13,235 matches
-
a fost întunecată de chestia asta. Așa că, între două îmbucături de jumări, i-a spus în câteva cuvinte despre moartea tipografului, cu un aer de nepăsare. Micul breton, care nu știa, cum nici Despiaux nu știa, de altfel, a primit vestea ca pe o piatră în plină figură. S-a dezechilibrat și era cât pe-aci să cadă. Despiaux l-a prins. — Vezi, i-a spus colonelul, complicele tău n-a suportat ceea ce ați făcut, a preferat să plece. — Măcar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doua zi voi merge să-i pun întrebarea directorului însuși. Dar nu am avut timp. A doua zi, în zori, mi-a fost adus un mesaj. Judecătorul voia să mă vadă, cât mai repede. Știam de ce. M-am gândit că veștile circulă repede. Ca de obicei, Ciupitu mă întâmpină și mă lăsă s-aștept în anticameră o oră întreagă. Din spatele ușii capitonate, auzeam voci, voci vesele, așa mi se părea. Când Ciupitu se întoarse pentru a-mi spune că domnul judecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
locuită de multă vreme. Trebuie să fac ordine. Mi-ar plăcea să o vezi într-o bună zi. Îmi lipsești atât de mult. Poți să-mi scrii pe numele meu pe adresa Castelului, strada Champs-Fleury, P... Sunt nerăbdătoare să primesc vești de la tine. Ultima ta scrisoare e de acum trei săptămâni. Sper că nu suferi prea mult, în ciuda frigului. Aici, se aud zi și noapte bubuiturile de tun. Întreaga mea ființă tresare. Mi-e teamă. Te iubesc și te îmbrățișez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Aici, se aud zi și noapte bubuiturile de tun. Întreaga mea ființă tresare. Mi-e teamă. Te iubesc și te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 decembrie 1914 Dragostea mea, Sunt atât de îngrijorată: încă nu am primit nici o veste de la tine și mai e și tunul ăsta care nu se oprește niciodată. Se spune totuși că războiul nu va dura mult. Dacă ai ști ce dor îmi e de brațele tale, să mă strângi în brațele tal, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ultimele ei cuvinte. A fost redactată de un anume căpitan Brandieu. Datează din 27 iulie 1915, dar probabil c-a ajuns la Castel pe 4 august. Cu siguranță. Iată ce spune căpitanul: Domnișoară, Vă scriu pentru a vă da o veste foarte tristă: cu zece zile în urmă, în timpul unui asalt asupra liniilor inamice, caporalul Bastien Francœur a fost împușcat în cap de o rafală inamică. Salvat de ceilalți soldați, a fost adus în tranșee, unde un infirmier nu a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară spre curtea cealaltă, culcat!, strigă iarăși stăpâna, încercând s-o liniștească. A murit o veste!, geme grădinăreasa neliniștită, ea crede în semne, în pământ și în cer, în vise, ea știe că în viață nimic nu e întâmplător, ea știe că moartea își are semnele și prevestirile ei, iar viața - la fel. Ce veste mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o veste!, geme grădinăreasa neliniștită, ea crede în semne, în pământ și în cer, în vise, ea știe că în viață nimic nu e întâmplător, ea știe că moartea își are semnele și prevestirile ei, iar viața - la fel. Ce veste mai poate fi pentru mine, doamna Neli?, o, Doamne, poate vine Maestrul!, nu mai zi atâta că a murit o veste, zi-mi și tu că vine bărbatul meu, e trecut de prânz și ar fi trebuit să ajungă! Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nimic nu e întâmplător, ea știe că moartea își are semnele și prevestirile ei, iar viața - la fel. Ce veste mai poate fi pentru mine, doamna Neli?, o, Doamne, poate vine Maestrul!, nu mai zi atâta că a murit o veste, zi-mi și tu că vine bărbatul meu, e trecut de prânz și ar fi trebuit să ajungă! Doar nu crezi în chestia asta cu veste, cu pasăre etc... ca la bunica... Loredana s-ar duce să culeagă pasărea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Neli?, o, Doamne, poate vine Maestrul!, nu mai zi atâta că a murit o veste, zi-mi și tu că vine bărbatul meu, e trecut de prânz și ar fi trebuit să ajungă! Doar nu crezi în chestia asta cu veste, cu pasăre etc... ca la bunica... Loredana s-ar duce să culeagă pasărea care a căzut și care se mai zbate puțin, Pescărușul, secundele trec, dar femeia nu se ridică, nu ajunge până dincolo de gard, la vila ei ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vorbeai? Voiai numai să fii... — Of, hai Înăuntru, l-a Întrerupt ea, dacă vrei să analizezi! Să nu mai vorbim despre asta. Când erau la modă jerseurile croșetate manual, fără mâneci, Amory, Într-un acces de inspirație, le-a botezat „veste de pipăială“. Numele s-a răspândit de la un ocean la altul, pe buzele fanților de hotel și ale F.P.-urilor. DESCRIPTIV Amory Împlinise optsprezece ani, avea cu puțin sub un metru optzeci și arăta excepțional - dar nu Într-un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
