3,476 matches
-
exprimă Becker în discursul său la primirea premiului Nobel pentru economie : interesul devine dat genetic și rezumă socialul, împuținîndu-l. Succesul uriaș al acestei construcții mai mult ideologice decît economice a pus (aproape) total în umbră o altă linie de gîndire, venită mai degrabă din sociologie (dar și de la celălalt Adam Smith, autor al tezelor complementare despre „simpatie”) și care susținea că interesul nu este un dat (mai mult sau mai puțin) natural, ci un produs cultural ; că există diferite tipuri de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am hotărît să intru în pădure, să mă uit după ciuperci. Dar n-am găsit nici una ! Așadar, nu am făcut nici asta, nu m-am întors nici măcar cu niște ciuperci acasă, nimic... Pe drum m-am întîlnit cu niște turiști, veniți și ei la rude, probabil. M-am uitat să văd ce fac. Făceau un grătar. Și iar am avut o ușoară strîngere de inimă - dar mi-a trecut repede și mi-am continuat, agale, plimbarea. M-am întors mulțumit de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai văzut așa un mod dezordonat, aiurit și rapid de a mânca. Nu l-ar mira dacă m-ar vedea că salut fără să-mi ridic pălăria. A încheiat pe un ton aparte: — Cine sunteți de fapt, domnule Crețu, de unde veniți? Sunt pur și simplu curios, dar dacă vă e greu să-mi spuneți, n-o să insist. Întrebarea m-a înfiorat, omul ăsta părea c-a înțeles ceva din ce mi se întâmplă și l-am întrebat, ca să câștig timp: — Și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
măsuței, lucrând o broderie, când ogarul nu era încă pe lume, iar părinții lui Lord, doi barzoi cu un pedigree impresionant fiecare, tineri și frumoși, erau separați de mulți kilometri, unul la Craiova, altul la București. Vizita doamnei doctor Turnescu, venită curând după cea a lui Costache, îi retrezise dorul de muncă. Reluă știrile despre dărâmarea bisericii Sărindar, deși le știa aproape pe dinafară. Demisionase deja din funcția de Prefect, dar își amintea bine împrejurările dărâmării și își spuse încă o dată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Domnișoara Pogany, scăpată din atelierul marelui maestru și rătăcită prin pensiunea lui Nea Laie. Datorită felului ei de a fi, putea oricând ispiti pe cineva neavizat. De aceea, se încetățenise obiceiul, amintit mai sus, de a-i avertiza pe noii veniți să se comporte ca atare față de Patricia, pentru a nu stârni gelozia patronului. De multe ori, prin fața acestuia, se deplasa într-un pas de balet desuet, eventual cu un morcov sau pătrunjel în mână, fredonând câte un cazacioc, un marș
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
locurile 63 și 65, iar fiica, care trebuia să ocupe locul 62, fiind deja în picioare, după ce răspunse la salut în numele tuturor, își puse în aplicare același plan cu puțin înaintea tatălui: Ieși pe hol să privească prin geam. Noii veniți, după primele impresii, erau sigur intelectuali, după felul cum se priveau, păreau îndrăgostiți sau doi proaspăt căsătoriți, după vârstă și comportament, erau doi vechi capi de familie: soț și soție fără nicio îndoială. Bărbatul părea înalt, ras proaspăt, de pe obrajii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în pragul ușii, neștiind cine se află dincolo, întrebă în continuare: Mai ai și alți invitați? În afară de voi și logodnica mea, nu am invitat pe nimeni. Doar mama... Apropo, interveni Bidaru, se simte bine? E în camera ei. Știe că veniți. Chiar vă așteaptă. Se va bucura mult. Dar cu Mia mai ții legătura? Cum să nu? Aproape în fiecare săptămână îmi scrie câte o scrisoare. E mamă. Are al doilea copil. Un băiețel de un an. Cât a trecut de când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită ca un aprig ciocan, ce te lovește în cel mai sensibil loc al corpului. Zi și noapte, tot se strădui el să și înțeleagă pedeapsa, dar