4,335 matches
-
de complement direct: o floare (etc.) care vin să împlinească golurile 4 din sfera lui semantică: „El vede o floare.” Amplitudinea câmpului semantico-sintactic este determinată de particularități semantice ale termenului regent în care își au originea „golurile” de împlinit, adică valențele lui sintactice. În planul expresiei, relațiile sintactice sunt condiție și modalitate esențială a organizării unităților lexicale într-un enunț lingvistic, organizare impusă, în procesul de trecere din plan paradigmatic în plan sintagmatic, de linearitatea semnului (textului) lingvistic. În plan semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este presupus de subordonat; comutarea lui cu Ø ar duce la dezorganizarea enunțului, în timp ce absența subordonatului ar lăsa doar enunțul incomplet sub aspect semantic și sub aspectul structurii. În „Mihai citește ziarul.”, verbul cere un complement care să-i satisfacă valența liberă, împlinindu-i câmpul semantic și închizând câmpul semantico-sintactic pe care l-a deschis. Când acest component e un nume (pronume), îi impune să stea în cazul acuzativ. Relația de coordonare se stabilește între termeni care nu depind nici semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență pe care o generează, ca regent, prin excelență, verbul (și doar uneori, unele adjective, adverbe sau interjecții). Complementul vine să descrie și să împlinească, prin conținutul său lexical, câmpul semantico-sintactic desfășurat de verbul (sau adjectivul, adverbul, interjecția)-regent, prin valențele sale sintactice, rămase libere, și care se cer satisfăcute. În satisfacerea disponibilităților relaționale ale verbului (adjectivului etc.), prin conținutul lexical al termenului (grupului de termeni), prin care se realizează în mod concret, complementul scoate regentul din sfera generalului: „Adrian nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de cerească beatitudine îmi cuprinse ființa mea întreagă.” (C. Hogaș, 249) RELAȚIA DE DEPENDENȚĂ NOMINALĂTC "RELA}IA DE DEPENDEN}| NOMINAL|" Disponibilitățile combinatorii ale substantivului (sau pronumelui) - regent se deosebesc de cele ale verbului (sau adjectivului). Ele se constituie în veritabile valențe libere 41, numai dacă substantivul primește articol hotărât, când, între determinarea prin articol hotărât și dezvoltarea funcției sintactice se instituie un raport de condiționare reciprocă 42. Relația de dependență nominală generează funcția sintactică de atribut, actualizare aleatorie a planului semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rană printre nori întunecoși.” (M. Eminescu, I, 133) „Pe la prânz funcționarul s-a oprit la jupân, să bea un rachiu.” (E. Barbu, 169) Când substantivul nu este determinat prin articol hotărât, realizarea funcției de atribut nu vine să satisfacă vreo valență liberă a regentului și care nu ar putea rămâne nesatisfăcută într-un enunț încheiat ci doar să actualizeze niște posibilități combinatorii în interiorul raportului general-particular, restrângând tot mai mult sfera semantică a regentului: „Am văzut un film/ Am văzut un film
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul, când trăia bărbatu-său, acuma s-a plătit de datorii, a dres acaretul, și încă spun toți că trebuie să aibă și parale bune.” (I.L.Caragiale, IV, 1867) 41. Valență sintactică liberă nu înseamnă doar capacitatea unei unități lexicale de a guverna relații sintactice, ci și necesitatea dezvoltării acelei relații și a realizării concrete a funcției pe care aceasta o implică. 42. Vl. Robu și I. Iordan (Limba română contemporană
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistem de clasificare, numite sistemul periodic al elementelor a fost dată de către D.I. Mendeleev în anul 1869. El a stabilit o relație foarte strânsă între greutățile atomice ale elementelor și proprietățile acestora, un factor determinant în această relație având-o valența. Pe baza acestor studii Mendeleev a enunțat o lege, legea periodicității, formulată astăzi astfel: proprietă țile elementelor chimice depind de structura electronică a atomului și variază cu numărul atomic într-un mod sistematic, periodic. Periodicitatea proprietăților elementelor, dependentă de creșterea
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Elementele, care se gă sesc în dreapta și stânga liniei groase, frânte, au proprietăți intermediare între metale și nemetale și de aceea se mai numesc metaloide. În grupa a VIII ăa se găsesc gazele rare, elemente ce au stratul electronic de valență complet și anume doi electroni la heliu și opt electroni la celelalte. Fiecare gaz rar este urmat, în tabel, de către un metal alcalin și precedat de către un halogen. 1.2. Compoziția biochimică a organismului animal. Biomolecule În organism, bioelementele formează
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
