3,594 matches
-
mă plimbă prin fața prietenilor ei ca și cum ar prezenta un cal, bătându-mă pe crupă și subliniindu-mi calitățile. — Mămica mea e așa de frumoasă și Înaltă, nu-i așa? Speram să-mi strecor contribuția la festinul internațional fără să fiu văzută, dar drept În mijlocul holului școlii se află masa cu ofrandele tradiționale. Una dintre mame pare să fi adus o capră Întreagă În sos curry. Mama lui Kirstie a făcut drob de miel din intestine adevărate. Dumnezeule. Ascund repede dulceața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lume - jumătate-n infinit. {EminescuOpIV 130} Iar în pieptu-acestui munte se arat-o poartă mare - Ea: înnalt este boltită și-ntră-adînc în piatra tare, Iar de pragu-i sunt unite nalte scări de negre stânci, Cari duc adânc în valea cea de-acol-abia văzută Și-n pădurile umbroase cu-adîncimi necunoscute Și-n câmpii unde mii râuri s-argintesc plane ș-adînci. Pe acea poartă din munte iese zori în coruri dalbe, Ridicîndu-se în cerul dimineții dulci, rozalbe, Pe-acolo soarele-și mână car cu caii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mână, Adânc se gândește puternicul mag. "Părinte - el zice - și-adînc i se-nchină, Bătrânul meu tată aici m-a trimis ". "Venit-ai? - bătrânul răspunde - suspină, Pe fața lui trece zâmbire senină, C-o mână el cartea cea veche a-nchis. "Văzut-am din carte-mi, că viața bătrână Curând se sfârșește - ș-asupra-ăstui gând Uitat-am eu lumea - durere străină În suflet pătrunse, cu-aripi de lumină - Și pîn-mă uitasem scăpă din pământ "Furtuna turbată... Din mii de furtune Ce-asupra pământului
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o audă ". Bătrânul însuși îi plângea de milă. Vedeai că spre a-l bate-și face silă, Ștergîndu-și ochii săi cel plini de lacrimi Dădea mereu în el [ca într-o grilă]. Uimit Giafer se-ntoarce și îi spune Sultanului văzută-acea minune; Și-au hotărât la curte a-i aduce, Pe amândoi la cercetare a-i pune. A doua zi Harun în tron de fală, Înconjurat de suita lui regală, Ordonă ca Pe-acel bătrân de-aseară Și Pe-acel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
muia mea? Că era cât pe aici să-l mierlesc... - Astîmpără-te, Paraschive, că iar dăm peste nebun și-o scăim la fas! E greu de doborât... - Ce să m-astîmpăr?! De-acum eu o să fiu mai mare, că e bătrân, -lam văzut. Nu mi-e frică. Și s-o pedepsesc și pe Didina, că ea m-a vândut și m-a dat starostelui... Privirea lui se otrăvise. Încă din noaptea încăierării o bănuia de vânzare. Își aduse aminte de cântecul pe care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bruyère ori la Un precursor al dandysmului de Barbey d’Aurevilly. Dar mai ales câteva studii docte despre acest „dandysm avant la lettre”1. Suntem În plină epocă a „tocurilor roșii” (la propriu, așa cum provocatorii pantofi mai pot fi astăzi văzuți doar prin muzee), În era nobilimii elegante, care Își poartă rangul cu suverană detașare și cu acest semn distinctiv. Iar când moda lor trece, les talons rouges rămâne o metonimie destinată să țină loc În conversații (când cu ironie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-i decât ceva superficial. Poate că așa o fi. Dar cel puțin nu este chiar atât de superficială ca Gândirea. Pentru mine Frumusețea este minunea minunilor. Numai oamenii mărginiți nu judecă după aparențe. Adevăratul mister al lumii stă În cele văzute, nu În cele nevăzute... Da, domnule Gray, zeii au fost darnici cu dumneata. Dar zeii Își iau repede Îndărăt darurile. Nu ți-s hărăziți decât vreo câțiva ani În care să poți trăi cu adevărat, deplin și desăvârșit. Când tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deșert, după atâția ani de absență, nu și-a adus aminte, dintre toți civilizații lăsați acasă decât poate de cel mai civilizat - dandy-ul George Brummell. Firește, atunci când se face bilanțul acestor impresii vii, de neșters asupra mai-marilor vremii, trebuie văzut cine le-a produs, fie și un neghiob, cu toată curiozitatea cuvenită celor care covârșesc imaginația oamenilor. Poeții - prin simplul fapt că și-au oglindit epoca - au fost contaminați de Brummell. Moore l-a cântat. Doar Moore 1. Când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
