4,618 matches
-
fiul acela, ne-am aruncat pe noi înșine. Nu fumez, deci nu există nici măcar un muc de țigară cu amprenta buzelor mele. Nimic vizibil care să mărturisească trecerea mea prin casa aceea. Invizibilul era în trupul Italiei. O dată îmi tăiase unghiile de la picioare, dar nu le aruncase, le lăsase să alunece într-un săculeț de catifea, din acelea care se folosesc pentru bijuterii. Unghiile acelea tăiate erau tot ceea ce-i lăsam din mine. Cunosc mirosul capului tău, Angela, și toate mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vizibil care să mărturisească trecerea mea prin casa aceea. Invizibilul era în trupul Italiei. O dată îmi tăiase unghiile de la picioare, dar nu le aruncase, le lăsase să alunece într-un săculeț de catifea, din acelea care se folosesc pentru bijuterii. Unghiile acelea tăiate erau tot ceea ce-i lăsam din mine. Cunosc mirosul capului tău, Angela, și toate mirosurile pe care, an de an, le-ai adus de afară în casă. O anumită perioadă ai avut mirosul mâinilor tale transpirate, al creioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea îngălbenile vor deveni pământ împreună cu tine. A venit un bărbat, cu ochelari negri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
examinam cu atenție, cu admirație; îl duceam la ureche; îi ascultam tic-tacul precipitat și perseverent; vedeam cum minutarul înainta foarte lent; în cele din urmă, după ce-i treceam în revistă tot exteriorul, tata sau unchiul meu îi deschideau - cu o unghie sau cu lama unui briceag - capacul din spate și-mi arătau complicatul și subtilul organism... Ceea ce fac romancierii care scriu acum cărți pentru a explica mecanismul romanului lor, pentru a arăta cum procedează când scriu, nu este altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
găsesc. Nu mă deranja vederea subterană. Noaptea târziu sau dimineața devreme, când stăteam întins în pat, mă uitam la picioarele oamenilor care treceau. Din când în când, trecea câte o pereche de pantofi cu tocuri înalte și decupați în față. Unghiile date cu ojă licăreau și imaginația mea stârnea un vârtej puternic ce înghițea purtătoarea necunoscută a acelor pantofi deloc inocenți, cu părul în bătaia vântului, hainele zburând prin fereastră și apoi în patul meu îngust de fier. — Am găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
gară. Am făcut o întoarcere bruscă și nesăbuită în parcare. Nu o voi distruge. O voi da altcuiva. Câteva mașini goale erau parcate într-o parte. Zona cea mai apropiată de calea ferată - unde soțiile stăteau la volan, lăcuindu-și unghiile sau citind reviste, sau spunându-le copiilor de pe bancheta din spate să nu se mai bată, în timp ce ele își așteptau soții - era pustie. Nu era nimeni pe peron. Probabil că eram între două trenuri. Am oprit într-unul din locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Și dacă Îi e frig, de ce Îi e? Îl trezi atingerea unei mâini grele și calde. Deschise ochii și văzu mâna brună a tatălui său odihnindu-se pe piciorul lui, ca o broască țestoasă. Era o mână Îmbătrânită, bătătorită, cu unghii Îngălbenite, acoperită de ridicături și adâncituri, străbătută de vase de sânge Închise la culoare, cu pete de pigment printre smocuri de păr rar. O clipă fu cuprins de panică, Însă imediat Își dădu seama că era mâna lui. Se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sau nu, iar dacă am fost - pentru ce am fost și ce-am făcut În viața noastră, dacă am fost cinstiți sau ticăloși, veseli sau nenorociți, dacă am fost de vreun folos - nu-i va interesa nici cât negru sub unghie. Nu ne vor adresa nici cel mai mic gând. Pur și simplu vor sta aici, Își vor trăi viața În felul lor, de parcă tu și eu și noi toți n-am fi fost decât zăpada de anul trecut. O mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima luă foc și se repezi la tatăl său: De ce corupi copilul, avem deja destui asasini, de ce trebuie să-i otrăvești sufletul? Dar Dimi Întrerupse cearta cu delicatețe, ca un mediator: Oricum, tot ce face bomba bunicului e să vopsească unghii. Și izbucniră toți trei În râs. Pe peretele