4,713 matches
-
de organismele oficiale de turism sau în alte locuri agreate de autoritățile vamale, ca: tablouri și desene, fotografii și panouri, cărți de artă, gravuri sau litografii, sculpturi, tapiserii și alte lucrări de artă similare. ... b) Materiale care servesc pentru expunere (vitrine, suporturi și obiecte similare), inclusiv aparatele electrice sau mecanice necesare funcționarii acestora. ... c) Filme documentare, discuri, panglici magnetice imprimate și alte înregistrări sonore destinate pentru manifestări gratuite, cu excepția celor al căror subiect vizează propagandă comercială sau sunt în mod curent
ANEXA din 6 octombrie 1997 de aplicare a Codului vamal al României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119342_a_120671]
-
magazine etc. Alte tipuri de mobilier din lemn neclasificate în altă parte. 3613 Producția mobilierului pentru bucătarii Fabricarea mobilei ce se utilizează în bucătarii. 3614 Producția altor tipuri de mobilier Fabricarea de mobilier pentru uz casnic (biblioteci, dulapuri, șifoniere, etajere, vitrine, studiouri, canapele etc.); accesorii pentru mobilă; mobilier pentru nave, aeronave, autovehicule, tramvaie, vagoane de călători etc. Servicii anexe pentru mobilă (inclusiv servicii de restaurare și renovare a mobilei). 3615 Producția de saltele și somiere Suporturi pentru saltele; saltele pe arcuri
ANEXA nr. 656*) din 6 octombrie 1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119432_a_120761]
-
gaz, costă cam mult 10.000 de lei! călătoria singura locuibilă, cîteva zile pînă mai trece căldura asta, locul 43, platforma dealului cu stîlpul aplecat cu tot cu autogară, copiii constantă de cod, scapă feminității, portocaliu cu albastru scris în sec de vitrine, troleibuzul 2062 Pentru mîndra ce-o iubesc! "Drumuri Ialoveni" 1936, bloc turn circular pe costișă, intrarea "Europarc", au declarat intravilan toată republica! Sociteni "Poienița veselă. Tabără de albină", bănățenească refren Sapă, mă bădiță, sapă / Că eu țin dorul... grămadă alias
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
În plus, chiar dacă situația lor personală s-a îmbunătățit, viața la oraș îi punea în contact cu cei mai mari beneficiari ai sistemului politic și social. Ei erau martori oculari ai vieții clasei privilegiate și ai obiectelor de lux din vitrinele magazinelor. Tulburările și nemulțumirile au avut drept rezultat creșterea opoziției față de guvernul aflat la putere. Cabinetul Karamanlis, ca și regimurile socialiste, trebuia să facă față problemei alegerii celui mai bun mijloc de asigurare a unei situații economice mai bune. Grecii
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Pe panoul uriaș nu-i nici un avion spre Bruxelles. Întreb și mi se spune că de fapt este la ora 16. Așteptăm și în sfîrșit apare. Terminal B, poarta 31. Ne deplasăm alene, avem timp destul. Mai casc gura la vitrine să treacă timpul. Privesc tabloul și... surpriză. Zborul este la terminalul A, poarta 42. Micul nostru grup se amestecă cu celălalt care avea locurile rezervate pentru acel zbor. Din nou șoc. Se schimbă poarta. Alergăm la panoul general. Poarta 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fără nici un cusur, chiar dacă l-ai căuta cu lupa. Înalt, bine legat și cu niște trăsături ale feței care erau delicate, dar masculine rău de tot. Asta nu știa Pedro. Nu știa că este un bărbat bun de pus în vitrină, ca un model perfect. Cu maceta, tăia iarba crescută pe unde nu trebuie, preocupat că îi mai lipseau 120 de pesos pentru rechizite la școală și încă pentru o sticlă cu rom, ca să-și serbeze ziua. Ca de obicei, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stăpînul... pardon, ce stăpîn?! Adică, la fel ca și mine, egalul lor. Iguana neagră Cînd am intrat în casa bătrînului meșter am rămas uimit să constat că era aproape la fel mobilată ca o casă de pe la noi. Canapele, scaune, dulapuri, vitrine și chiar fotolii constituiau o adevărată avere prin aceste locuri socialiste. Într-o curte, pe o măsuță, este fixat un polizor acoperit de un praf de culoare albă. Alături, niște rafturi sînt pline ochi de melci (ghiocuri). Mai mari, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Continentul Negru încă imortalizează în artă, îngro șînd cît se poate, ideea maternității. Ce este drept, femeile lor au altă conformație, rezervele de grăsime se depun pe posterior, formînd o veritabilă cocoașă. Statuetele stau alăturate în valiză, gata să înnobileze vitrinele amicilor mei. Eu sînt puțin absent și hoinăresc pe acasă, prin Iași, orașul în care m-am format, orașul care m-a copleșit cu onoarea de a mă numi în fruntea sa. Aproape doisprezece ani de iureș, de tatonări, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
