3,613 matches
-
domină totul, plenar, cei prezenți sunt vizibil emoționați, toți ascultă cu delectare jocul acesta muzical fără egal, atât de rar. Pelerinii, jandarmii, cerșetorii, gură-cască, copiii, reporterii, cameramanii, hoții de buzunare, vânzătorii de lumânări, preoții, absolut toată lumea este cu ochii în văzduh, aștept să cadă peste ei notele divine. În acest moment de maximă tensiune intră în scenă ÎPS Calinic de la Curtea de Argeș, însoțit de doi soldați din regimentul de gardă în ținută de ceremonie, jandarmi, preoți, mulți preoți. Cordonul format în jurul acestuia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în mii de ape reclamele luminoase de pe magazinul Unirea, devenit el însuși un imens cearșaf publicitar. Se mai văd ici și colo becurile economice ale tarabelor care vând suveniruri religioase, masate lângă fântânile arteziene. Marele oraș începe să se liniștească, văzduhul răsună de muzică religioasă ieșită din boxele atârnate pe stâlpi, aerul miroase a benzină arsă, ceară și tămâie. Iar rândul își continuă avansul inexorabil către racle, o scolopendră cu mii de picioare și mii de ochi plini de speranță. 29
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o lucrare ce pare imaginată de un Hasdeu, dacă nu de un Borges, orice inițiativă ca aceasta merită salutată. Proiectul ar trebui întregit cu un catalog al locurilor de pelerinaj creștin-ortodoxe din România, pentru a coborî pe harta țării, din văzduhul nebulos al unei tradiții prea legate de oralitate (un fapt normal pentru „creștinismul cosmic”, pentru a relua formula clasică a lui Mircea Eliade, un mare indecis între perenialism și istorism - ca orice antimodern -, dar problematic pentru o istorie propriu-zisă a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un studiu ulterior și pentru că ritualul, acest axis mundi, este la rândul său o alegorie. "O arcă din cristal e carul meu pentru o zi. Ea poartă forma Lunii și în spirale urcă răstălmăcind în duh plutirea muribundă semințe din văzduh vor germina după-ngropare stejari care filtrează razele de soare spre piatra fermecată și-aprinde focul din altare. În clopotele noastre e o lume mai presus de-aceasta, în care fericirea e stăpână. Urcăm, dar toți venim din clopotul nefericirii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ești, cin- te-a creat și dacă existența ta are în lume-o consecință. O arcă din cristal 234 e carul meu pentru o zi. Ea poartă forma Lunii și în spirale urcă răstălmăcind în duh plutirea muribundă semințe din văzduh vor germina după-ngropare stejari care filtrează razele de soare spre piatra fermecată și-aprinde focul din altare. În față-i întunericul, falsitatea și moartea dar arca -n care trecem cu fiecare treaptă dezvăluie lumina, nemuritoarea viață și cuvântul prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
început are și sfârșit. Neplăcut e apusul. Și prezicerea lui. Obsesie îngrozitoare a unui real ce devine act morbid și boala se recunoaște la urmă în realitate. Cum să nu te zbați ca "umbrele" ce "fugeau țipând și desenând prin văzduh cercuri fatale, ca păsările când simt apropierea furtunii"? Pentru un om, universul poate fi paradis, poate fi infern. Și noi suntem vinovați de aceasta, dar și de substanța din care suntem plămădiți. "Peste Univers s-a lăsat noaptea!... Aurelia murise
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a spiritului, fără nicio restricție impusă de doctrină. Libertatea gândirii o întâlnim însă la cei care au depășit în cercetarea lor cerurile Giordano Bruno ori John Dee. Călătoria unui inițiat începe din lumea fizică a pământului, trece prin eter sau văzduhul purgatoriu îndreptându-se către rai lumea celestă, nirvana. Ca și cum în luntrea solară, în carul mnemonic am trece prin spirala din clopot spre fântâna inițială, spre izvor. Totul se desfășoară ca în scrierile călugărului venețian despre armonia universală 564, la fel