temperaturi relativ coborâte, proces care se realizează cu eliberare de energie. Moleculele care rezultă prezintă un nivel energetic mai coborât decât atomii liberi și totodată stabilitate mai mare. Legăturile chimice intramoleculare sunt relativ puternice și se realizează pe seama electronilor de valență. Prin formarea de molecule se realizează la atomi configurații electronice stabile. Atomii se pot uni între ei în mai multe moduri, deci legăturile chimice sunt de mai multe tipuri: a )Legă tura ionică (legătură electrovalentă) Formarea legăturii ionice a fost
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
sau insolubile în cei nepolari (hidrocarburi, eter). În stare topită soluțiile prezintă conductibilitate electrică, ionii fiind dirijați către electrodul de sarcină electrică conttrară. Natura legăturii ionice este determinată de mai mulți factori: energia de ionizare, afinitatea pentru electroni, dimensiunile ionilor, valența ionilor, polarizabilitatea lor etc. Energia de ionizare numită și potențial de ionizare reprezintă energia care se consumă la îndepărtarea electronilor dintr-un atom în stare gazoasă spre a se forma un ion pozitiv. Cu cât se îndepărtează mai mulți electroni
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
între tipuri diferite de atomi, dar cu afinitate față de electron foarte apropiată; așa de exemplu între atomii de carbon și hidrogen, carbon oxigen etc. Legătura covalentă se formează prin punere în comun de către ambii atomi de electroni din stratul de valențe. Astfel, pentru formarea unei legături simple, ambii atomi pun în comun câte un electron și formează o pereche de electroni care va fi folosită în aceeași măsură de ambii atomi. Spre exemplificare, fig. 5 prezintă legăturile covalente în cazul moleculelor
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
metan. În aceste molecule, atomii de clor și carbon capătă o configurație stabilă de „octet”, iar cei de hidrogen, un a de „dublet”. Perechea de electroni de legătură poate fi reprezentată prin liniuță și care corespunde în totul liniuței de valență din formulele clasice. În cazul dublelor și triplelor legături se pun în comun, câte doi, respectiv trei electroni, formându-se două și trei perechi de electroni de covalență. Electronii care formează legăturile covalente se numesc electroni participanți, iar cei care
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
doi electroni și care nu pot participa la formarea de legături chimice, iar în stratul n =2 se găsesc pe rând unul până la opt electroni. În cazul atomului de carbon, în stare fundamentală, din cei patru electroni, din stratul de valență n=2, doi electroni de spin opus ocupă orbitalul 2s, iar cceilalți doi electroni-cu spin paralel-ocupă orbitalii px și py. Din această configurație, ar rezulta că atomul de carbon se combină, formând legături (sp) cu doi atomi de hidrogen
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
electrică. Între legătura ionică și cea covalentă există tenința de interacțiune. Astfel, sunt substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt cazuri în care electrovalența tinde să treacă în covalență -. Astfel, elementele care prezintă posibilități multiple de valență pot stabili legături ionice în cazul valenței inferioare și covalențe în cazul valenței superioare, ca de exemplu staniul și vanaiul care în halogenurile stanoasă și vanadoasă, SnCl2, VCl2, prezintă legături ionice iar în cele stanică și vanadică, SnCl4, VCl5 au
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
există tenința de interacțiune. Astfel, sunt substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt cazuri în care electrovalența tinde să treacă în covalență -. Astfel, elementele care prezintă posibilități multiple de valență pot stabili legături ionice în cazul valenței inferioare și covalențe în cazul valenței superioare, ca de exemplu staniul și vanaiul care în halogenurile stanoasă și vanadoasă, SnCl2, VCl2, prezintă legături ionice iar în cele stanică și vanadică, SnCl4, VCl5 au legături covalente. Numărul maxim de legături covalente
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt cazuri în care electrovalența tinde să treacă în covalență -. Astfel, elementele care prezintă posibilități multiple de valență pot stabili legături ionice în cazul valenței inferioare și covalențe în cazul valenței superioare, ca de exemplu staniul și vanaiul care în halogenurile stanoasă și vanadoasă, SnCl2, VCl2, prezintă legături ionice iar în cele stanică și vanadică, SnCl4, VCl5 au legături covalente. Numărul maxim de legături covalente pe care le poate forma un
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
s-a stabilit în raport cu legătura H-C -, al cărui moment s-a considerat ca fiind egal cu zero (real însă are valoarea 0,3 D). Valoarea dipolmomentului a permis să se 34 stabilească configurația spațială a moleculelor, modul de orientare a valențelor în spațiu. Moleculele de apă, bioxid de sulf, amoniac, au momentele electrice cu valorile 1,84 D, 1,67-1,61 D. 1,5 D, ceea ce ofglindește că acestea nu au structură liniară. Astfel, s-a dovedit existența unor structuri triunghiulare