despre colecția de obiecte prețioase găzduită în camerele de dimensiuni mai degrabă reduse ale casei, de la sculptură mică la maiolică și gravură, de la monede și conglomerate minerale până la mobilier și o amplă bibliotecă, ea nu are nimic din opacitatea de vitrină a unei vanitoase investiții: e o prezență afabilă, comunicativă, un interlocutor. „Am învățat ceva de la fiecare piesă a colecției mele“ - spune, la un moment dat, „proprietarul“. În realitate, te miști în spațiul existențial al cuiva care nu are simțul proprietății
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se fabrică sortimente speciale de hîrtie pentru ambalajele de Crăciun ; el preia ideea : este vorba despre un fenomen de propagare. Gospodina pariziană care se duce la papetăria din cartier ca să cumpere hîrtia necesară pentru a-și ambala cadourile observă în vitrină sortimente de hîrtie mai drăguțe și fabricate mai îngrijit decît cele cu care se mulțumea înainte ; ea nu știe nimic despre obiceiul american, dar această hîrtie satisface o exigență estetică și exprimă o dispoziție afectivă deja prezente, deși lipsite de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
unui măcelar fără să ne simțim rău, văzînd prin anticipație din perspectiva secolelor viitoare ? Căci va veni o zi cînd ideea că, pentru a se hrăni, oamenii din trecut creșteau și masacrau ființe vii, expunîndu-le cu satisfacție carnea sfîrtecată în vitrine, va provoca probabil aceeași repulsie pe care o provocau călătorilor din secolul al XVI-lea sau al XVII-lea ospețele canibale ale sălbaticilor americani, oceanieni sau africani. Popularitatea tot mai mare a mișcărilor de apărare a animalelor o dovedește : percepem
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Dar las asta pe mai Încolo, ca să privesc În imediata vecinătate, așa cum ar face și acel cârcotaș, luându-i-o deci Înainte. Cârcotașul cu pricina mi-ar putea replica: Există perpetuum mobile, pe care și tu l’ai văzut prin vitrine, mici dispozitive care se mișcă singure. Dar asta e o aparență, bibeloul cu pricina primind o energie invizibilă pentru privitor, o diferență de temperatură de pildă. Și tot așa, când credem că am descoperit cu adevărat un perpetuum mobile, tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să-mi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu mai are savoarea celei turcești, tradiționale. Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi-aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
artei și principiul politic al naționalităților ne vin de acolo, se hotărî să plece spre apus de soare. Astfel în anul 1879 îl găsim la Paris, minunându-se de măreția «orașuluilumină». Prin bulevardele largi și împodobite de splendoarea feerică a vitrinelor, cu căciula n stânga și cu măciuca-n dreapta, Badea Cârțan avea iluzia că se află într-un palat regesc. Și aici, ca peste tot pe unde a umblat, el a stârnit curiozitatea tuturor celor cu care se întâlnea. Un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dispunem. Cică atunci cînd aștepta să fie primit în audiență la împăratul Franz Iosif, fără să ajungă să fie ascultat vreodată, într-una din clipele de răgaz a ieșit să se aerisească pe ulița principală a Vienei. Într-una din vitrine a văzut puzderie de produse de drogherie și parfumerie, despre care nu mai auzise niciodată, și l-a întrebat pe vânzătorul care stătea proptit de ușorul ușii : - «Mă rog frumos dumitale, ce se vinde într-o prăvălie ca asta ?» Arogantul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un circuit strict, prin cele patru camere, reprezentând viața și opera poetului. Ca modalitate de expunere: panouri prinse în pereți, de aproximativ 2 x 1,50 m., pe care erau cașerate documente și fotografii, iar la baza lor stăteau înșirate vitrine tip masă. În afara unei lingurițe de argint cu monograma Ralucăi, o icoană de la familie și o copie după masca mortuară a lui Eminescu, muzeul nu expunea, la vremea aceea, decât còpii după documente și fotografii, precum și câteva volume. Prima încăpere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Scrisori, portretul lui Caragiale. Un spațiu mai mare îl ocupa Luceafărul, facsimilat după variantele din manuscrise, însoțit de ilustrații după desenele lui Bordenache; mai erau expuse poezii trimise la Familia, scrisori și mărturii din perioada ultimilor ani de viață. Câteva vitrine prezentau însemnări de gramatică sanscrită, preocupări de greacă, de paleoslavă etc., precum și amintirile contemporanilor