5,157 matches
-
poate fi reconstituită. Apar în sindroamele de involuție. Amnezia retrogradă se asociază întotdeauna cu cea anterogradă și are o întindere și intensitate mai redusă. Există și amnezii lacunare, când subiectul are lacune în evocarea perioadelor trecute și amnezii psihogene evenimente uitate ce au o încărcătură afectivă negativă. 4.1.3.2. Dismnezii calitative I. Iluziile mnezice se referă la evocări eronate ale unor fenomene sau acțiuni trăite de subiect, dar care nu sunt situate în spațiul și timpul real în care
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
o mai mare actualitate azi decât în momentul în care au fost scrise. Juriștii vor putea regăsi distincția hayekiană între Drept și Legislație. Economiștii vor găsi în Bastiat un ghid extraordinar pentru redescoperirea unor concepte fundamentale care au fost fie uitate, complicate excesiv și inutil sau ascunse de teorii economice în care forma primează asupra conținutului, în care măsurarea și modelizarea realității economice devin un scop mai important decât înțelegerea și explicarea ei. Bastiat este printre primii autori care recomandă ca
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
presară, ici-acolo, cu originale contribuții. De remarcat continua tentativă de a zgândări coaja pe care rutina, obișnuința, indiferența, altfel spus, vicisitudinile vieții cotidiene o aștern deasupra celor mai obișnuite dintre realitățile obișnuite, astfel încercând să re-deslușească esențe și temeiuri uitate. De mii de ori deschidem robinetul de-a lungul unui an de zile și niciodată nu ne coborâm gândul către ființa apei ce este, de unde vine, ce-o individualizează, cât ni-i de prietenă și cât poate fi de potrivnică
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Anexelor, care reprezintă formele pe rând abandonate ale discursului despre limită (istorică, hermeneutică și exegetică), paginile acestea alcătuiesc o carte fără bibliografie (nici un nume propriu și nici un citat nu există în ele), o carte inventată din gândurile, pasiunile și lecturile uitate ale autorului; și uneori chiar din mizeria vieților noastre și a istoriei petrecute în această parte a lumii. Acest discurs despre limită năzuiește de asemenea să fie o construcție și, în acest sens, el este o carte de filozofie aproape
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem? Și nu este tocmai copilăria, în care greul hotărârilor se ia peste capetele noastre, vârsta fericirii uitate? De ce să trăim atunci crispați în raza obligației de a ne da un destin? Și de ce să trebuiască să răspundem pentru folosirea unui dar pe care nu l-am așteptat și despre care nimeni nu ne-a întrebat vreodată dacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atunci când "a crea" implică destinul unei comunități, devenind astfel ipostaza esențială a ființei istorice, trebuie să apară creatori care să-i învețe și pe alții să creeze. "A învăța" înseamnă în acest caz a trezi în oameni ființa lor culturală uitată. Acest lucru îl implică dimensiunea paideică a personalității lui Noica. Și ea trimite, în mod coerent și fatal, la "ontologia" lui culturalistă: la ideea că există un "paradis al culturii", o tablă de fapt neschimbată a valorilor, o "cultură clasică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Roma, făcut împreună cu Baconsky ― dumnezeiesc de frumos, cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă, cărarea nebătută a splendorii (numai de el deschisă), de forța lui de a spulbera clișeul. Așa cum făcea în toate, dezgropând frumusețea ascunsă, proaspătă și uitată: a muzicii, a caselor, a figurilor umane. Apoi, deschizând televizorul, o emisiune întreagă despre el, un film cu vernisaje, cu locurile unde picta, cu mai vechi interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă, cu ctitoria lui de la Muzeul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu moșia boierească a Umbrăreștilor între anii 1910-1921, fapt despre care am relatat într-un capitol precedent. În legătura cu cele întâmplate la Umbrărești (și în alte sate) au rămas amintirile povestite de către localnici când se adunau sărbătoarea la taclale, uitate și ele acum, și consemnările documentare păstrate în arhive, acte care ar trebui mai în amănunt cercetate și comentate, pentru ca posteritatea să cunoască fapte și adevăruri peste care „giulgiul rușinei și al uitării s-a întins prea curând”. 3. Viața
