5,154 matches
-
Și romanul lui Joyce Cary m-a apropiat de cărțile lui William Blake, pentru că Gulley Jimson cita mereu din el. Biblioteca Mitchell din Glasgow avea facsimile și originale - opera lui Blake în versuri, iar ilustrațiile și proza lui m-au uimit și încă o fac pentru că sînt adevărate, frumoase și bune. Degajarea nudurilor sale o simțeam ca pe o eliberare. Aceeași senzație mi-o dădeau figurile îmbrăcate și ușor perverse ale lui Aubrey Beardsley. Și dacă vă gîndiți că toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un sentiment de siguranță. î Credeți, deci, că timpul dedicat lui Lanark în toți acești ani a meritat? R Nu în întregime. E ciudat să-ți petreci o jumătate din viață pentru a-ți transforma sufletul în cerneală tipografică. Sînt uimit cînd îmi amintesc de jurnalele pe care le-am scris în perioada studenției, folosind de multe ori persoana a treia, ca mijloc de a le transforma mai tîrziu în ficțiune. Sînt sigur că panterele și rațele sănătoase au existențe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cât dura un astfel de joc însemna pentru mine intrarea într-o stare de seninătate indescriptibilă în care simțeam fiecare liniuță, fiecare literă, fiecare cifră cu sensul lor de dincolo de noi și pentru că după aceea, cu o luciditate care mă uimea de fiecare dată prin firescul ei, izbuteam să înțeleg cele mai criptice semne. Iată descrierea directă și simplă a desenului : În centru se afla conturul feței mele, fără urechi, ca o mască stranie și diafană. Ochii, mai mici și mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu un mic aparat analog unui evantai. Îl ridică și apăsă pe trăgaci. Nu se întâmplă nimic. Gosseyn înaintă și-i luă arma din mâini. Yanar nu se împotrivi. Figura îi era destinsă, dar ritmul nervos îi atesta teama. Era uimit că arma lui, fragilă în aparență, dar puternică, îl trădase. Gosseyn se îndepărtă câțiva pași și examină instrumentul. Nervurile radiale care constituiau antena, tipice, confirmau, dacă mai era nevoie, natura energiei utilizate. Armă magnetică, alimentată de o sursă exterioară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dezintegra particulele componente ale aliajului. Asta explică variațiile telefluormetrului observate de domnul Pennons. Monstrul a folosit energia, trupul lui jucând rolul de transformator, pentru a dărâma peretele, apoi a ieșit pe coridor și a coborât în sala motoarelor. Grosvenor era uimit că ceilalți nu-l întrerupseseră: era limpede că-l luau drept un asistent al răposatului Breckenridge. Asemenea confuzii erau firești la bordul unei nave atât de mari, ai cărei oameni nu avuseseră încă răgazul de a-i cunoaște pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
exclus, desigur, să-i lăsăm pe unii sau alții să câștige, adăugă el scuturând cu gravitate din cap. În ultimă instanță noi, militarii, suntem gata să ne jertfim pentru a împiedica victoria vreuneia dintre cele două tabere. Explicația căpitanului îl uimi pe Grosvenor. Se întrebase, până atunci, dacă nu cumva tocmai Leeth schimbase direcția navei, îndreptând-o spre astrul acela. Căpitanul îi confirmă acum, cel puțin parțial, această bănuială. Acesta pornea, pare-se, de la ideea că victoria unuia sau altuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
continuau să-i îngrijească pe răniți, când, deodată, un tehnician-geolog se trezi, căscă și începu să geamă, deznădăjduit. Grosvenor ghici că omului îi revenea memoria, dar îl lăsă să se ridice în picioare și să se apropie. Tehnicianul îi privi uimit pe cei doi și le spuse în cele din urmă: - Pot să vă ajut cu ceva? În curând o duzină de ajutoare munceau cot la cot cu ei, scoțând în răstimpuri câte o exclamație ce dovedea că-și dădeau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aveau să-i descopere în curând ouăle și să le distrugă, zadarnicindu-i astfel încercarea de a se înmulți. De aici înainte trebuia să urmărească un singur țel: să ucidă. Faptul că se gândise în primul rând la reproducere îl uimea acum din cale-afară. Pierduse un timp prețios. Dar, pentru a putea ucide, avea nevoie de o armă nimicitoare. Fără să stea mult pe gânduri, se îndreptă spre laboratorul cel mai apropiat. Ajuns acolo, se