din stânga geamului său, la o distanță de un metru și jumătate, Fima zări o pată de var scorojit pe care stătea o șopârlă cenușie, uitându-se ca și el, cu ochii pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ce nu ar mai folosi-o? Doar cu Dimi ar putea eventual vorbi despre aceste viziuni. În orice caz, mai bine să-i Împuie capul cu profeți, șopârle, frunze de viță și neutroni decât cu bombe făcute din lac de unghii. Într-o clipă, șopârla se desprinse de pe locul ei, se arcui și țâșni ca un fulger Într-un șanț sau În spatele lui. Dispăru. Tăios și neted. Recviemul lui Fauré se termină, iar după el urmară Dansurile polovtiene de Borodin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cioburi de ceramică de pe urma exploziilor, urcam pe limbi împădurite, speram să găsim terenuri accidentate de drumurile ce tăiaseră în fâșii oblice pământul, alergam pe ogoare, priveam cu atenție pietrișul pârjolit de flăcări, citeam în uneltele de piatră de mărimea unei unghii, atât de fin prelucrate, tipice pentru epoca mezolitică. Descoperirile le marcam cu creion roșu pe hartă, clasam obiectele, pe cele mai importante le desenam pe hârtia milimetrică și trimiteam schițele, cu un scurt raport asupra locului și a datării, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
istorie în care cineva a fost dat afară dintr-o biserică.) — O să tăiem pozele în jumătate. Eu le iau pe cele în care nu-mi lucește capul. (Deși ție ți-a plăcut mereu capul meu și te amuzai bătând cu unghiile ritmul coloanei sonore din filme.) —Eu le voi păstra pe cele în care port fustă doar ca să am dovada că am purtat și fustă ocazional. (Deși ție îți plăceam mai mult în blugi și-mi spuneai că semăn cu Calamity
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
le port în continuare. Nu știu dacă Mark plânge. Dacă o face, atunci e mai priceput decât mine la aplicatul anticearcănului. Nu am fost niciodată plângăcioși. Ține de faptul că suntem englezi. Dacă filmele devin puțin lacrimogene, eu îmi rod unghiile, iar Mark se trage de lobii urechilor de parcă nu i-ar veni să creadă ce aude. Din moment ce știm amândoi că fiecare face asta ca să nu izbucnească-n plâns, nu înțeleg de ce nu încetăm să ne mai dăm după deget și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
plăcut, insistă el. Și aș vrea să am și o vedere panoramică a locului. Am dat din umeri. —Bine. Hai, să mergem atunci. A avut dreptate. A fost plăcut. Ne-am ținut de mână și el nu și-a înfipt unghiile în palma mea. Chiar mi-a plăcut absența durerii. Poate ar trebui să mergem la grădina zoologică data viitoare? sugeră el. Am zâmbit. Îmi place și la teatru, la cinema, să mă plimb pe dealuri sau să beau vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Eu m-am întins apoi invers, dând cu capul de schimbătorul de viteze, până a intrat Ed pe partea cealaltă și m-a rotit într-o poziție cvasilungită. M-a pupat cu drag pe mână. Cel puțin nu mă dureau unghiile. Să înțeleg că nu ne vom zvârcoli plini de pasiune pe covor când ajungem acasă? mă întrebă pe un ton șugubăț. Eu am râs. —Personal, cred că mă voi zvârcoli câteva zile, singurul fel de contact fizic pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așa că am luat un taxi. Pe drum, mă întrebam cum va fi ziua. Îmi imaginam că, după ce duceam copiii la școală, urma să mergem la ora de aerobic, să facem niște cumpărături, poate să ne facem manichiura (Tally avea mereu unghii foarte bine îngrijite), să ne întâlnim cu alte mame la o cafea și la prânz, să ne lăudăm cu notele copiilor, să bârfim despre igiena personală a altor copii. Apoi urma să luăm copiii de la școală, să-i punem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