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în final etichetarea cea mai dură, a dreptului penal. Dar, pentru noi, înseamnă mai ales refuzul de a asculta ce spun victimele. Istoria violenței în școală (Debarbieux, 1998) ca a multor violențe este istoria unei lente descoperiri a victimelor, acei "uitați ai istoriei", după expresia inspirată a lui Benoît Garnot (2000). Această descoperire trece printr-o recunoaștere treptată a cuvântului lor și deci a puterii lor de a exprima verbal suferința. Astfel, legile hărțuirii morale în întreprinderi au urmat după desemnarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
să aibă durerile lor Să trebuiască să nască din ei un președinte al lumii Și nu un Sepp împuțit din toate durerile lumii Cu un picior beteag Și cu o cădere mondială (se așază într-o cadă umplută cu sânge uitat și își ridică piciorul beteag înspre cer) ... Sepp cel Împuțit cu un al doilea picior în viață Și o frizură de înger sub pălăria cea mare Ha Și toți l-ar linge leorpăind pe ăla pe picioarele lui înfipte Și-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dragul, Pe care o poți o asemăna Cu propria durere nesfârșită care tocmai își dă duhul sub pământ O cărniță grasă! Că unuia i-a fost bătută în cuie pe cruce viața lui cea rea, Ha Rolfi Rahat de câine uitat, (câinele mârâie furios și se smucește în lanț) Că fiecare câine trebe că se numește Rolfi Chiar și când poate să scuipe din el pui. (mai cosește un pic) Am să-i înghit căpățâna din țâțâni mușcătorului ăstuia Un câine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu coboare cineva Președintele de pe muntele de Pumni Unde în vale stă mereu un cimitir În cimitir domnește mereu o primăvară posomorâtă Unde un gând e, și Moarte caldă încă Cald așa cum poate fi cald un căcat împuțit, Omul cel uitat e salvat Acolo unde pietrele maro nu mai sunt Unde Numele numește înlăuntru Și omuleți nu există Acolo totu-i un adevăr slăninos Nici un om nu poate să se gândească la Oameni De neînchipuit Numai câinele este de gândit Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tine în fân Fearecăți gura ta proprie, Caută somnul Termină cu băutul Vânează somnul până când dai de el. SEPP BOTDEJIGODIE: Câinele merge în secret în el însuși Câinele e pentru mine Eu sunt împotriva lui Câinele e rânduit pentru carnea uitată Câinele înfulecă tot ce-i mort Rolfi ( Câinele mârâie amenințător) Laba javrei, cățelul Domnului (șchioapătă spre spatele scenei) Tu îmi vei mușca piciorul (câinele mușcă, Sepp strigă și râde) Înfometata Foame Omul care o face pentru nimic. Sfârșitul scenei 2
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de unire a forțelor împotriva adversarilor" și astfel "nu țin seama de rolul instituțiilor" (Keohane 1984: 62-3). Totuși ideile sale cu privire la rolul instrumental al instituțiilor sînt cu siguranță luate în seamă - aproape toți scriitorii clasici realiști au fost, nu trebuie uitat, specialiști în drept internațional. El prezintă realismul ca implicînd "inevitabilitatea fie a hegemoniei, fie a conflictului" (Keohane 1984: 84). Aceasta este o exagerare; așa cum am văzut în al doilea și mai ales în al treilea capitol al acestei cărți, sînt
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
transformă în susținători ai statu quo-ului. Drept rezultat, când revoluțiile ori mișcările politice reușesc, ele adesea au ca ultim efect doar înlocuirea unui grup al liderilor cu un altul deoarece ideile democratice inițiale, atâtea câte au fost, sunt pierdute sau uitate. Dacă cele scrise de Michels sunt absolut corecte, atunci descoperirea lui poate fi depresivă pentru cineva care dorește democrație, deoarece ea conduce la concluzia inevitabilă că democrația este un ideal imposibil. Din fericire Michels pare să exagereze. Deși liderii în
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
s-a adăugat puțin oțet, adunând albușul în jurul gălbenușului cu o furculiță. În tigaie se pot pregăti ochiuri, prăjite în puțin unt bătut spumă, sau ouă jumări, amestecate cu puțin lapte sau smântână și prăjite la foc mic; nu trebuie uitate scrobul și omleta umplută. Pentru a prepara scrobul, se bat ouăle împreună cu ingredientele dorite și se prăjesc în puțin unt sau în ulei cald; după ce scrobul s-a rumenit pe o parte, se întoarce cu o spatulă de lemn. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
