, nădăjduind într-un miracol care să mai adauge un zero la numărul afișat. Contorul își termină calculul; ultima cifră se reduse de la nouă la opt. Dinspre intrare răsună un zgomot asurzitor care-l făcu să tresară. Se destinse la vederea lui Parker și Brett. Inginerul lăsă să-i cadă tuburile pe care le ținea în brațe. Fiecare era cam de două degete în diametru. Lo-vindu-se de podea, emiseră un sunet dogit. De fapt, nu prea arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zise el. Firește, n-o să plâng dacă l-om electrocuta pe scumpul de el! ― Poate că o să meargă, totuși, recunoscu Lambert. Iată deci o posibilă soluție a primei probleme. Dar pentru a doua: localizarea? ― M-am ocupat eu. Se întoarseră tresărind către Ash, care ținea în mână un aparat de comunicare de mici dimensiuni. Foarte destins, acesta nu se uita decât la Dallas. Incapabil să suporte privirea ofițerului științific, căpitanul își mută privirea, încurcat, pe obiectul minuscul. ― Dar fiindcă este imperativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
voia să pățească la fel cu cea de-a doua. Astfel că aveau grijă să nu lase nimic în umbră. ― De unde vine? întrebă Brett cu îngrijorare. Ripley pândea pe instrument cea mai mică trăsărire a acului Acesta, îndeplinindu-i dorințe, tresări violent pe cadran. Numai dacă creatura o fi în stare să treacă prin pereții de metal, altfel mișcarea acului nu aducea cu nimic cunoscut de oameni. Scutură puternic aparatul. În zadar. Lumina roție era în continuare aprinsă, ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]