23,058 matches
-
întâmplare să nimerească peste vreo cornută care nu știe decât să dea cu capul indiferent cine-i iese în cale. În sfârșit a ajuns la șipot, a pus ulciorul la umplut, a luat o gură bună de apă, și-a umplut pumnul ținut căuș la capătul țevii, a dat cu apă pe față, pe cap, pe mâini până la umeri pentru a nu mai transpira. Până să se umple ulciorul cu apă, și-a aruncat privirea spre cer. Ce putea să vadă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pus ulciorul la umplut, a luat o gură bună de apă, și-a umplut pumnul ținut căuș la capătul țevii, a dat cu apă pe față, pe cap, pe mâini până la umeri pentru a nu mai transpira. Până să se umple ulciorul cu apă, și-a aruncat privirea spre cer. Ce putea să vadă, decât o splendoare?! Cerul era curat, albastru, soare, cald, într-un cuvânt minunat. Și-a aruncat privirea spre pădure, loc care o atrăgea cel mai mult. De ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sporovăiască cât vor pentru că sunt colocatarii lor iar spiritele pădurii trăind într-o armonie aparte. Magnolia s-a născut o visătoare și indiferent ce făcea, totul dar absolut totul, pentru ea nu era altceva decât un vis. În timp ce ulciorul se umplea cu apă vie, la șipot s-a întâmplat ceva asemănător. În jurul Magnoliei era o larmă deosebită, dar ea nu auzea nimic, pentru că visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ne spionezi de atâta vreme, continuă prepelița bosumflată. -Nu, draga mea, am venit, am luat apă vie pentru bunicul meu care are boala lumească și o să plec acasă. -Nu cred ceea ce spui, continuă prepelița. -Spun adevărul, dar până s-a umplut ulciorul, am privit spre pădure și mă gândeam că în lumea voastră trebuie să fie tare frumos, de cântă atâtea păsări, zise Magnolia. -Așa este. Dacă ești curioasă, vino cu mine și te convinge, zise prepelița. Apoi a zburat de sub
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Nu contează, băiete, cu toate problemele mele, trebuie să știu ce se întâmplă cu tine. -Sunt tare necăjit, mamă! -Poți să-mi spui despre ce este vorba? -Da, mamă, pot să-ți spun, numai că, repet, nu vroiam să-ți umplu și eu capul cu ale mele. -Vrei să repet? Uite, eu te ascult. -Este vorba ... și n-a continuat, a izbucnit într-un plâns de-i tremura cămașa pe el. Mama si-a cântărit copilul din ochi în speranța că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
numai că un scârțâit de la o fântână cu rulmentul uzat îi atrage atenția, și îndreptându și privirea într-acolo, vede un tânăr care scotea apă. Grăbește pasul pentru a intra în vorbă cu el, dar nu reușește. Băiatul și-a umplut două găleți cu apă și se îndrepta spre locuința lui. Dondică a renunțat la dialog cu tânărul, continuându-și drumul. L-a ajuns din urmă pe tânăr l-a depășit, gândindu-se cu bucurie că la moment i-a ieșit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dosescu, a dat ascultare celor spuse de Dondică și l-au impresionat. -Dondică, îmi pare rău de fratele tău, pot să te ajut cu ceva, spune? La aceste vorbe, după ce și-a aruncat privirile în pământ, lui Dondică s-a umplut inima de bucurie, pentru că a găsit un prieten, s-a apropiat de Vasile și cu vocea redusă l-a întrebat: -În satul vostru, nu are nimeni de lucru? Vasile a stat puțin pe gânduri apoi i-a răspuns: -Noi avem
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ziua următoare. Cum mergea pe marginea unei ape și se tot uita spre marginea unei păduri pentru a-și căuta un loc pentru odihna de noapte, dintr-o dată aude un zgomot și, cât ai clipi, toată suprafața apei s-a umplut cu lebede, una mai frumoasă ca cealaltă. Una din ele întrebă: -Călătorești undeva, Crăiasa inimilor în suferință? -Ai ghicit, călătoresc dar cu inima strânsă Regina păsărilor călătoare. -Pot să te ajut cu ceva, Crăiasă? -Nu știu ... doar atât că trebuie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
