15,959 matches
-
Scripta, București, 1999 ; Paul Miclău, Racines écloses, édition intégrale de sept cycles de sonnets, Ex Ponto, Constantă, 2002 ; Paul Miclău, Semence de sens. Sonnets, Paralelă 45, Pitești, 2005 ; Paul Miclău, Fugues. Poèmes, Domino, București, 2006 ; Paul Miclău, Din izvor de verb. Poezii, Editura Marineasa, Timișoara, 2008 ; Paul Miclău, Curge durată. Poezii, Editura Marineasa, Timișoara, 2008 ; Paul Miclău, Puits intérieur. Sonnets, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008 (même édition, Rafael de Surtis, Paris, 2008) ; Paul Miclău, Din parfum de gand. Sonete, Editura Universității din
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
diversité et visibilité culturelles dans la traduction du discours littéraire francophone, op. cît., p. 162. 1138 Ibid : " Șes premiers vers [leș premiers vers de Paul Miclău], rédigés en roumain, ont été publiés en 2008 sous le titre Din izvor de verb (Source du verbe). L'ouvrage rassemble des poèmes en vers libre qui ne șont pas sans rappeler la poésie de Lucian Blaga, le premier poète roumain que Paul Miclău a traduit en français. " 1139 Paul Miclău, Le sonnet, în Clipa
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
culturelles dans la traduction du discours littéraire francophone, op. cît., p. 162. 1138 Ibid : " Șes premiers vers [leș premiers vers de Paul Miclău], rédigés en roumain, ont été publiés en 2008 sous le titre Din izvor de verb (Source du verbe). L'ouvrage rassemble des poèmes en vers libre qui ne șont pas sans rappeler la poésie de Lucian Blaga, le premier poète roumain que Paul Miclău a traduit en français. " 1139 Paul Miclău, Le sonnet, în Clipa fără sfârșit/Instants
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Philosophie du style (Roumanie, 1924), Cioran dans Le Style comme aventure (France, 1956). "Dans la vie de l'esprit, îl arrive un moment où l'écriture", dit Cioran, "s'érigeant en principe autonome, devient destin. C'est alors que le Verbe, tânt dans leș spéculations philosophiques que dans leș productions littéraires, dévoile să vigueur et son néant. " On s'est arrêté sur ces considérations de Cioran parce que, mieux que cela, on ne pourrait point cerner la fugue de la pensée et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Michèle Aquien voit dans l'enjambement " tout phénomène de dépassement de la syntaxe par rapport aux limites du vers. " V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 124. 1353 V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 124 : Le verbe "enjamber" est employé pour la première fois au sens de "prolonger au-delà du vers" par Ronsard ; le nom "enjambement", en versification, date, lui, du XVIIe siècle. " 1354 Cette technique est à retrouver, par exemple, dans leș Fables de La Fontaine : " Un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traduction en français par Paul Villard, op. cît., p. 85). On ne peut pas expliquer pourquoi le traducteur a coupé en deux le vers du poème source. Să traduction contient, en plus, une erreur d'orthographe (la forme correcte du verbe " guérir " à l'imparfait est " guérissaient "). 1377 Notre conception sur la surtraduction diffère de celle de Vinay et Darbelnet, qui la définissent comme un " vice de traduction qui consiste à voir deux unités de traduction là ou îl n'y
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
șont traduits par " En moi aujourd'hui encore on parle de țoi,/Et des eaux mortes me coulent des cils. " 1467 Par rapport au roumain, la langue française montre une servitude linguistique dans l'emploi du sujet qui accompagne le verbe : și, en roumain, le sujet peut manquer, en français să présence est absolument nécessaire dans le discours. V. Jean-Paul Vinay, Jean Darbelnet, Stylistique comparée du français et de l'anglais, op. cît., p. 14 : " Servitude Cas où le choix, la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1611 Voir Paul Ricœur, La métaphore vive, op. cît., p. 11 : " Le "lieu" de la métaphore, son lieu le plus intime et le plus ultime, n'est ni le nom, ni la phrase, ni même le discours, mais la copule du verbe "être". " 1612 Maryvonne Boisseau, " Présentation ", în Palimpsestes, no. 17 : Traduire la figure de style, op. cît., p. 12. C'est nous qui soulignons. 1613 Paul Miclău, " Avant-propos du traducteur (La transposition de la poésie de Lucian Blaga en français) ", în Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
actor la Teatrul Mic din București până în 1975. Debutează cu proză poetică în 1940, în revista „Crenguța” din Bălți. Colaborează la „Raza”, „Basarabia literară”, „Tribuna poporului”, „Familia”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Săptămâna” ș.a. Poezia din volumele Sunete arse (1972), Cântarea verbului a fi (1979), Cetățile de rouă (1985), Și punctum... (1989) se înscrie în registrul retoric al unei convorbiri evlavioase cu Dumnezeu, în care sunt folosite atât ruga și implorația, cât și blestemul și invectiva împotriva uitării și înstrăinării. Tema iubirii
DONOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
la Teatrul Mic. D. este și autor de scenarii radiofonice sau de film (Zbor paralel, 1982, ș.a.) ori de texte pentru spectacolele formațiilor artistice de amatori. O carte de memorialistică îi apărea în 1996. SCRIERI: Sunete arse, București, 1972; Cântarea verbului a fi, București, 1979; Cetățile de rouă, București, 1985; Și punctum..., București, 1989; Să vii acasă pe un nor, București, 1989; Rugi basarabene, București, 1994; Carré de ași (în colaborare cu Elis Râpeanu, Ioan Tecșa, Geo Călugăru), București, 1996; Aduceri
DONOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
controverse. D. Cantemir crede că este numele unui zeu războinic dac; I. Malinescu îl pune în legătură cu Danubius și cu Diana, I. Heliade-Rădulescu îl derivă din Diana plus oda, A. T. Laurian și T. C. Massim, ca și Aron Densușianu, de la verbul doleo („a durea”), iar A. Cihac de la sârbescul dvoinița („fluier dublu”). Un alt grup de etimologii apropie termenul de verbele a legăna și a alăpta ( I. A. Candrea, A. Philippide, Aug. Scriban, D. Caracostea). B. P. Hasdeu, identificând unele corespondențe
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
I. Heliade-Rădulescu îl derivă din Diana plus oda, A. T. Laurian și T. C. Massim, ca și Aron Densușianu, de la verbul doleo („a durea”), iar A. Cihac de la sârbescul dvoinița („fluier dublu”). Un alt grup de etimologii apropie termenul de verbele a legăna și a alăpta ( I. A. Candrea, A. Philippide, Aug. Scriban, D. Caracostea). B. P. Hasdeu, identificând unele corespondențe în limbile celto-irlandeze, în persană, sanscrită, zendică și lituaniană, consideră că și la noi forma veche era daina și că
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
molitviniku), predoslovie (predislovie), propovedanie (propovedaniie), stih (stihu), stihiră (stihira), stihoavnă (stihovina), tipic (tipicu). Apoi numele vechi ale unor sărbători: Blagoveștenie (Bunavestire), Stretenie (Întâmpinarea Domnului), Vovidenie (Intrarea în Biserică), Probojenie (Schimbarea la față), praznic (prazniku-sărbătoare). Avem, în sfârșit, o serie de verbe: a blagoslovi (blagosloviti), a se căi (kaiti), a ispiti (ispitati), a ispăși (uspasiti), a izbăvi (izbaviti), a spovedi (ispovedati), a milui (milovati), a răstigni (rastegnanti), a sfinți (sventiti), a târnosi (tronosati). Anumiți termeni dogmatici, liturgici și de organizare bisericească, de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
generale, fundamentale, cunoscute peste tot, fiind termeni cu caracter universal românesc și foarte multe din ele fac parte din fondul lexical principal. Este adevărat că majoritatea sunt noțiuni speciale și concrete: plante, animale, unelte, la care se adaugă 40 de verbe generale, cu înțelesuri numeroase și variate. Elementele autohtone fac parte din țesutul de temelie, ereditar, al limbii române și s-au bucurat de o considerație aleasă din partea poporului în cursul secolelor. Pentru întregul tezaur lexical moștenit (cel dinainte de slavi), mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mereu noțiuni noi. Lexicul-în fiecare limbă romanică (inclusiv româna), s-a transmis același număr de cuvinte: 2000, iar dintre acestea, 500, s-au transmis tuturor limbilor romanice-cuvinte panromanice! Din această categorie fac parte instrumentele gramaticale: prepoziții, conjuncții, adverbe, pronume, numerale, verbe. Între cele 2000 de cuvinte moștenite în limba română, unele s-au păstrat numai în această limbănumărul lor este de 100, precum ajutor, cântec, creștin, împărat, a ierta, a legăna ș. a. Ca o concluzie, limba română continuă latina populară (vulgară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
legendă?! După atâtea mărturii, Djuvara ajunge la concluzia că "putem pune semnul egal între Thocomerius și Negru Vodă".11 Mai departe, în aceeași carte controversată, el se referă la semnificația termenului "descălecare", frecvent numit și "descălecătoare". El spune: Faptul că verbul a descăleca, desemnează coborârea de pe cal, a luat la români, care s-au menținut o mie de ani în aria neamului lor datorită adăpostului oferit de pădure, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia, nu poate avea altă origine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Recenzii”, „Cronici”. Majoritatea rubricilor tind să devină tematice, abordând probleme de istorie, limbă, folclor, artă, etnografie. Printre colaboratori figurează N. Iorga (Note asupra încă unui „Câmpulung” muntean: Chioajdele), Vasile Grecu (Versiunile românești ale erminiilor de pictură bizantină), Leca Morariu (Morfologia verbului predicativ român), Gr. Nandriș, Oreste Luția, Al. Bocănețu, N. Grămadă, D. Marmeliuc, C. Brătescu, Claudiu Isopescu, Teodor Bălan, Simion Rali, R. Cândea ș.a. După o secțiune de studii temeinice și bine documentate, însoțite uneori de un bogat material iconografic, se