în rondele pentru a putea fi folosiți imediat. Roșiile stau la baza unei variate game de produse: sunt disponibile întregi și curățate de pieliță, sub formă de bulion, în conserve, sub formă de suc de băut sau deshidratate. Nu trebuie uitate nici sosurile pe bază de roșii, disponibile în borcane sau congelate. Spanacul este disponibil mai ales congelat, sub formă de frunze întregi, gata tăiat sau sub formă de rotocoale, dar se găsește și la borcan, în suc propriu. Jeleu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
arbuști, mai oferă și plante erbacee, ciuperci și mușchi. Vara, în pădure oamenii vin să culeagă bureți: hribi, mânătărci, pânișoare, ciobănuși, roșcovi sau creasta-cocoșului. Primăvara cresc zbârciogii, iar toamna ghebele, ciuperci care constituie un adaos prețios în alimentație. Nu trebuie uitate nici fructele de pădure, cum ar fi: murele, fragii, alunele, coarnele, măceșele sau cătina albă. Fructele de pădure, plantele medicinale și melifere se găsesc din abundență. Vegetația, în special pădurea cu poienile sale și o cabană special construită, ofereau posibilitatea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
exclude ipoteza ca moșul să lase averea unor instituții filantropice. Avocat este Gelu Ruscanu, ca și Grigore, tatăl său, precum și Saru-Sinești, care în piesă e chiar ministrul justiției. În Jocul ielelor apare și un procuror ce este înclinat să facă uitate fraudele unui anume Zaprea pe circumstanța atenuantă că e un bun poet. Paradoxal, procurorul cere scoaterea de sub urmărire iar avocatul, care e și ziarist, face campanie în favoarea condamnării. O scenă memorabilă e confruntarea Sinești-Ruscanu care „judecă” între ei, cu pledoarii
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
aproape de invidie se află gelozia, trăsătură afectivă care oscilează Între normalitate și patologie, așa cum a observat doctorul Castilla del Pino. Resentimentul e alt stil afectiv care domină Întreaga viață. E Încăpățânarea de a nu uita o suferință. „Agresiunea rămâne prizonieră, uitată uneori În străfundul conștiinței; acolo, Înăuntru, fermentează și se acrește, iar În final ajunge să dirijeze comportamentul și cele mai neînsemnate reacții ale noastre. Acest sentiment, care nu s-a șters, ci, dimpotrivă, s-a infiltrat În sufletul nostru, e
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
În istoria omenirii mai sunt Încă niște reglări de conturi, așa cum au fost mereu: această Încăpățânare e un eșec barbar al inteligenței. 7 Triumful inteligenței personale este fericirea. Cel al inteligenței sociale este justiția. Ambele sunt unite prin legături aproape uitate. Hans Kelsen, unul dintre marii juriști ai secolului trecut, a făcut o descriere clară a lor: „Căutarea justiției Înseamnă căutarea eternă a fericirii umane. E o fericire pe care omul nu o poate găsi de unul singur și de aceea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
primă mărime în istoria și cultura română și europeană. Cartea este o mare lecție de artă a descifrării, selecției și prezentării faptelor culese din toate ungherele, pentru a ne fi redată nu numai eroina, ci și pe tatăl său, alt uitat, Manolache Costache Epureanu, văr primar cu Costache Negri, prieten sincer, după cum spuneam, cu Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Ion Ghica ș.a. Enescu, spusele despre Elena Bibescu, continuate cu cele referitoare la fii ei, Emanoil și Anton Bibescu, prieteni cu Marcel
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ale vieții, se poate afla un ideal în lim ita puterilor noastre”. În primul număr apărut în ianuarie 1937 citim: „ „Considerațiuni geografice asupra războiului italo‐abisinian”. „Considerații asupra culturii omului”, „Opinia publică poloneză și Moldova - înainte de Ștefan cel Mare”. „Un uitat: Ion Dragoslav”, „Parazitismul și alte forme de cunoaștere a ființelor viețuitoare”, recenzii, cronici, însemnări, revista - revistelor. În afara membrilor Comitetului, în revistă mai semnează: G. Tutoveanu, G. Ursu, G. Nedelea, A. Malache, Aurel Lambrino, pr. Ec. Corneliu M. Grumăzescu, V. Do
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]