6,656 matches
-
Când va fi umbră rece peste toate Și duhurile bune au să vie, O poezie albă peste noapte Cerneala cărnii tale va să scrie. Aplauze. Fata subțirică și tunsă scurt și ea versurile colegei din Târgu Jiu. Deci cei de la tribună sunt elevi de la alte școli, deduce Popescu și aplaudă tare, vrea să se facă remarcat. Poeta se așază, roșie ca un apus de soare printre palmieri, chiar pe scaunul de lângă cea cu părul negru și alura băiețoasă pe care Gelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se potolește greu, dar nu entuziasmul ci indisciplina e la origine. Un tip cu chelie se ridică și Începe să-și amintească de cum era când era el elev. Câțiva elevi hohotesc totuși În contratimp cu poantele slabe ale vorbitorului. De la tribună, profesorii lansează câte un ssst! Gelu se Întoarce brusc spre fratele lui, Zare, și-l Întreabă: — Bă, cine-i aia de la tribună, a doua din stânga, aia cu părul scurt? Zare ridică plictisit din umeri. Apoi Începe să o examineze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de cum era când era el elev. Câțiva elevi hohotesc totuși În contratimp cu poantele slabe ale vorbitorului. De la tribună, profesorii lansează câte un ssst! Gelu se Întoarce brusc spre fratele lui, Zare, și-l Întreabă: — Bă, cine-i aia de la tribună, a doua din stânga, aia cu părul scurt? Zare ridică plictisit din umeri. Apoi Începe să o examineze cu atenție pe fată. (La sfârșitul reuniunii Îl va ruga chiar el pe profesorul Valedulcean să-i afle numele și adresa fetei. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
glumește profesorul. (Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș’cinci? — Da, zice și se așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor, vocea emoționată a comentatorului au acum forța să submineze vătuirea auzului, fixitatea plăcută a privirii, răcoarea instalată pe buze și chiar mirosul florilor de zmeură de câmp care mai stăruie În nări. Abia trecusem de Vesely. În satul următor am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acu să dă ordinu dă Înaintare, drepți, știa ei ce Înseamnă ordinu dă Înaintare că pân Vesely trecusem foarte greu, Îmbrăcați, spălați, nemții ar fi dincolo de pădure, adunarea! și sublocotenentu: Ai noștri au deschis scorul, bucurie, clinchet de pahare, vacarmul tribunelor pătrunde până la noi prin difuzoarele aparatului, are vreo legătură această agresivitate „nevinovată“ cu simțurile noastre maltratate, cu echilibrul lor atât de precar? bă băieți uite ce e (noi știam ceva de la caporal da’ ne-am făcut că nu știm nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Citeam „Will of the People“ aproape săptămânal Încă de când Învățasem alfabetul, dar dintr-un motiv sau altul nu reușisem să mă abonez la nici unul dintre ziarele În care apărea. Desigur, nu abordasem niciodată subiectul transformării gradate a rubricii Într-o tribună pentru perorațiile capricioase ale lui Will despre fiecare „tragedie“ socială care lovise scumpul său oraș, dar devenea din ce În ce mai dificil să-mi țin gura. —Bette! Articolul de azi e excelent, dacă-ți spun eu asta! urlă portarul meu, Seamus, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pomenit că s-ar putea să fi prins câteva cadre „interesante“ cu cineva Într-o situație compromițătoare. Ai idee cine era sau ce s-a Întâmplat? Mi-am mestecat croasantul cu grijă și mi-am fixat privirea pe International Herald Tribune. —Hmm, nu, n-am auzit nimic. Ar trebui să-mi fac griji? Vreau să zic, nu vrem să transpire nimic Într-adevăr deranjant. Elisa Își turnă o a treia ceașcă de cafea și-și permise doar un singur pachețel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
recunoscându-i pe Morris Jahelka, Davey Goldman și Fritzie „Piolet” Kupferman - acoliți cunoscuți de-ai lui Mickey Cohen. Satterlee își reluă poziția în fața lor. Mal se gândi că arăta ca un tip în stare să ucidă pentru un loc la tribună - sau orice alt piedestal necesar brațelor sale lungi, tentaculare. Aceste foi de hârtie constituie prima noastră tranșă de muniție. Am colaborat cu mai multe mari jurii municipale din întreaga țară, iar declarațiile consfințite prin jurământ ale cetățenilor patrioți au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