programul prin rotație al asistentelor. Dar el nu mă asculta. Chiar mă rog în sinea mea, mă rog să nu piardă copilul. M-am uitat la el cu interes. —Parcă nu te interesa sarcina ei. El începu să-și roadă unghiile. Nu mă interesa. Chiar nu mi se părea ceva real sau important până în seara asta. Dar când l-am văzut pe Kieran cum se uita la Lisa în timp ce o băgau în ambulanță... Se lăsă prins în propriile gânduri, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite-o și pe Laura apropiindu-se, cu mâna la gură, ca să-și acopere caninul ce-i lipsește. Sub marginea pilită a unghiei arătătorului i-a rămas aceeași paranteză neagră, alimentată zilnic de pâslele pălăriilor pe care le zgâria, ca să le scoată petele. - Ramses, îmi spune dânsa la ureche, mi-a murit și mamaă Am rămas lângă un om care nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără baremi sinceritatea unei sudălmi: apoi mergeam la chițimia dă 0,60, repetând fără rușine: Bârfă! Bârfă! Oscurantiștii ăia, ocupați cu târnu lor dă cacealma, nici nu Îmi răspundea la aproponturi; da cu răbdarea treci marea. Limardo, care-și curăța unghiile cu dinții dă la peptănu lu Paiu Fioros, a tret să mă audă pân la urmă. Nu m-a lăsat să sfârșesc, s-a ridicat dă parcă venise ora blestemată și-a perit dân ochii mei În biro. Io mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le! Mi-am adus și bosu! În urma lui venea un domn oarecum astmatic, cu obrazul ras, plete cărunte și ochi ca azurul cerului. Veșmintele-i Îngrijite erau de culoare Închisă; purta fular de vigonie, și Parodi a observat că avea unghiile lăcuite. Foarte natural, cei doi respectabili domni au luat loc pe două bănci; Savastano, beat mort de slugărnicie, traversa neîncetat, de la un capăt la celălalt, minuscula celulă. — Micuțu domn dă la 42 mi-a tras un răvaș - a zis domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a umblat pe străzi. Y a făcut incursiuni prin birouri și magazine. Z a pus o scrisoare la cutie. Carlota sau Carlos a cumpărat tutun și l-a fumat. Legenda vrea ca Longuet să fi rămas nervos acasă, rozându-și unghiile, Întru totul dependent de telefonul care Într-un târziu avea să-i comunice unul din cele două rezultate ale acțiunii: un succès d’estime sau cel mai categoric eșec. Cititorul nu ignoră rezultatul. Longuet dăduse o lovitură de moarte teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
d-ălea ca-n vitrină la Magazinu dă Bijuterii Guermantes. După-amiază, Baulito s-a ambiționat În persoană să facă negoțu, care m-a lipsit dă comision. Daru a fost dă mare succes, care io i l-am sucit pă inelaru cu unghia ruptă. Nainte să merg la biro, Cufărașu a primit vestea dă fericire, care m-a răsplătit cu bătrânele astea. Trai pă vătrai, după cum vezi. IV La următoarea Întâlnire, Savastano și-a continuat romanul-foileton: După tărășenia cu ghiulu, Cufărașu a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bucla furtunului dintre rezervorul de aer și cască. Ajunse cu mâna la spatele propriei căști și, un moment groaznic, avu senzația că trupul mai avea viață În el. Apoi cizma Îi rămase În mână și un picior dezgolit - carne cenușie, unghii purpurii - Îi lovi vizorul căștii. Avu un acces de greață care trecu rapid. Norman văzuse prea multe accidente aviatice ca să-l mai impresioneze așa ceva. Dădu drumul cizmei și o privi cum cade Înspre Beth. Trase de piciorul cadavrului și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
câte-un zâmbet enorm pe buze și cu pixul și carnețelul pregătite. Bună seara, domnilor! Vă pot aduce ceva de băut? Asta îi făcea să se simtă așa de recunoscători! Înțelegeți? După aia nu mai conta nici cât negru sub unghie că toate comenzile de băuturi erau greșite și că mâncarea nu le mai venea deloc. Oamenii tot lăsau un bacșiș gigantic. Așa de norocoși se simțeau pentru că ne revărsaserăm atenția asupra lor. Mottoul nostru era: „Nu numai că niciodată clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiecare obraz. Linii care arătau cam de speriat până când le-am întins cu degetele. Sunt sigură c-am auzit-o pe mama bolborosind ceva de genul „Clovnul Coco“, chestie la care m-am întors imediat, numai că ea își inspecta unghiile cu cea mai impasibilă expresie posibilă. Probabil că mi se păruse. Niște ruj intens, ca să mă asigur că, în ciuda rochiei de fetiță, nu puteam fi luată drept altceva decât o femeie în toată regula. Femeie. Adoram cuvântul ăsta. Eram femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]