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
cu valorile 1,84 D, 1,67-1,61 D. 1,5 D, ceea ce ofglindește că acestea nu au structură liniară. Astfel, s-a dovedit existența unor structuri triunghiulare ale moleculelor de apă și SO2 care se por reprezenta astfel: Între valențele atomului de oxigen în molecula de apă, și între cele ale sulfului, în molecula bioxidului există unghiuri diferite de 1800. Molecula de amoniac are formă de piramidă, cu baza triunghiulară, atomul de azot găsindu-se în vârful piramidei. Polaritatea în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
al treilea, în așa fel încât are loc o ciclizare la nivelul atomilor astfel legați. Prin participarea a două molecule în formarea legăturii, ciclul format are forma unui clește. Legăturile create între atomii participanți diferă numai prin aranjamentul și direcția valențelor. Numeroși compuși organici și anorganici prezintă în structura lor legături chelatice, iar mulți din cei anorganici se găasesc în doi. Atomii care stabilesc fercvent legături chelatice sunt cei de oxigen și azot, atomii care pot fixa un atom de metal
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
deoarece se realizează printr-o pereche de electroni. Aceste legături nu sunt fixe, se desfac și refac permanent între atomii vecini din rețea. Numă rul de lectroni este prea mic pentru a forma legături covalente, fapt pentru care electronii de valență, foarte mobili, se repartizează egal între atomii rezonanță-și astfel metalele prezintă conductibilitate electrică. Aceste legături nefiind dirijate, atomii vor ocupa pozițiile cele mai sărace în energie, poziții ce corespund structurilor compacte ale metalelor. 1.2.1.2. Legături chimice
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
aceeași formulă moleculară și structură chimică, sunt identice. Substanțele cu aceeași formulă moleculară, dar cu strucuri chimice diferite sunt izomere. Deci prin această teorie se explică fenomenul izomeriei. Pentru stabilirea formulei de structură, este necesar să se cunoască formula moleculară, valența elementelor componente, proprietățile fizice și chimice ale substanței. Dintre toate formulele de structură posibile ale substanței, se alege aceea care corespunde proprietăților chimice, de exemplu: alcoolul propilic, cu formula moleculară C3H8O ar putea avea două formule de structură și . dintre
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
a moleculei; moleculele cu structură plană sau liniară nu prezintă această proprietate. Configurația spațială a moleculei este legată de configurația spațială a atomului de carbon, structura tetraedrică. Una din condițiile asimetriei este prezența unui atom de carbon cu cele patru valențe satisfăcute de atomii sau radicali diferiți (atom substituit asimetric). De exemplu. Acidul (lactic), conține un atom de carbon substituit asimetric, . Activitatea optică se păstreză atât timp cât se păstrează asimetria moleculară, chiar dacă se schimbă structura moleculară, de exemplu; Acidulpropil-hidroximetil-acetic ce prezintă activitate
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
tare ecât cel fumaric. f) Izomeria de conformație O formă de izomerie spațială este întâlnită la ciclurile saturate cu șase sau mai mulți atomi de carbon în moleculă. Atomii de carbon nu se mai găsesc în același plan, unghiurile de valență dintre aceștia nu sunt deviate de la valoarea normală de 109028’, ciclurile respective fiind lipsite de tensiune (H.Sachse, 1890; E. Mohr, 1918; W.Huekel, 1923). Totuși ciclurile medii (C8-C11) sunt mai bogate în energie decât ciclul cu șase atomi de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ușor, participând la reacții de adiție, de exemplu cu hidrogenul, halogenii, apa, acizii halogenați etc. Hidrocarburile saturate nu dau reacții de adiție. S-a admis că, reacțiile de adiție se realizează prin desfacerea uneia din cele două legături și unirea valențelor rezultate, în număr de două, cu reactivul care adiționează. Deci, la o hidrocarbură cu dublă legătură nu se poate adiționa un singur atom monovalent, ci doi, iar cei doi atomi monovalenți se vor lega de doi atomi de carbon vecini
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Derivați hidroxilați Prezintă grupa-OH atașată la un radical de hidrocarbură, când R provine dintr-o hidrocarbură aciclică sau aliciclică, combinațiile respective se numesc alcooli(R-OH), iar când provine dintr-o hidrocarbură aromatică, fenoli(Ar-OH),. * Derivați carbonilici Aldehidele prezintă una din valențele carbonului satisfăcută de un radical de hidrocarbură și cealaltă de un atom de hidrogen, iar cetonele prezintă ambele valențe ale carbonului satisfăcute cu radicali de hidrocarbură,: Cetona aldehida * Eterii (R-O-R) Eterii conțin legătura eterică ce provine prin eliminarea unei molecule
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]