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la Călin, file de poveste, la descrierea ambientului de percepții, care, ca și la Alecsandri sau Coșbuc, înnobilează cititorul. Poetul aude glăsuirea pădurii de argint, dincolo de codrii de aramă, unde iarba pare de omăt și florile albastre tremură ude în văzduhul tămâiat. Până și trunchiurile copacilor poartă suflete sub coajă. Albastrul și stelele deschid spațiile primordiale ale aurului solar și al părului mirilor ce îndeplinesc ritualul suprem al nunții. Întâlnirea iubiților realizează astfel sublima împlinire, nunta, hierogamia, taina supremă a dragostei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a universului, ajung la aceeași concluzie: toată filosofia ce reflectă ocult realitatea lumii se zbuciumă în poesie. Am dezlegat ploile porților galbene./ Clopotele se așază-n genunchi./ Câte o stea și-aprinde țigarea de la/ brichetă./ O cerșetoare deschide ușă-n văzduh./ Intrăm cu capete descoperite./ În jurul meselor de diamant,/ zarafii cântăresc nemurirea./ Dar sub tumuli dorm regii înfrânți/ de istorie. Umbrele lor jalnice/ se topesc sub pietre. Coroane de aur/ coclesc sub vălul vremii. Din cronici,/ crengi de laur se vestejesc
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
miere. Tot el, pe cei ce-n cârje pășesc pe îndelete Îi face tineri, veseli, gingași ca niște fete. Și pline poruncește recoltelor să crească În inima eternă ce-n veci vrea să-nflorească. Iar când precum poetul, descinde prin văzduhuri, Înnobilează soarta celor mai șterse duhuri Și fără soli și larmă pătrunde-n mers regal În orișice palate, în fiece spital 998. Nu departe de adevăr, nunta se pregătește pentru a împlini voința contrariilor: Soarele și Luna, sub binecuvântarea celorlalți
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai stătui, aievea sau în vis, cândva, mai sus, mai jos, când pisc și iezer nu era. Și stam printre liane, sub ecuatorul căldurii pândit de șerpi, de flori și de lemurii. Iar trupul meu, ah numai trup, în umedul văzduh pândit era, prelung, depropriul său duh, ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat în stăpânire era lutul diafan și lăudat. Fără duminecă și fără de-nceputuri mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi, în foi, printre liane, sub ecuatorul căldurii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne recreem în mintea noastră această realitate cu ajutorul categoriilor înțelegerii. Asta nu înseamnă că realitatea, ca ceva ce este independent de noi, nu există. Ea este, dar pentru noi va fi numai după ce trece prin mintea noastă, a fiecăruia. Din văzduhul boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi1187. Cu siguranță noi percepem diferit obiectele, fie ele ființe, plante sau pietre. Aceste diferențe țin de organul, de organele de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ființei umane Crucea creștină nu este numai o cruce printre crucile tradiționale; ea conferă creștinismului autenticitatea sa tradițională 1272. Panteonul sumerian dominat de Anu stăpânul cerului, Iștar zeița dragostei, Samaș zeul soarelui și al dreptății, Enlil zeul pământului și al văzduhului, Ea al apelor și înțelepciunii etc se coboară printre oameni și chiar locuiește în templele pe care aceștia le-au ridicat în cinstea lor: Zeii, tupilați ca niște câini, stau culcați în afara lumii 1273. Ei sunt asemenea confraților eleni de pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Lucian Blaga, Veac, Mirabila sămânță, Prut international 1995. 1160 id, Ecce homo!, Mirabila sămânță, Prut international 1995. 1161 Ușor este să cobori în adâncurile infernului,/ Poarta lui Hades cel întunecat stă deschisă zile și nopți/ Dar întoarcerea ăn sus, către văzduhul luminos al cerului,/ Duce pe un drum plin de suferințe. Vergilius, Aeneida, VI, 126-129. 1162 Walt Withman, Leaves of Grass. 1163 Liviu Pendefunda, Ofranda din adâncuri curbe, Falii 9, Poema sufletelor și a Pietrei, în lucru 1164 Dante Alighieri, Infernul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
parcelat câmpurile cu crânguri și lunci, au căutat ouă de cuc în cuiburile păsărelelor prin tufișuri și mărăcini, au stabilit traseele de zbor ale cucilor și le-au pus nume, i-au fugărit să nu mai cânte, ba, au împărțit văzduhul pe brigăzi, într-un efort de privatizare prin dreptul primului venit, lansând și o întrecere sub deviza: „La cucul exploatator să te duci cu bățul!”, pentru a se vedea cine prinde mai mulți cuci. Bărăgan, pe post de mass-media, le
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu 209% În America Latină, 124% În Europa și 105% În America de Nord, conform statisticilor Nielsen/NetRatings. S-a terminat cu globalizarea? Hai să fim serioși. Nu numai colapsul dot-com și toată zarva din jurul lui au blocat perspectiva. Au mai apărut În văzduh doi nori. Cel mai mare, desigur, a fost ziua de 11 septembrie (9/11), o lovitură grea pentru organismul politic american. Dată fiind această zi, Împreună cu invaziile din Afganistan și Irak care au urmat, nu e surprinzător că tripla convergență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