păsa de felul În care scrie, notează lucruri fermecătoare, așa cum nu fac decât scriitorii de geniu. E minunată această grație Învăluită și această pasiune ipocrit arătată, o pasiune care vrea să fie văzută, dar care nu dorește să se facă văzută. Picantă situație! Ea Îi cere sfaturi. El i le dă; caută Împreună pe cel cu care s-ar putea căsători, nu-l găsesc, iar el Îi dă ideea de a se arunca Într-o Înaltă devoțiune: cucernicia timpului. Bărbatul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aceea se îndreaptă spre sala rece, se așază în jurul fântânii ca să mănânce, să bea și să râdă, uneori chiar să și cânte. Majoritatea rămân în pielea goală până la sfârșitul mesei, cu excepția personajelor importante care se feresc să se lase astfel văzute, ținând un ștergar înfășurat în jurul șalelor, pe care nu și-l scot decât în sălile private care le sunt puse la dispoziție, săli ținute mereu în stare impecabilă. Acolo își primesc prietenii; acolo li se face masaj; tot acolo vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
traseului. Oricum, În pofida strădaniei taciturnului, În mai puțin de o oră n-aveam nici o șansă să ajungem la hotel. M-am rezemat confortabil pe bancheta din spate și am Închis ochii. Ce-o fi vrut să spună logoreica Elvira cu văzutul nostru În zilele următoare? Nu că nu m-ar fi Încântat perspectiva - dimpotrivă. Mai ales că mă lăsase În suspans cu acel misterios domn Corbu. Ce mai știa oare despre el? Dar mai știa și altceva? După felul cum retezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de sus, cu atât mai mult până jos se transformă în simplă bășcălie, nepăsare și un sictirit cu iz de curaj civic. De regulat, te regulează șefu’ de echipă, nu inginerul de lucrare. Am încercat să descriu locuri de muncă văzute, nu inventate. Începând de la birouri ca ăsta, în care mi-am dus mai bine de o treime din viața de până acum (mereu amintind de o sală de așteptare a unei autogări dintr-un orășel de câmpie), și până la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se deosebește poziția mea de cea a oricărui rege? Nu Îi fac ei bucăți pe toți cei care se Împotrivesc? Nu Îi arde Inchiziția pe rug pe toți cei care nu-l văd pe Dumnezeu așa cum pretind ei că trebuie văzut? Nu e pe deplin acceptată sclavia negrilor pentru simplu fapt că pielea lor e diferită de a noastră? Legea admite asta și, dacă ar fi spînzurați toți proprietarii de sclavi, puțini nobili ar mai rămîne În viață... Tu ești diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lung și încovoiat... " În viață nu fizicul contează! Caracterul"..."Între un bărbat și o femeie, prima minciună are însemnătatea ei"..."Vîrsta e un ce care nu iartă pe nimeni..." Odată formulată ipoteza, perora la nesfârșit. Îi plăcea să povestească filme văzute acum zece ani sau să relateze cu amănunte ucigătoare cel mai idiot incident petrecut la serviciu ori în piață. Cândva, o întrebase sleit: "Nu-ți dai seama că nu te ascult?" Își holbase sufocată ochii de hipertiroidiană: " În viață e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urla din câte șepte, s-auzea cale de șepte zile. Genarul, pierdut în sălbatecele sale vânători, se depărtase cale de-o zi. Făt-Frumos luă fata în brațe și punînd-o pe cal, sburau amândoi prin pustiul lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. Dar Genarul, om nalt și puternic, avea un cal năzdrăvan cu două inimi. Motanul din castel mieună dintr-un cap, iar calul Genarului necheză cu vocea lui de bronz. - Ce e? - îl întrebă Genarul pe calul năzdrăvan