funcții studențești. Evident, Burne Își găsise drumul În viață prin canalele aristocrației. Prin Kerry, Amory Îl cunoscuse vag și pasager, dar abia În luna ianuarie a ultimului an de studenție au Început să fie cu adevărat prieteni. — Ai aflat ultimele vești? l-a Întrebat Tom, venit acasă târziu Într-o seară ploioasă, cu aerul triumfător pe care-l avea Întotdeauna după o conversație izbutită. — Nu. A fost exmatriculat careva? A mai naufragiat vreun pachebot? — Mai rău. Cam o treime din studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
naturală. Totuși, dacă te judec după criteriile pe care le folosesc de obicei, aș spune că anul viitor te așteaptă ceva de genul unei crize emoționale. Te rog să-mi scrii. Am sentimentul stânjenitor că am rămas În urmă cu veștile de la tine. Cu multă afecțiune, THAYER DARCY La o săptămână de la primirea acestei misive, micul lor cămin s-a destrămat precipitat. Cauza imediată a fost boala gravă - și, probabil, cronică - a mamei lui Tom. Așa că au pus mobila la păstrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de Contesă? - Domnu Popa, soția dumneavostră mi-a mărturisit... e datoria mea, un doctor e ca un fel de duhovnic... - E pe moarte? - Vrea un copil! Trebuie să recunoașteți că dacă ați avea aproximativ cincizeci de ani și toate celelalte, vestea asta v-ar cam lovi în moalele capului. * Episodul cu Contesa mă marcase destul de tare. Spre exemplu, Mișu chiar a crezut că am pe altcineva! Iar Mariana se vopsea din ce în ce mai des, cred că fura bani din casă așa, cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o mină de aur. - Stați! Accept. Accept să devin un om mai bun. * - La drum lung, un pericol mare și o femeie frumoasă. - O femeie! Tocmai acum, când scăpase de Mariana, doamna Popa nu era pregătită pentru o astfel de veste. Dar doamna doctor nu greșise niciodată. După arestarea lui nea Ovidiu, Mariana se întorsese singură la nuntă. Cuprinsă de presimțiri sumbre, țipase și se zbătuse, atrâgând atenția trecătorilor. Așa că băieților li se cam luase și de nuntă și de furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
uite, dar sânii Marianei erau acasă și cât vedea cu ochii, numai sânge și fum și inimi și rinichi și ficați și cauciucuri arse și chips-uri și sticle de Coca Cola părăsite în goana unei apocalipse neanunțate. * Horațiu primi vestea cu seninătate: se așteptase la asta. Probabil făcuse Maica o minune sau probabil trebuia să iasă din nou din închisoare Miron Cozma sau probabil nea Ovidiu câștigase la loto și îi răscumpărase libertatea. Pleca din închisoare ca un erou: cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Examenul fusese un succes nebun, așa că Eunucul nostru a intrat în repertoriul Bulandrei, unde avea să facă peste o sută de reprezentații cu săli arhipline în numai o stagiune. ― A murit Meșterul! spune Stelică Nistor și se pune pe plâns. Vestea ne-a copleșit pe toți, teatrul era dintr-odată sărac și amărât, nu mai avea nici un haz, nici un sens. ― Gata, am zis, vom avea vreme și de plâns, acuma repetăm. Cred că lui Tavi așa i-ar plăcea, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ar fi fost, cred, bucuros de ceea ce am izbutit cu Masca. Din păcate a murit destul de repede, un accident cumplit de circulație, o mașină condusă aiurea și cel mai mare cronicar român al acelor ani a dispărut. A fost incredibil, vestea s-a răspândit ca fulgerul și am rămas cu toții năuci, mult mai singuri, mai cumplit de singuri. Era în holul Teatrului Național, pe un catafalc înalt și am stat la căpătâiul lui câteva minute în care am trecut cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