puse numaidecât pe treabă, mânat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-l elimină. Iar a vorbi despre așa ceva e cumva primejdios, când ești o mare gazetă cu tipografie proprie și te lauzi cu rotativa unică în România, adusă tocmai din Würzburg. Mai bine fac alți confrați, dau știri americănești care te uimesc din cale-afară, dar nu devin subiecte de dispută: de pildă că un tipograf culege 12 mii de litere pe zi. Dacă socotim că distanța străbătută de mână, pentru fiecare literă, ar fi de 2 pași, reiese că pe timp de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Alexandru, care ridică din umeri spre fratele lui, peste creștetul străinului - nu putea să facă prezentările, uitase să-l întrebe pe necunoscut cum îl cheamă. Bărbatul deschise ochii pe care-i strângea și spuse încet: — Dan Crețu. Frații se uitară uimiți unul la altul, iar Alexandru simți că-i cade ceru-n cap, asta-i mai lipsea! — Pe fratele meu Alexandru l-ați cunoscut, iar eu sunt Mihai Livezeanu. Continuă cu bună dispoziția și încrederea care, așa cum învățase, făceau parte din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Chipul bărbatului care apăru aproape imediat pe ecran era mai degrabă masculin decât frumos, dar părea nu numai puternic, ci și destul de sensibil, iar fiecare încordare a mușchilor, fiecare mișcare a lui degajau o mândrie și o vitalitate care te uimeați. Personalitatea bărbatului iradia din imagine un curent magnetic continuu. Când vorbi, glasul lui sună calm, deși puternic: - Departamentul de coordonare. - Aici e Lucy Rall, paznica lui Cayle Clark, potențial ofițer al Imperiului. Continuă apoi cu povestea celor pățite de Cayle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de panglică roșie, pentru documentele oficiale. Cayle avu senzația că se află pe coama unui val, care-l ridică tot mai sus. Simți o admirație imensă pentru Împărăteasă - era atât de deosebită față de cum se așteptase el să fie. Îl uimea faptul că Innelda reușise să se stăpânească pentru a nu-l pune în încurcătură pe unul dintre ofițerii ei, prins pe picior greșit. Totuși, stăpânirea de sine nu diminuă sarcasmul din vocea ei atunci când spuse: - Cunosc eu prea bine palavrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fizic sau mintal. N-o putea sili să facă ceea ce voia el, însă degetele lui ardeau pur și simplu de atâtea inele ofensive și defensive. Era îmbrăcat în costumul "de lucru" și până și savanții de la Ateliere ar fi fost uimiți să-i vadă diferitele tipuri de armuri. În preajma lui nu se puteau activa nici un fel de energii de alarmă și nici o armă de foc nu putea trage. Era ziua celei mai importante decizii din întreaga istorie a sistemului solar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Pliniu cel Bătrân, în a sa Istorie naturală, scrie despre venirea pe lume a profetului Zarathustra, care s-a întâmplat în Persia, cu 6.000 de ani înaintea lui Platon și cu 5.000 înaintea războiului troian: „Toată lumea a fost uimită, văzându-l că râde la naștere“ (Nat. Hist., VII, 72). Zarathustra este numele din vechea limbă avestică al profetului persan, fondator al zoroastrismului. Apelativul are și variantele parsi: „Zartosht“, pahlavi: „Zerdusht“ și greacă: „Zoroastru“. Atât Strabon, cât și Diogene Laertios
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să facă o reverență la picioarele învingătorului Alexandru, îmbrăcat ca un băiețandru pregătit pentru carnaval: în tunică roșie, cu paftale de aur, dar cu tălpile goale printre șireturile unor sandale de războinic roman. La stânga și la dreapta lui sunt soldați uimiți pentru o clipă, ca și împăratul, de demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cum de-o fi găsit-o pe-aici?“. În aceeași secundă, mâța Eleonor tăie drumul prin spatele lui Hefestion și sări ca pe-o treaptă, afară din cadru. „ Arată-te, să-mi dai putere, vedere clară și-mplinirea să mă uimesc de bunătatea ce-n tine își are nemurirea!“ Omar își amintise versetul de îndată ce se trezise. Nu bănuia că-l mai știe atât de bine. Erau treizeci de ani de când îl auzise înălțându-se între stâncile templului din Chak Chak. Era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se mișcă, doar omul rămâne raportat, prin cuvinte, PRIN DESEN, PRIN SCRIERE, PRIN MÂNĂ la altă acțiune decât aceea instinctuală, ATACĂ și FUGI. PICTURA FACE DIN SPIRITUL PICTORULUI UN FEL DE SPIRIT AL LUI DUMNEZEU! S-ar putea ca să vă uimească titlul, CETIRE ÎN PALMĂ, dar am dorit să introduc, alături de vechiul termen latin, manus, unul tot de aceeași sorginte, mirabilis, cu diferite interpretări: excepțional, legat de uimire, fantastic, deosebit, cu trimitere la oglindă, la confruntarea dintre lumea perceptibilă și aceea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