văzu intrând. Părea curios că e fratele doamnei Hallipa. Nici o asemănare! Mini nu băgase de seamă prezentarea. Lică? . . . și mai cum? Care fusese numele de fată al Lenorei Hallipa? Dinapoia biroului, Rim nu se clintise, salutând ca de la înălțimea unei tribune. Făcu numai un semn lui Nory, arătîndu-i un scaun apropiat. - Viu pentru Mini! declară Nory trîntindu-se alături de ea pe divan. Formau acum patru grupuri distincte: Rim - Nory cu Mini - Eliza cu Trubadurul - și Lina. Rim pusese ochelarii și schimba de la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Să fie un gest deliberat? Își bat joc de el prin pantofii pe care-i poartă? Ce motiv ar avea? Realizează că tocmai i s-a adresat o întrebare. Prințul Firoz, care flecărește. Își cere scuze. Iau loc într-o tribună oficială și forțele armate ale statului Fatehpur defilează în uniformele lor Ruritaniene. Sunt roz. De ce atâta roz? Privett-Clampe se apleacă și-i spune ceva compromițător despre tehnicile lor de instrucție. Nababul se apleacă și el, spunându-i ceva cu mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gheață. Brusc, Lily își amintește că ar trebui să urmărească și cursele și, cu oarecare nervozitate, pentru că nimeni n-a considerat că este potrivit să-i amintească de eforturile iminente ale dragului ei Teddy, își conduce roiul de trântori spre tribună. Bobby îi urmează încrezător. Shakid Khan i-a făcut încă un costum după modelele foarte la modă de la Taj Mahal. Cravata (mătase, purpurie) este și ea nouă. Mai trebuie doar să-și aleagă momentul. Cum să dea greș? Lily așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vadă cursa. Alege una, al cărui proprietar se pierde cu firea de emoție, iar rivalii săi înfrânți încearcă să-și mascheze dezamăgirea, aruncându-i priviri pline de invidie învingătorului și echipamentului său performant. Începe să se audă un zumzăit dinspre tribuna principală, care apoi se risipește peste tribunele ieftine, unde se amplifică în volum și putere. Pariorii fac afaceri frenetice de ultimă clipă, iar pavilioanele pentru ceai sunt părăsite acum pentru că lumea se zbate să ajungă cât mai aproape de bariere ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se pierde cu firea de emoție, iar rivalii săi înfrânți încearcă să-și mascheze dezamăgirea, aruncându-i priviri pline de invidie învingătorului și echipamentului său performant. Începe să se audă un zumzăit dinspre tribuna principală, care apoi se risipește peste tribunele ieftine, unde se amplifică în volum și putere. Pariorii fac afaceri frenetice de ultimă clipă, iar pavilioanele pentru ceai sunt părăsite acum pentru că lumea se zbate să ajungă cât mai aproape de bariere ca să vadă startul. Bobby se așază între Lily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unde stau membrii clubului, se debarasează cu dibăcie de curtezanii care îi fac semne disperate cu programele din mână sau strigă unii la alții, atrași pe moment de sport. Bobby o urmează, cu inima bătându-i puternic. În loc să intre în tribună, ea îl conduce pe o ușă care duce în spatele unui cort de bucătărie. Imediat ce sunt ascunși privirilor, se întoarce brusc spre el cu un aer crunt. — Ascultă! Ce naiba crezi că faci? Bobby a repetat câteva posibilități de a o aborda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bobby neconvigător. Corcitură? Stai puțin. Ce vrea să spună cu asta? — O, nu-ți face probleme, zice ea, văzându-i chipul. Ești foarte bun. Foarte convingător. Pe ei poți să-i prostești, zice Lily făcând un gest cu mâna spre tribuna membrilor clubului, dar cu mine nu-ți merge. Caută în poșetă o țigară și o aprinde. Chiar nu știi? Nu știi ce-ai făcut? Te-ai ținut după mine. De parcă aveam să-ți dau ceva. Interesant, dar ce vrei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jonathan o zărește pe Star. Stă pe o banchetă, undeva în fața lui. Lângă ea, un tânăr cu părul negru, cu brațul așezat pe spătarul scaunului ei. Nu le vede chipurile. În timp ce supușii imperiali trec prin fața lor, făcând cu mâna spre tribune, purtând însemne care proclamă originile lor, trec chiar prin dreptul cuplului. Lui Jonathan i se pare că întreg spectacolul le este adresat, un omagiu pe care ei îl pot accepta sau respinge, după dorință. Imaginația lui transformă