oferă prea multe. Și aici bate vântul, dar e un vânt de oraș, care aduce mizerie și praf de pe șantierele menite să îndepărteze ultimele ruine și să facă Viena mai frumoasă. O lumină blândă își face apariția și dă de veste că va fi o primăvară blândă și timpurie. Lumina asta, caracteristică acestui vechi cartier vienez, nu lasă nimic necercetat, fără a da la iveală însă nimic care să merite o atenție specială. Aerul e uscat, iar câteodată plutesc în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prietenii mei. Dar nu l-am mai văzut de mai bine de un an. Am dat chiar un anunț Într-un ziar japonez care apare acolo, dar fără nici un rezultat. Aproape că renunțasem la gândul că voi mai primi vreodată vești de la el, Însă această Întrebare despre urechea lui Van Gogh e atât de tipică pentru el. Nu există nici o urmă de Îndoială. Am Înțeles În sfârșit sensul cuvintelor vagabondului când mi-a zis că voi primi niște bani dacă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ziar, cred că Înțeleg ce-a vrut să zică. — A, da! Chiar am scris În anunț că ofer recompensă oricui deține cea mai mică informație. Vreau să vă ofer dumneavoastră această recompensă. Știți că sunteți prima persoană de la care aflu vești despre el? — Nu. Vă mulțumesc, dar nu acesta e motivul pentru care v-am sunat. — Cu siguranță a citit anunțul. Unde l-ați Întâlnit? Trebuia să-i spun. Am rămas tăcut câteva clipe, și această tăcere deveni brusc insuportabilă. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rebus, presupun. Oricum, mersi pentru becul roșu de avertizare, Arthur, îți mulțumesc mult pentru intenție. Mi-am șters nervos gura uscată: — Mai ai niște limonadă din aia? Mi-ar prinde bine o gură acum. Nu primești în fiecare zi asemenea vești bune. Nebe îmi înmână sticla și m-am întins după ea precum un bebeluș după sânul mamei. Mai puțin atrăgătoare, dar al naibii de aproape de a conferi aceeași alinare. — În scrisoarea ta de amor menționai că ai niște informații legate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar părea că incompetenta mea poliție a descoperit cine l-a ucis pe partenerul dumitale, Herr Gunther. Mă întreb, oare numele de Klaus Hering îți spune ceva? — Stahlecker îi ținea sub observație apartamentul atunci când a fost omorât. — Asta e o veste bună. Singura chestie e că tipu’ ăsta, Hering, se pare că s-ar fi sinucis. Se uită la Nebe și zâmbi: Păi, am face bine să mergem să aruncăm o privire, nu crezi, Arthur? Că altfel Herr Gunther o să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am văzut și altă dată cosând un sac de carne tocată. — Bine, bine, oftă Illmann, o să văd ce pot face. Însă voi avea nevoie de aproape toată ziua, posibil până mâine. Stai cât vrei tu, dar vreau să le spun vestea în seara asta. Așa că vezi dacă nu poți ca măcar capul să i-l prinzi la loc pe umeri până atunci, bine? Deubel căscă zgomotos. — În regulă, inspectore, ai trecut audiția. Rolul bărbatului obosit care are mare nevoie să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
face mai bine să coborâm la morgă. Ceva din ceea ce zise Becker mă făcu să-i conduc acasă eu însumi pe soții Hanke, după ce Herr Hanke identificase pozitiv rămășițele fiicei lui. — Nu este prima dată când a trebuit să dau vestea proastă unei familii, explicase Becker. Într-un fel ciudat, ei speră întotdeauna până la capăt, agățându-se de ultimul fir de pai până în ultimul moment. Și apoi când le spui, îi lovește cu adevărat. Mama cedează, știți. Cumva, însă, ăștia doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a obținut Sudeții. Scutură din cap, minunându-se: — Un miracol, nu-i așa? — Da, într-adevăr, am murmurat eu. — Cum, nu înțelegi? N-o să mai fie război. Cel puțin nu acum. Am zâmbit cu tact: — Da, este cu adevărat o veste bună. Înțelegeam perfect. Nu avea să mai fie război. Nu mai avea să fie nici un semnal din partea britanicilor. Și, fără asta, nu avea să mai fie nici vreun puci al armatei. PARTEA A DOUA 15 Luni, 17 octombrie Familia Ganz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]