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe urmele acestei povești pentru editorialul său din Vanity Fair, fără nici un rezultat. Unele articole de presă sugerau că fusese zărită urcându-se singură la bordul unui mic avion la Teeterboro cu câteva zile Înainte, altele că ar fi fost văzută hoinărind, beată, prin magazinele duty-free din aeroportul din Geneva, cumpărând ceasuri cu cuc elvețiene. Vă puteți imagina șoaptele de la dineuri: „Era Îngrozitor de nefericită“; „Prea mulți bani“; „Nu, diamantele au fost de vină. Mult prea multe diamante la o vârstă tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Fiind muzică, ele sînt percepute însă doar la capitolul „fenomene culturale” - iar din acest punct de vedere manelele nu sînt, tot fără doar și poate, cel mai înălțător act de cultură realizat în ultimii douăzeci de ani. Fiind „cultural” prost văzute, se consideră însă că ele nu au nici o relevanță și, în consecință, nu au de ce să fie abordate și „social” : ceea ce contează pentru noi este cultura, acea Kultur de sorginte germană, das rein Geistige. Și, ce-i drept, nu e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gest, îl făcu atent: Privește în spatele tău, mai mult spre stânga, dar nu te întoarce brusc! Acesta prinse sfatul din zbor și îl puse în aplicare imediat. Se pare că a rămas, nu plăcut ci, foarte plăcut impresionat de cele văzute. Mama mia! exclamă încet ca pentru sine. Apoi se întoarse spre Bidaru cu o grimasă abia vizibilă la coada ochiului, clipi discret a complicitate, după care se îndreptă direct spre fete. Erau trei, la doi pași în urmă. La una
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adică ne vom reîntoarce în timp, iar cei apropiați nouă nici nu ne vor observa lipsa; adormi seara și te trezești în zori. Atunci să ai mare grijă! Când vei fi din nou pe Pământ să nu destăinui nimănui cele văzute și trăite aici că nu vei fi crezut! Vei deveni cel mai nefericit și neînțeles teluric! Mai mult decât atât, mulți te vor considera bolnav psihic! Am înțeles. Dar cu noi, de acum-încolo, ce se va întâmpla? Tocmai am fost
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și o noapte de umblet prin pădure, Lina, nevastă-sa, l-a întâmpinat îngrijorată... Dar, surpriză; copiii au sărit veseli în jurul lui, ca și altă dată... rugându-l într-un glas: - Ce-i văzut, tatai, az‟ în pădure... ce‟i văzut? El, cu totul și cu totul surprins, îi îmbrățișă pe rând într-o privire, dar, văzu că Frăsânica nu-i între ei. Gândul îl purtă, în seara aceea... și, în urechi îi sună glasul ei stins... „chiar le‟i vazut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clipe, tânărul și cu însoțitorul său ajunseră în pivniță. Fără să vrea, băiatul înghiți pierdut, de câteva ori, în sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu precizie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nimic adevărat. Hotărâsem ca, după reprezentație, ori să plec din oraș, ori să mă fac că plouă și, dându-le apă la moară, să văd unde vor ajunge lucrurile. 9. La câteva săptămâni după cutremur, când lumea, speriată de cele văzute și la televizor în legătură cu repercursiunile cutremurului, începea parcă să se consoleze cu noua viață clădită pe ruinele celeilalte, totul părea că ar trebui luat de la început. Abia în asemenea condiții, poate vedea omul de rând că zilnic, se petrece același
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la carenu fusese permis accesul logodnicelor și șotiilor marinărilor, candidatele înmânară membrilor juriului câte o floare, pe care o alesese fiecare drept emblemă, si se retraseră ca să aștepte rezultatul votării. Oamenii avură la dispoziție aproape o oră ca să cântărească cele văzute și auzite, iarla sfârșitul acestui interval de timp depuseră într-un frumos coș din frunze de pandanús trei dintre aceste flori. Hiro Tavaeárii numără voturile, ordona să fie chemate câștigătoarele, care cu greu își puteau ascunde bucuria, si le vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tem să nu mă cunoască cineva. De asta am Întîrziat. Am ezitat să vin, mai ales că — Vrei să mergem În altă parte? — Da, adică nu, nu Într-un local. — Atunci unde? În Herăstrău? Înțeleg că nu vrei să fii văzută poate cel mai nimerit ar fi la Bellu. Glumesc. Acum vreo douăzeci de ani mă plimbam pe acolo cu — Perfect. Ne Întîlnim peste o oră pe aleea principală. Plouase și nisipul aleii le trăda urmele. Umezeala devenise agresivă, insuportabilă. Plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]