nu reuși. Încercă s-o înțeleagă pe fată, dar, de asemenea, nu reuși. Cel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o 116 Rareș Tiron piatră nestemată, călită în focul mistuitor al suferințelor avute și înnobilată cu o sensibilitate adâncă. Curând după aceea, cartea văzu lumina fericită a tiparului. Deschizând-o, pe prima pagină cititorul putea vedea limpede aceste sincere cuvinte, venite direct din partea autorului: Tot ceea ce stă scris în continuare a fost realizat sub imperiul unor sentimente grele de apăsare și de constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui, tremurând aproape febril, în încercarea sa de a găsi o idee salvatoare, venită miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia luminii, puteai vedea mai mult decât limpede că deja se formase o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
decât cei originali (ca și gingia, în jurul celor doi dinți, de culoarea gălbuie a săpunului de rufe, în rest cu o culoare normală), și care, când râdea, îi dădeau un aer jalnic, de semivampă, ar fi fost nemaipomenit de bine venită și în ton cu gustul meu. Și dacă ar fi fost numai dinții ăia la mijloc, mai ziceam, dar... Mona obișnuia să vină la mine acasă, fără să-mi ceară permisiunea și fără să mă anunțe. Aranja direct cu gazda
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Tu aici? Da, eu aici - răspunse Iozefina zâmbind ironic. Valy - se adresă Sima apoi, lui Valy - de ce ne-ai chemat? Ce să vedem noi aici? Da. Și eu v-am chemat - sublinie Iozefina fără să fie auzită. Cei doi nou veniți se așezară obligați de josimea tavanului, pe unde găsiră loc, aproape de ușă, unul lângă celălalt. Și în ce mizerie! - nu mai contenea să se mire Sima. - Cum ai găsit, Valy, încăperea asta? Așa bine - făcu Valy - eu fiind cel mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta, și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. 9. Cel fără prihană rămîne totuși tare pe calea lui, cel cu mîinile curate se întărește tot mai mult. 10. Dar voi toți, întoarceți-vă, veniți iarăși cu cuvîntările voastre, și vă voi arăta că între voi nici unul nu e înțelept. 11. Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea... 12. Și ei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
nu mai spuneți?! Da, ca să vezi, cum era să mi se strice, mie, pânda de gâște sălbatice, din seara asta?! Păi,cum e? Sunt la Piscul Doamnei. știi unde e? știu. Un amant și-a ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-a ridicat în picioare. S-a dus către buza prăpastiei. Să nu te arunci, mă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
până când va trece pericolul. —Un rechin alb! se alarmă celălalt, schimbându-se la culoare. Cand v-a atacat? —Ieri la amiază. De atunci nu l-am mai văzut, dar cu Teatea Maó nu se știe niciodată. —Știu, recunoscu bătrânul. De unde veniți? —De pe Marara. Suntem o expediție de pedepsire, în căutarea unor sălbatici care ne-au atacat insula. Navigatorul-Căpitan îl privi cu deosebită atenție pe interlocutorul sau, încercând să descopere o cât de mică reacție la cuvintele lui. Ați suferit vreo agresiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái, dimpotrivă, ți-a admirat gestul. Arată cu degetul spre el. Aici s-a văzut diferența între a fi și a nu fi Arioi, iar tu nu ești. S-ar fi putut crede că descoperirea specificului propriului său caracter, venită tocmai din partea unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui, îl descumpănea pe Vetéa Pitó, care se cufunda imediat într-o tăcere plină de amărăciune, din care trebui să-l scoată Tapú Tetuanúi. Haide! spuse, bătându-l tare pe braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care nu și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