dimineață o fetiță zglobie nu s-ar fi lovit de cufărul cerșetorului. „O -își spuse eadar e cutia moșului ce cerșea aici, eu am să o iau acasă, am să o pictez atât de frumos încât întreaga lume va fi uimită de bijuteria mea și apoi am să o vând, iar cu banii voi cumpăra medicamentele de care are nevoie mama mea”. Căci auzise ea pe doctor când spunea că numai un medicament foarte scump îi va salva viața, ori ei
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dai foaie după foaie până ajungi la miez așa și tu renunță la toate măștile sociale, la toate rolurile, la toate artificiile care nu te reprezintă și redescoperă-ți copilul interior, dă-ți voie să visezi. Lasă viața să te uimească! Fiecare zi este rezultatul modului în care tu gândești, vorbești, acționezi. Ai grijă ce semințe plantezi în mintea ta în fiecare zi pentru că ele vor da roade . Pentru că până la urmă tot ceea ce ni se întâmplă nouă bun sau rău își
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
transmis un anume mesaj etc.Dar tu nu ești acasă să-l primești. Treci grăbită prin viață și pierzi esențialul. Oprește-te din alergat, privește cerul, privește copacii, ai observat cum și-au schimbat culoarea frunzele copacilor? Eu am fost uimită într-o zi să constat cum pe o anume stradă s-a ridicat o casă, realizezi ce spun?! O casă a apărut peste noapte și eu nici nu am observat-o și de câte ori nu am trecut prin fața ei! Unde eram
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
spre viitor. Ți-ai scris lista de vise, știi exact ce vrei, de ce vrei ceea ce vrei, ți-ai făcut afirmațiile pentru creearea zilei așa cum ți-o dorești tu iar acum oprește-te și respiră adânc,privește în jur, lasă-te uimit de natură, de oameni, lasăte surpins de evenimente. Renunță la așteptări, renunță la atașamente, doar fii în AICI ȘI ACUM. Urmărește să trăiești viața din plin și să te bucuri de tot ceea ce are ea mai bun să-ți ofere
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
te înconjoară, la mersul tău. Astfel îți oferi șansa de a vedea oportunitățile pe care Dumnezeu ți le scoate în cale! 6. Lasă-te surprins de viață, nu te agăța de un rezultat anume ci permite fiecărei zile să te uimească! 7. Iubește viața, iubește-te pe tine. Pune iubire în acțiunile zilnice, dăruiește iubire, umple-te de iubire, lasă iubirea să-ți fie călăuză! 8. Respectă echilibrul dintre a dărui și a primi. Oferă lumii darul inimii tale și deschide
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
două sulițe pe cer, a plecat în lumea largă și-n toiul lui de voinic. Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și asvîrle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
apoi îl luă de mână pe Făt-Frumos, ca și când ar fi vrut să-i spue ceva în taină și-l trase la o fereastră mare, pe care vedea lacul cel întins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uită uimit pe luciul lacului și ochii i se împlură de lacrimi. O lebădă își înălțase aripele ca pe niște pânze de argint și cu capul cufundat în apă sfâșia fața senină a lacului. - Plângi, împărate? - zise Făt-Frumos - de ce? - Făt-Frumos, - zise împăratul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi pociu vede viața, Și mă uit și prin odăi Și văz alte dănănăi, Nu e puica cea frumoasă Care-mi luminează-n casă. Mă culcai și eu să dorm Ca fieștecare om; După ce am adormit, Aci peșin m-am uimit Că părea că e (cutare) Care-mi deschidea portița; Ah! nu e, nu e, Viața o să mi-o răpue. Mă sculai iarăși în sus Spăimântat și cu prepus, Trecui în fund lângă fereastră Gândind la dragostea noastră, Peșin mi se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]