chipul lui Star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Literare „PĂSTOREL” Iași; *Președintele cenaclului Academia Liberă „PĂSTOREL” Iași. *Director al revistei „Booklook” , Iași. *Redactor coordonator la revista de cultură Cronica, din Iași. *Redactor la revista Rapsodia din Sibiu *Colaborator la revistele de cultură: Observatorul, (Toronto) Canada; Niram Art, Israel; Tribuna, Cluj Napoca; Ateneu, Bacău; Ecouri Literare, Vaslui; Fereastra, Mizil; Convorbiri literare, Iași; Oglinda Literară, Focșani; precum și la diferite reviste de umor (Epigrama, București; Spinul, Satu-Mare; Acus, Sibiu; Urzica Vieneză, Gura-Humorului; Ag pe Rime, Pitești;) dar și la rubricile cu specific ale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu capul nemișcat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în piept, în rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tânărul conducător al destinelor din localitatea noastră nu-și dezminte vocația democratică. La inițiativa Domniei Sale, cu sprijinul nemijlocit al omului de cultură care este domnul profesor Marin Foiște și prin colaborarea mai multor oameni de spirit, a luat ființă această tribună a democrației. Cetățenii au dreptul la informare corectă, la spunerea adevărului fără ocolișuri. Prea multele zeci de ani de dictatură ne-au ascuns realitatea, au prefăcut-o, au Înlocuit-o cu minciuni sfruntate. Dar setea de adevăr a biruit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deznoadă. Nu mai era printre noi decât un pelerin. Se știe că Gheorghe Coșbuc a venit la noi din Ardeal, în munții căruia s‐a născut la 1866. A învățat carte în Năsăud și Cluj. A scris în Sibiu, la Tribuna . În România își aduse vioara ca să cânte acele stihuri dulci și pure, la care bate un soare tânăr alpestru, pe la 1890. Baladele și Idilele și Fi rele de Tort l‐au așezat pe Coșbuc în Academie. Natura lui tot mai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din neguri e făcut și conturul tău... Ioan Baban S‐ a născut la 6 august 1937 în satul Albești, com una Delești, județul Vaslui. A debutat cu versuri în ziarul „Vremea nouă” de la Vaslui în 1968, apoi în alte publicații: „Tribuna învățăm ântului”, „Adevărul”, „școala Bârlădeană”, „Vocea Hușului”, „Convorbiri literare”, Cronica”, „Apolo”, „Ethos”, „Gazeta de Est”, „P ăreri tutovene” etc. Din opera sa literară cităm: „Zidiri”, „Dincolo de bine și de rău”, „Ispite lirice”, „O istorie ciudată”, „Tă râmul interzis” - roman etc.
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
capul în jos, ca semn al deznădejdii unei țări întregi. A sărit de la balcon, în mijlocul parlamentarilor, oprind din măcinarea nesimțită a vorbelor goale, acea mașinărie teleghidată numită Boc. Parlamentarii, care deja se pregătiseră să moțăiască, atât timp cât va vorbi individul de la tribună, s-au trezit deodată parcă dintr-o transă, unii parlamentari, mai fără experiență politică, au început să plângă, alții care își prețuiesc pielea mai mult decât face la prețul pieței, au luat-o la fugă. A fost un moment neașteptat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aruncându-se de la balconul Parlamentului. Iepurașul cel viteaz, investit de Băsescu personal cu rangul de prim ministru, a trecut repede peste acest așa zis incident, de parcă autobuzul comunal ar fi călcat un câine comunitar și a vorbit mai departe de la tribună. Că un om se zbătea acum în chinurile morții, ce conta pentru el. Ce-i pasă lui de omul acela, când are la dispoziție o cohortă de medici și psihologi, care vor spune și chiar jura la comandă, că individul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
negru, sever cenzurată de autoritățile comuniste, a fost publicată în 1986, la Editura Cartea Românească din București. În legătură cu această ediție, se pot consulta recenziile apărute în 1986, înainte de plecarea autorului din țară, în presa literară românească, datorate criticilor Marian Papahagi (Tribuna, 4 sept. 1986), Ov.S. Crohmălniceanu (România literară, 11 sept. 1986), Ioan Holban (Cronica, 19 sept. 1986), Cornel Moraru (Vatra, nr. 10/1986), Liviu Petrescu (Steaua, nr. 10/1986). A doua ediție, restaurată și revăzută de autor, a Plicului negru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]