firicel de voce unul dintre soldați. — Ce întrebare prostească! Pe cine o să aperi, dacă plecăm cu toții? Urcă-te în camion! În mai puțin de un minut erau sus. Singur pe mijlocul drumului, lângă capetele micșorate, îi privi în tăcere. — Nu veniți? — De ce? Mi-am îndeplinit misiunea. Refăcu pachetul și îl depuse în bena camionului. Muncitorii se dădură la o parte sărind în colțul opus. Dați-i asta lui Planchart. Șeful de echipă scoase capul pe geam și îl privi uimit: — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
venea cu ei; un bărbat tânăr cu piele foarte albă, care purta o enormă pălărie de vânător african. Inti opri motorul la zece metri de mal și se lăsă cu îndemânare să alunece spre debarcader. — Bună ziua...! salutară ei. Suntem bine veniți? — Bineînțeles, părinte... Bineînțeles... Îi ajută să sară pe pământ. Preotul fu primul și se întoarse să-l prezinte pe necunoscut. — Tomás Sierralta, de la Ziarul Pacificului, din Santa Cruz. — Încântat... Salut, Inti...! — Mă bucur să vă văd. Se îndreptară spre colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acolo, la Santa Cruz. Lucrările au fost suspendate pentru moment... — Și ce-i cu minunea asta? — E o poveste lungă... Mai bine să căutăm unde să ne adăpostim, soarele ăsta dogorește. José Correcaminos se alătură grupului, salutându-i pe noii veniți. Luară loc în jurul mesei mari din bucătărie și Inti Ávila începu să pregătească micul-dejun pentru părintele Carlos și jurnalist. — Mă temeam că nu vom ajunge la timp, spuse preotul, a trebuit să forțăm motorul ca să ajungem la Misiune, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cîte o bucurie. Pe unde am fost eu, grangurii zău că nu-s de compătimit. Poate pe unde sînt revoluții și îi mai împușcă, are loc cîte o rotație de granguri. Doar acolo îi mai spînzură puțin, dar grangurii nou veniți au același noroc, adică trăiesc bine. Hai să-i votăm Duminică! Chiar, să îi votăm, 'mnezeii mamii lor! Colonelul Cataramă Colonelul Nurel Cataramă era un militar de tip socialist, în sensul că oamenii Partidului Comunist erau acceptați ca șefi. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de opera lui Orwell. Se molfăie precipitat, în timp ce mîinile caută febril în lichidul încă fierbinte. Unii beau borș din găleată, alții cer o bucată de pîine, alții îl înjură pe Parpanghel și beau bere. Între timp hărmălaia crește și cei veniți mai tîrziu fac scandal. Dacă nu ne dă și nouă îi votăm pe ăia... Trimite și mîine seară, promite crîșmarul. Noi vrem acum! Mîine, după ce-l votăm, vedem ciuciu. Panicat, crîșmarul dă telefon. Dom' Parpanghel, e revoluție, zău, răcnesc cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vîntul poluează satul. Pentru puțin timp. Fabrica va dezvolta satul, locuri de muncă... Inspectorul deschide plicul și observă 200 Euro în el. Banditul! Cu atît vrea el să... Mai dau 100, plusează Datcu. Încă 300, dacă nu..., nici vorbă. Bine, veniți mîine. Datcu v-am spus că este foarte deștept. A înregistrat totul ca la carte, și audio și video. Banii înapoi, băiatu'! Dar..., bîiguie inspectorul. Și două sute bonus. Știi, cheltuieli cu logistica. Cenușa s-a cărat, banii s-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
transplant de măduvă era nevoie de o mare sumă de bani. Ionel și Simona și-au vîndut mașina, grădina și jumătate din casă. Doru a făcut apel la sponsori și a adunat și el o sumă, insuficientă, dar foarte bine venită. Mai așteptăm puțin, spune medicul curant familiei Codreanu. De ce, dom' doctor? Cu cît mai repede, cu atît șansele cresc. Este adevărat, dar observ parcă un început încurajator de remisie. Doamne, să fie adevărat? plîng părinții. Aș putea lua o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pășunea oierule pe căpitan Întrebați-l boierule șapte văi și-o vale-adîncă tauri mulți mi-or paște-o Încă destul turnați vin de ambră și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]