importantă. Stăpâna Ilina i-a citit chipul și a înțeles: -După cum vezi dumneata, am mult de lucru cu cei șapte copii. În timp ce-i răspundea lui Târgov, urmărea fata ce o ajuta la treburile casnice. -Saveta, amu dacă s-a umplut până sus știubeiul cu rufe, strânge bine capacul, ca leșia de ciucălăi să meargă încet și bine în toată rufăria. -Prea bine, stăpână, îi răspunse cu credință Saveta. -La timpul acesta, a continuat Ilina uitându-se la Târgov și adresându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acea localitate. Era într-o sâmbătă, pe la orele zece, cald, așa cum poate fi în luna mai, cu un cer perfect, limpede și albastru iar soarele lumina puternic. În astfel de condiții nu poți decât să mulțumești divinității și să-ți umpli inima de bucurie. M-a întâmpinat aceeași gazdă, nașul meu, ce-și trăda vârsta prin încrețiturile ochilor care se înmulțiseră, în schimb purta nativ același zâmbet cu care l-am cunoscut. Întrebări și răspunsuri obișnuite la o revedere de câțiva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
clarificat și îmbogățit de-a lungul vieții. Niciodată nu am spus, scris sau predicat altfel decât în spiritul propriei mele credințe. Timp de zeci de ani am putut studia Biblia și Tradiția, filozofia și teologia, iar acest lucru mi-a umplut viața. Rezultatele se pot vedea în cărțile mele. Una din ele se referă la "Simbolul apostolic": profesiunea credinței care, în forma sa definitivă, există doar începând cu secolul al V-lea. Cine este interesat să cunoască mult mai exact cele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
are un sens și că de aceea, supunându-se, viața mea are un scop. Din acel moment am știut ce înseamnă "nu privi în urmă", "nu te preocupa pentru mâine".3" Fără frică de adâncul apelor Această experiență unică mă umpluse de o bucurie nemăsurată. Spunând într-adevăr "da", îndrăznind încrederea de fond, riscând încrederea în viață: astfel și doar astfel îmi pot continua cursul vieții, asumând un comportament de fond pozitiv și mergând drept înainte. Acea încredere de bază dobândită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în considerare "limitele dezvoltării" și amenințarea iminentă a supraviețuirii speciei umane, astăzi este necesară nu doar cunoașterea științelor naturale, dar și protejarea și îngrijirea naturii. Versetul din Geneză (1, 28), astăzi deseori citat în mod greșit, " Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul", nu trebuie înțeles ca o încurajare a exploatării pusă în practică cu instrumentele moderne ale științei și tehnicii, ci interpretat în spiritul cultivării grădinii originare a Edenului. În schimbul exploatării autoritare asupra naturii trebuie promovată comuniunea omului cu ea. Economia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care stabilesc cerințe clare, care pun limite și care acționează în consecință, pot fi eficiente doar pe baza unui fundament etic. Același lucru este valabil și pentru adulți: autoafirmarea reclamă uneori efortul dominării de sine. Golul spiritual interior se poate umple doar cu o viață care are valori și sens. Sensul vieții și astfel mă întorc la problema de la care am plecat nu îl găsesc izolându-mă în mine însumi, ci doar punându-mă în mijlocul celorlalți, legând relații cu ceilalți. Aceasta
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mea interioară: eul tace și tot ceea ce este exterior, toate contrariile, separările subiect-obiect pentru o clipă sunt depășite. Muzica încetează să mai fie acel ceva pe care îl am în față, devine un lucru care mă încadrează, pătrunde și mă umple cu bucurie din interior, mă satisface integral. Nu pot să nu gândesc că: În ea trăim, ne mișcăm și existăm". Este binecunoscut versetul din Noul Testament al Faptelor Apostolilor, în discursul apostolului Pavel la Areopagul din Atena, în care susține că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca modă: evident, pentru compensarea teologiei și liturghiei prea raționale și intelectuale, și împotriva unei reduceri a religiei la simplă practică socială, astfel se revine la dorința unei religiozități care să fie experiență. Vechii și noii clasici ai misticii creștine umplu rafturile librăriilor. Guru serioși sau neserioși promit experiențe religioase în ashram, în centre de meditație și în zile de reculegere. Se dorește experiența credinței, simțirea ei. Dar unele dintre aceste persoane nu sunt precum nevăzătorii care vorbesc despre culori? Mistica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
