4,882 matches
-
Gaston, stai! Oameni se ciocneau de ea cu geamantanele lor, dar ea nu-i băga în seamă. Nu-i păsa nici măcar că se întorc după ea și o privesc ciudat. — Gaston! Dar când l-a ajuns și i-a citit uimirea pe față văzând-o că fuge după el, ea nu a știut ce să spună. Și-a revenit însă repede și a mormăit: — Te așteptăm să treci pe la noi la întoarcere. Uitasem să-ți spun. — Mulțumesc. Gaston a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
servil pe buze. Gaston l-a lăsat pe Endō să meargă vreo zece metri pe strada plină de băltoace și noroi și apoi s-a luat după el și l-a bătut pe umăr. — Endō-san! Endō a rămas mut de uimire la vederea lui Gaston. Și-a încleștat degetele pe umbrelă. I se citea nedumerirea profundă pe chip. Era limpede că ultimul om pe care se aștepta să-l vadă acolo era chiar Gaston. Endō-san! Gaston l-a bătut iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici decât le-a crescut amintirea. Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm. Porți se deschid să-și arate uimirea. Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales, ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit încă nu a bătut. Ceasul așteaptă subt ceruri cari încă nu s-au clădit. [1931] * BOALA Intrat-a o boală în lume
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
NAȘTERE Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mână tu fără pas ne-ai ajuns. Făptură de nicăiri coborîtă-n imperiul mumei, auriu, tânăr, proaspăt ulcior rupt din coastele humei! Griji, biruinți și uimiri încercînd în preajma ta sta-vom ades. Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea cu care tu azi ne-ai ales. Sus stelele cele mai treze aprind cărbuni de diochi. Subt strașina vremii vei crește încet, ca o lacrimă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mai mici decât le-a crescut amintirea. Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm. Porți se deschid să-și arate uimirea. Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales, ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit încă nu a bătut. Ceasul așteaptă subt ceruri cari încă nu s-au clădit. LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
deși nu e treaba mea, nimeni nu pare să priceapă motivul despărțirii voastre. Știi și tu că toate căsniciile trec prin momente proaste, dar, ca să ai o relație de durată, trebuie să muncești la ea. Mă uit la ea cu uimire. — Ai absolvit cumva un curs de consiliere maritală? — Eh, doar știi că am nenumărate talente. SÎnt consilier marital, stilist, dermatolog. Începe să rîdă, după care continuă: Ei bine? Vă Împăcați? Sper că da, zic fără să mă gîndesc, iar expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pasăre țipând în deșert, foșnetul eucalipților, după care m-am hotărât să plec, când, din senin, coliba de paie a luat foc... Asta a fost totul. Sau aproape totul... ― De ce spui "aproape totul"? ― Fiindcă m-am trezit cu o mare uimire în suflet... Povestește-mi ceva despre Ignațiu de Loyola Apoi, îți voi spune... LII ― Când mi s-a comandat "biografia", știam puține lucruri despre el. Că visa o carieră militară și visa să moară în luptă pentru a doua soție
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aveau doar puțini inițiați, ceea ce îi îndreptățea, fie și în parte, semeția. Faptul de a constata cât de puțin timp îi trebuia lui Abbatôn să șteargă ceea ce făcuse omul să se reverse din mâna lui Dumnezeu sporea și mai mult uimirea custozilor de morți în fața Puterii. Dar până și aici Cel Potrivnic își făcea simțită prezența. Conștiința că piatra dată de-a dura cu piciorul din cale este infinit mai durabilă decât cel mai puternic dintre oameni îl făcea pe Teja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pietre de cremene, și am început să le ciocnesc, scoțând o groază de scântei. Doar la a patra ciocnire, torța s-a aprins; flacăra era slabă și s-a stins, dar toată lumea a putut s-o vadă. Un murmur de uimire s-a auzit, iar Faroald a părut mulțumit. A fost