despre Eminescu. În sfârșit, câteva ediții rare ale poeziilor. Așa arătau casa și muzeul, pe fațada căruia, în 1950, la centenarul nașterii poetului, Uniunea Scriitorilor a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Irina Răchițeanu-Șirianu, Ion Caramitru și alții, corul filarmonicilor din Cluj și Iași interpretând cu melancolie Sara pe deal. În hol, te întâmpina, o imagine cât tot peretele, cartea de vizită a Ipoteștilor: lacul și codrul, declarate astăzi rezervații naturale. În vitrine, manuscrise în legătură cu natura ipoteșteană, ipostaze fotografice ale caselor și incintei, amintirile lui Vlahuță și Sadoveanu despre poet. Un al doilea panou prezenta arborele genealogic al familiei. Într-o vitrină specială se aflau invitații și programe la un premiu internațional de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vizită a Ipoteștilor: lacul și codrul, declarate astăzi rezervații naturale. În vitrine, manuscrise în legătură cu natura ipoteșteană, ipostaze fotografice ale caselor și incintei, amintirile lui Vlahuță și Sadoveanu despre poet. Un al doilea panou prezenta arborele genealogic al familiei. Într-o vitrină specială se aflau invitații și programe la un premiu internațional de traducere, instituit de Academia londoneză, premiu ce poartă numele lui Corneliu M. Popescu, cel care a lăsat în urmă-i cea mai bună versiune a poeziilor lui Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
componente din zestrea Aglaiei, la Cernăuți), o oglindă venețiană și lada de zestre ale mamei. O casetă de machiaj, care a aparținut poetului pe vremea când era sufleur în trupă la Fany Tardini, constituie punctul de interes al vizitatorilor. În vitrine, edițiile Maiorescu, medalia de la Putna (1871) și cea de la Galați (1909), parafa medicului Șerban, trei fotografii originale ale poetului, la 19, 34 și 37 de ani (prima o copie a fraților Șaraga, a doua, executată la Iași de Nestor Heck
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de la 1864, când a fost membru al unei comisii de profil. După revoluția din decembrie 1989, casa a revenit la funcționalitatea ei firească de casă memorială. Compromisul muzeu memorial nu-și mai avea rostul, așa încât s-au scos toate panourile, vitrinele și documentele de sub sticla de pe mese. Toate acestea își vor găsi locul în noua clădire a muzeului, în așa fel încât casa să-și trăiască atmosfera ei tihnită, ca în vremurile de demult. Dar pentru a fi adusă cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
falimentul dacă tipărea opera lui Ion Luca mai ales că era vorba de o ediție de autor, definitivă. Am fost și nerecunoscător, și pripit. Aflat în pragul sfârșitului, Ion Luca merita o satisfacție târzie, chiar dacă opul urma să îngălbenească în vitrine. Regret decizia de atunci. Asta a fost. * A cum 37 de ani, Editura "Junimea" tipărea cartea de debut a tânărului medic botoșănean Dorel Schor. Pe copertă era fotografia unui prunc durduliu, zâmbitor și frumos în toate cele. Ca să vezi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
într-o reședință, ce-a aparținut odinioară regelui Carol al XII-lea situată între Stockholm și Uppsala unde s-a amenajat un muzeu al armelor, pe care l-am vizitat, însoțiți de Gertrud Hultberg, ghida, care ne prezenta exponatele din vitrine, instrumente de luptă, începând de la topoare, sulițe și vârfuri de săgeți din piatră, os, bronz și fier, până la cele mai moderne și sofisticate puști din zilele noastre a reușit să ne cucerească printr-o emoționantă și captivantă pledoarie că Suedia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin părțile astea și mă gândeam că nu voi mai avea ocazia. Laur ne târa după el pe o străduță În pantă mărginită de clădiri vechi, care Începea peste drum de stația de autobuz. Zidurile coșcovite alternau cu geamurile și vitrinele a tot felul de băcănii și prăvălii, ceasornicării și cizmării și ateliere de croitorie. Mergeam pe trotuarul lat de un pas, prin lumea la fel de grăbită ca oriunde la ora asta a dimineții. Și noi ne grăbeam și aproape că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de tarabe din șipca vopsită verde, ocupate cu cinci-șase țărani cu grămăjoare de poame-n față. Peste drum văzusem trecând un tramvai, iar undeva În spatele tarabelor era grătarul, lângă un birt ori cantină ale cărei mese se vedeau prin geamul vitrinei. De-acolo venea mirosul, sfârâiau niște cârnați pe grătarul ăla, dar mai dura până să fie gata, așa că am intrat În birt. Chiar simțeam nevoia să ne așezăm, ah, nu mai stătusem demult la o masă. — Părințele, iar e bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]