urgență sau o noapte de insomnie pot spune chiar foarte simplu: "Doamne, Dumnezeul meu...". Mă întărește, mă consolează. În orice moment al zilei, o întrerupere de câteva secunde în chiar mijlocul activităților cotidiene pentru a respira profund și a ne umple spiritual, deschizându-ne astfel transcendenței. O fac aproape mereu în tăcere, pentru mine însumi. De obicei nu mă rog într-un restaurant sau în alte locuri publice. Nu vă rugați "pentru a fi văzuți de oameni", spune un verset din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fac să ne gândim la experiențele comunităților parareligioase. Aspectul decisiv, totuși, nu este fenomenul în sine, ci atmosfera, în general, ce sugerează individului că ceea ce el trăiește, în acele momente, este o experiența extraordinară din viața sa. Dacă, însă, fotbalul "umple" doar "golul" minții și al inimii, iar în interior nu se află nimic altceva, el poate devini periculos. De altă parte, băuturile, precum berea și tăriile, nu sunt medicamente, ci stimulează pofta nihilistă de violență. Având premisele corecte, globalizarea sportului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de vin, din cauza stomacului tău și a deselor stări de îmbolnăviri" (1 Tim., 5, 23). Ars vivendi Credincioși sau nu, oamenii de astăzi au ca centru al proiectelor și aspirațiilor această lume. Dacă vor, pot avea o viață mai plină, umplând-o cu orice experiență posibilă cum nu s-a mai întâmplat cu nici o altă generație precedentă. Astfel, arta de a trăi constă, în multe situații, într-o trăire mai bună a acestei vieți, în a avea o viață mult mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nici o altă generație precedentă. Astfel, arta de a trăi constă, în multe situații, într-o trăire mai bună a acestei vieți, în a avea o viață mult mai plină. Avem cu adevărat o viață plină doar pentru că putem să o umplem mult mai ușor și să trăim tot mai în grabă? Observațiile pe care sociologul Hartmut Rosa le-a adunat în cartea sa despre societatea în viteză (Beschleunigung. Die Veräanderung der Zeitstruktur in der Moderne, 2005 (Accelerare. Schimbarea structurii timpului în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vivendi, arta de a trăi, face parte și ars moriendi, arta de a muri, dacă mi se va da timpul necesar. De când, în anii cincizeci, fratele meu a murit la douăzeci și trei de ani, sufocat de apa ce îi umpluse plămânii, după luni de suferință cauzată de o tumoare la creier, știu că nu îmi doresc să mor astfel. De când Hans Mayer, celebrul profesor de literatură din Tübingen, a acceptat să moară de foame la nouăzeci și patru de ani
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de activitate teologică. De-a lungul acestui parcurs am întâlnit foarte multe persoane: de la multe am învățat iar altele m-au marcat. La sfârșitul unei astfel de cărți ar trebui să mulțumesc fiecărei persoane, una câte una, numele lor ar umple nenumărate pagini. În primul rând aș dori să mulțumesc cititorilor și cititoarelor cărților mele, studentelor și studenților cursurilor mele universitare, publicului conferințelor și predicilor mele, care m-au încurajat și mi-au dat forță sau care m-au contestat. În calitate de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ce au urmat cursurile mele despre Ceea ce eu cred, în timpul semestrului estiv al anului 2009 la Universitatea din Tübingen. Faptul că mi-a fost dăruit, la optzeci și unu de ani, un public atât de numeros și fidel m-a umplut de bucurie și recunoștință. În fine, aș dori să mulțumesc celor ce au participat în mod direct la nașterea acelor cursuri și a acestei cărți: colaboratoarele și colaboratorii de încredere din echipa mea și celei a Fundației Weltethos, precum și responsabililor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
continuu, spre a nu se stinge niciodată. Fu păstrat până în timpul regelui Solomon. Zidind Solomon un templu măreț în Ierusalim, după ce-l sfinți și pe când își încheia rugăciunea se coborî iarăși foc și arse de tot și sacrificiile de pe altar, umplându-se templul de mărirea Domnului (II Cronici Cap. VII 7). Acest foc sfânt fu păstrat până-n timpul exilului babilonic (Lecitic. Cap VI 12-13), iar după cărțile Macabeilor (II Macab. Cap. I 19-22) chiar până la dărâmarea Ierusalimului și a templului al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ceia ce privește fericirea sau pedepsirea oamenilor. În "Faptele Apostolilor" Cap.II v. 1-21 citim următoarele: "În ziua Cincizecimii erau toți (Apostolii) împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet, ca vâjâitul unui sunet puternic, și-a umplut ședeau ei. Niște limbi de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]