vorba despre un răgaz care nu a durat prea mult. În locul unde fusese torța, două zile mai târziu iarba a început să se facă galbenă și să se usuce, conturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a continuat, în aparență deloc surprins de vizita mea: - Am întrevăzut în numerele scripturilor faptul că te vei întoarce, că o să te-mpaci cu taică-tău și că o să fii însoțit de viitorul duce de Brescia. Rotari a încremenit de uimire și l-a întrebat: - Bătrâne, puterea ta de vrăjitor poate să știe lucrurile care urmează să se întâmple? Yehudah a râs, ridicându-se cu greu de pe piatră. - Nu, a răspuns, de fapt, băiatul acesta se afla în bucătăria casei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mie mi s-a părut neroadă. Pe la mijlocul seratei am tresărit, dovada cât de vie era încă experiența mea cu avarii. Au intrat trei, îmbrăcați și înarmați ca niște prinți ai acelei nații. Am priceput apoi că erau tineri romani deghizați. Uimirea mea nu s-a oprit aici. Au venit și doi indivizi care păreau longobarzi adevărați. Giuliano, văzându-mi mirarea, mi-a explicat că verzii consideră că orice lucru care nu este roman este mai frumos și mai interesant. Adresându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
muchii, sau asta i se trăgea de la lungile posturi. Ochii îi erau neclintiți precum pietrele, și totuși blânzi. Mi-am spus și eu numele, la care a holbat ochii la mine, năucit pur și simplu. - Cărui fapt se datorează această uimire, părinte abate? Atunci și-a dus mâna la scapular, a scos afară un mic pergament de proastă calitate, tare și scârțâitor, și mi l-a întins. Iată ce-am citit: „Va veni la voi, frații mei întru Hristos, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i de veste că el însuși începuse clădirea unei bazilici în grota cu pricina și să-i spună ducelui să o termine. Episcopul a urcat muntele împreună cu o mulțime de oameni și a intrat în grotă: mare i-a fost uimirea văzând un altar peste care trona crucea, precum și toate cele trebuincioase liturghiei puse la locul lor, și urma unui picior al arhanghelului întipărită în piatră. Această minune a fost judecată drept o răsplată divină a lucrării lui Grimoald, drept care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
piciorul Într-un astfel de loc. Asta chiar dacă profesorul nu avea de gând să le explice nimic și nici să-i Îmbuibe cu noțiuni fantasmagorice, ci doar să-i pună În fața unor opere de artă care să declanșeze În ei uimirea, curiozitatea, inadaptabilitatea. Interesul lor spontan și instinctiv pentru artă sau pentru orice altă formă de exprimare a intelectului uman era deja extirpat de cei opt ani de școală, iar entuziasmul care mai mocnea În ei nu-l putea aprinde Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar apoi laba unui câine Îi atinse fusta și două brațe Îi Încinseră talia - și În acea clipă Îl cuprinse și ea. — Ai venit, Îi spuse Aris. — Da, spuse Maja, fără să se Întoarcă. Și dintr-o dată fu copleșită de uimire. Cine ar fi spus că putea avea parte de o fericire atât de neașteptată și de imaculată, și totuși ce bucurie imensă să descopăr că din toată lumea de pe pământ eu sunt cea pe care o așteptai. Întreabă-mă cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
drum. El se uita la băieții care alergau cu brațele pline de rămurele spre cuptorul mare din curte. Știa că și el aprindea adeseori focul, dar cum nimeni, nici măcar vătaful, nu-i spunea să facă ceva, Pampu privea cerul cu uimire sinceră, pironit în mijlocul curții agitate. Apariția Ghighinei i-a stârnit interesul imediat. Știa cine este, știa ce înseamnă pentru vechiul Pampu și tocmai de aceea s-a îndreptat iute spre fata care îl strigase din colivia cocoțată pe patru stâlpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Stătea în foișorul de la poartă, gătită și nerăbdătoare. Abia ajungea cu bărbia la parapetul de sus. Era o ființă mărunțică și în mișcare permanentă. Pampu, de cum o auzise, grăbise pasul și din două-trei sărituri