CODRUL COSMINULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286321_a_287650]
-
la metafora „revelatorie”, iar de la ea, la simbol și la un fel de „mit personal”. Cărțile care îl reprezintă sunt Piatra de citire (1980), Mitul personal (1986), Bolta cuvântului (1997) și Întâmplarea mirării (1998). Eroul său liric trăiește până la „sângerarea verbelor în gură” destinul dramatic al prezentului. Metaforismul luxuriant valorifică din plin factorii cultural și folcloric. Predomină metafora cu reverberație ontologică și cea etică. Pentru C., metafora nu este un simplu trop „ornamental”, ci viziune, structură, principiu al gândirii. Căutările autorului
CODRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
înverșunare și, cu frustrări de proletar, fierbe de ură atunci când se lovește de strâmbătatea care, în profitul câtorva paraziți, îmbrâncește în mizerie neagră plugari și salahori, șomeri și prostituate. Un scrâșnet de mânie asprește aceste congestionate, grandilocvente „poezii sociale” cu verb dur, tăios, metalic, în care invectiva, imprecația, profetismul sonor nu exclud împroșcările de sarcasm. În anii puterii populare, semețul coboară de pe baricade, ancorând țanțoș într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâția alții, „partidul-părinte”, privind dezmierdător la
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
unor personalități marcante precum C. Brâncuși, însoțite de articole programatice. Legătura indisolubilă dintre constructivism și arta abstractă nu exclude însă ponderea mare acordată literaturii, îndeobște poemului, definit de Ion Vinea ca „rezultantă a tuturor artelor”: „muzica, plastica, literatura, sunetul, materia, verbul se rezolvă în poezie”, scrie poetul mentor al mișcării (Principii pentru timpul nou, 1925). Principalele repere ale curentului constructivist în lirică, intelectualismul, citadinismul, geometrismul, concentrarea expresiei, elemente comune, de altfel, și altor orientări de avangardă, sunt ilustrate de versurile semnate
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
tânără de scriitori și spune că „în țara Arghezilor și Galactionilor și Lovineștilor geniali nu mai este loc pentru el, «gerontul»”, C. intervine și apără pe cei contestați de marele istoric, în primul rând pe Arghezi, care, zice criticul, prin verbul său nou și bogat „va fi făcut epocă în istoria limbii” (1931). În 1946, în eseul Introducere în poezia lui Arghezi, concentrează opiniile sale despre formula poetică a celui care în ochii multora trece drept un poet dificil. O lucrare
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
al doilea și denumirea „poporului moldovean și muntean” (îi adaugă pe macedoneni), limba, geografia și organizarea administrativă sunt problemele de fond. Se remarcă primul dicționar etimologic latin-român (aproape o sută de cuvinte din vocabularul de bază), secționat în substantive și verbe. Historya polskimi rytmami o Woloskiey Ziemi i Moldawskiey [Istoria în versuri polone despre Moldova și Țara Românească], sub titlul prescurtat Poema polonă, a fost scrisă în 1684, în timpul exilului în Polonia și închinată regelui Jan Sobieski. Poate fi citită astăzi
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
sine ca un Ales, răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și articolele dedicate picturii și sculpturii (strânse postum în Pensula și dalta, 1973), din recenzii, arte poetice, profiluri de scriitori, este proiecția tensiunii interioare, a întrebărilor pe care și le-a pus creatorul. „Miracolul suprem” a fost, pentru el, cuvântul. Verbul poetic reiterează Logosul: poate crea „din simboale”, din nou, universul și, mai ales, îl poate schimba (Dintr-un foișor, Scrisoare cu tibișirul). Totuși, inspirația fiind un „dictat” supraindividual, starea scriitorului trebuie să fie umilința. Cel căruia i se reproșau „inerțiile
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
care unește altitudinea căutărilor cu limbajul violent și cu simboluri de largă rezonanță, integrând în curentul unui lirism organic și al unei energii expresive cu nesfârșite resurse reacția în fața spectacolului omenescului, reflecția asupra poeziei înseși. Totul, cu o forță a verbului la nivelul marii arte. Mai puțin cunoscută, proza este și ea de o incontestabilă valoare, subliniată de orientările mai noi ale literaturii lumii, cu care coincide în sensul subiectivizării viziunii, al potențării parabolei și absurdului, în paralel cu slăbirea convențiilor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]