vă ajute! Am luat furci și greble, ne-am încolonat și am plecat. Până la locul respectiv erau 3 kilometri. La ora 9 am ajuns. Am început să strângem fânul, să-l facem poloage, apoi clăi, să poată fi încărcat. În văzduh sunetele clopotelor anunțau intrarea la Liturghie. Ne-am oprit din lucru și am rostit un Tatăl nostru și Născătoare de Dumnezeu. Dom nul Trifan, domnul Marian și Valeriu Gafencu întârziau să se ridice din genunchi. Mai aveam o postată bună de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ne am așezat să ne odihnim puțin. De pe vârful unei coline se apropia un bărbat; era un gardian. Ne anunța să așteptăm cele trei mașini mari și cele șapte căruțe pentru a încărca fânul până seara. Un vânticel ridica în văzduh puful păpădiilor și frunzele uscate de porumb de prin lanurile vecine. Cerul a început să se înnoureze și vântul, transformat în vijelie, smulgea vârful căpițelor; crescând în intensitate s-a prefăcut în furtună și umfla în văzduh toate căpițele purtându
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vânticel ridica în văzduh puful păpădiilor și frunzele uscate de porumb de prin lanurile vecine. Cerul a început să se înnoureze și vântul, transformat în vijelie, smulgea vârful căpițelor; crescând în intensitate s-a prefăcut în furtună și umfla în văzduh toate căpițele purtându-le ca pe niște păsări jumulite peste culmile colinelor. În mai puțin de un sfert de oră nu mai era nici un fir de fân pe teren și o ploaie măruntă a început să cadă. Zarea se întuneca
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
conștiinței tuturor românilor o viziune luminoasă, cerându-le să se scuture de viziunea materialistă a vieții adusă de comunism: Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pentru Tine!... Așa că rădăcina se-nfige mai adânc, să smulgă din adâncuri puteri ascunse-n tină... Și mustu-acesta dulce, ce urcă-acum în mine, l-am legănat, doinindu-i în frunză verde, dorul, și-n gingășia florii mărturisind amorul am parfumat văzduhul cu dragostea de Tine!... Prin trupul meu subțire se urcă-acum spre ceruri, în gând de mulțumire, dorințele din lut... Cum ard în candelabre lumini lângă lumine!!! Într-un suav caliciu e-ntreaga mea simțire ce arde de dorința rodirii în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe noi. Să fim treji și să ne apărăm cu armura și armele de la Efeseni: „Lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpâniilor (diavolești), împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, răspândite în văzduhuri. Pentru aceea, luați toate armele dumnezeiești, ca să puteți sta împotrivă, în ziua cea rea (ziua încercării, ispitei n. a.) și toate biruindu-le să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu brâul adevărului și îmbrăcați-vă cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în 1965. Florica a trăit pînă în 1956. Motivul real al eșecului căsniciei a fost probabil presiunea exercitată de stilul de viață al lui Iorga asupra a doi oameni extrem de tineri, care se căsătoriseră mai mult din romantism, pășind pe văzduh și magie, decît pe baza stabilirii compatibilității lor. Iorga s-a căsătorit a doua oară (la 4 februarie 1904) cu Catinca Bogdan, sora prietenului și colegului său, profesorul Ion Bogdan, specialist în slavistică la Universitatea din București. Familia Bogdan era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care exprimă bucuriile și necazurile noastre" (clopotele au proclamat mobilizarea și războiul pe tot cuprinsul țării). "Ce nu poate îndura omul pentru sosirea unui asemenea ceas? Iată că a sosit. S-ar părea că el a adus pînă și în văzduhul țării noastre o tăcere adîncă, deoarece un potir sfînt plin de sînge și lacrimi a fost înălțat spre binecuvîntare". Iorga evoca memoria sacră a martirilor și eroilor care au luptat și au căzut în timpul îndelungatei suferințe pentru sosirea ceasului libertății
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
un monstru încă necunoscut oamenilor de știință. Mă rog, e și ăsta un lucru posibil. Sau: văzusem oare un ]ipar uriaș? Poate exista asemenea ]ipar? Și oare ]iparii se înalță din apă, se încolăcesc în spirale și se balansează în văzduh? Nu mă puteam convinge că fusese vorba de un ]ipar, era imposibil. Creatura avusese un trup mătăhălos, îi văzusem spinarea. Eram absolut sigur că nu putuse fi un simplu ]ipar, oricât de uriaș, acea mostruozitate încolăcită prin ale cărei volute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]