ajunsese la ea. O privea cu uimire și atent la toate emoțiile care veneau din sufletul omului peste care se făcuse stăpân. Ea vorbea necontenit, fixându-și asupra lui ochișorii albaștri și umezindu-și din când în când buzele. Îl întreba ce se întâmplase seara trecută, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au decât hainele, dar pe Frații Futacu nu-i interesa nici cine sunt, nici unde se duc. Voiau trăsura, bagajele și toate hainele de pe ei. - Dați-vă jos și dezbrăcați-vă! urlase cel cu eșarfa roșie. Zogru îi privea cu uimire și cu teamă. Îi admira într-un mod vag și îl și speriau. El a coborât primul. Apoi, unul câte unul, s-au dat jos și ceilalți. Ghighina l-a fulgerat cu privirea pe cel care vorbise, iar acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Totul se petrecuse cu o viteză de neînchipuit și, de aceea, când calul amețit țâșnise printre copaci, încă doi porniseră derutați în urma lui. Zogru se uita acum spre ceilalți trei călăreți care îl priveau și ei, paralizați de frică și uimire. Talpă ridicase ochii spre stăpânu-său și-l văzuse încercând să scape de haina verde, răsucită în jurul unei crengi. Cum se zvârcolea acolo, în înaltul copacului părea un gândac mic și pierdut. Așa că Talpă lăsase ușurel spada, care și așa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să ridice o biserică. Dar aceasta însemna să-și lase urmașii fără nimic. Ori să nu aibă urmași. Dilema aceasta plutea pe creierul lui când l-a cunoscut Zogru, care îi știa toate gândurile și-i simțea toate durerile cu uimire și compătimire, dar și cu un fel de interes, ca atunci când îți pare rău de unul și te gândești că, la urma urmelor, îți faci un capriciu ajutându-l. Prin Zugrav a cunoscut-o și pe Nălbica. Era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru îi venea să-i spună du-te, prostule, și vinde inelul la Târgoviște, pe la prăvăliile de pe strada pe care îl întâlnise pe ciung și pe care o vedea cu ochii minții, luminată de soarele lunii mai, când privise cu uimire toate lucrurile frumoase, agățate pe obloanele prăvăliilor. Du-te și vinde inelul și cumpără-ți ceva, o bucată de pământ - ori pleacă în lume! Însă știa bine că Iscru nu-l aude. Ajunsese la pământul negru și acum făcea groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
acum, cât sunt Zogru. Peste o clipă am să ies și-ai să vezi ce repede se schimbă soțul tău. Apoi am să revin. Ești atentă? - Sigur, iubirea mea. Zogru a ieșit fulgerător și, în timp ce se chinuia să-și imagineze uimirea ei, l-a auzit pe Alecu Moruzi spunând molcom, în timp ce-și mângâia smocul de păr din creștetul capului: - Nu știu de ce stăm să vorbim tâmpeniile astea, care nici eu nu știu de unde îmi vin. Mai bine spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o voi iubi! Cu bunica mea Mă voi mândri Cât voi trăi. Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Plânsul mioarei De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toamna mea. Toamna mea. Totul din albastru Plouă cu albastru de toamnă Peste cerul infinit. Plouă cu norii albaștri Întinși undeva în asfințit Lungi sunt mările albastre Cu soarele oglindit în ele Lungi sunt privirile sfioase Sentimentale și pline de uimire. În visele mele albastre, Pe un albastru câmp alerg Și picături de ploaie albastre Cad dintr-un albastru pur Peste mine. Chip în oglindă În oglindă mă privesc Un zâmbet șters mi se-agită Pe chipu-mi plin de armonie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe bunici, Să primim și mulți covrigi, Să ne bucurăm de ea, Că este frumoasă așa. Tamaș Cristina, clasa a VII-a Școala Profesională Specială Craiova - Dolj profesor coordonator Adriana Sârbu Așteptându-te Așteptându-te pe tine, Ajunsei într-o uimire... Dragostea-i atât de mare C-aș putea pica pe cale. Așteptându-te sa vii, Rău mă mai îmbolnăvi, Când văzui o fată-n cale Mai frumoasă ca o floare. Stai, iubire trecătoare, Să-ți mai spun două cuvinte: Unde mergi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]