8,307 matches
-
miște din loc și să-ți strivească carnea, până-ți dai drumul mărturisirii. Iar dincolo de acest șir de vechi obiecte mișcătoare, acum nemișcate, cu suflarea prinsă de rugină, pure semne ale unui orgoliu tehnologic ce le-a dorit expuse evlaviei vizitatorilor, vegheat la stânga de o statuie a Libertății, model redus al celei pe care Bartholdi o proiectase pentru altă lume, iar la dreapta de o statuie a lui Pascal, se deschide corul, unde oscilațiile Pendulului sunt Încoronate de halucinațiile unui entomolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar În plină lumină s-ar fi văzut foarte bine dacă ghereta ar fi fost ocupată de cineva, iar un paznic obișnuit ar fi aruncat neapărat o privire În ea ca să fie cu conștiința Împăcată, după ce ar fi fost evacuați vizitatorii. Nu aveam mult timp, la cinci și jumătate urmau să Închidă. M-am grăbit să mai arunc o privire pe coridor. Nici unul dintre motoare nu putea servi drept refugiu. Nici măcar instalațiile mari pentru vapoare, din dreapta, relicve ale vreunei Lusitanii Înghițite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să mă ghemuiesc sub tabloul de bord ca să scap mai ușor de vreo eventuală privire aruncată distrat, apoi m-am abținut, pentru că, rămânând În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un vizitator absorbit, rămas să se bucure de minunăția aceea. Curând se stinseră luminile și sala rămase Învăluită În penumbră, ghereta deveni mai puțin Întunecoasă, luminată slab de ecranul la care continuam să mă uit țintă, pentru că reprezenta ultimnul meu contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
slab de ecranul la care continuam să mă uit țintă, pentru că reprezenta ultimnul meu contact cu lumea. Prudența cerea să rămân În picioare, iar dacă picioarele mă dureau, ghemuit pe vine, cel puțin vreo două ore. Ora de Închidere pentru vizitatori nu coincide cu cea a plecării angajaților. Mă apucă spaima la gândul curățeniei: și dacă acum Începuseră să facă curat În toate sălile, palmă cu palmă? Pe urmă m-am gândit că, de vreme ce dimineața muzeul se deschidea târziu, personalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sub pomeți și ochii arătau parcă cuprinși de febră. Era un chip pe care-l văzusem În scenele cu plutoane de execuție, atât la condamnați, cât și la trăgători. În acele vremuri, bărbați cu aceleași chipuri se Împușcau Între ei. Vizitatorul nostru purta un costum albastru-Închis cu cămașă albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îndelung, fascinat, până și un gușter. Eram pe cale să savurez primele picături de venin care aveau să ne ducă pe toți la pierzanie. M-am dus din nou la Belbo În după-amiaza următoare și am stat puțin de vorbă despre vizitatorul nostru. Belbo zise că i s-a părut un mitoman: „Ai văzut cum Îl cita pe Rocoschi sau Rostropovici ăla de parc-ar fi fost Kant?!” „Și pe urmă, astea-s povești vechi”, am spus. „Ingolf era un nebun care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un binoclu răsturnat. Garamond ne-a făcut semn să ne apropiem, și m-am simțit intimidat. Mai târziu, la intrarea lui De Gubernatis, Garamond Îi ieșise În Întâmpinare și acest gest de cordialitate Îi conferise și mai multă carismă, deoarece vizitatorul Îl văzuse mai Întâi pe el traversând sala și apoi o traversase la braț cu gazda, iar spațiul, aproape ca prin farmec, avea să se dubleze. Garamond ne invită să ne așezăm În fața biroului său și Începu direct și cordial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că ai Încredere. Ci fiindcă cercetarea trebuie să păstreze, ca să zic așa, un anume spirit spartan. Altfel nimeni nu mai crede În ea”. Ne convocă din nou după câteva zile. Avea la el În birou, Îi spuse lui Belbo, un vizitator pe care dorea să-l cunoaștem. Am intrat. Garamond se Întreținea cu un domn gras, cu față de tapir, cu două mustăcioare blonde sub un nas mare, animalic, și fără bărbie. Mi se părea că-l cunosc, apoi Îmi amintii, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și un porc. Pământul se dusese pe plata taxelor de succesiune, pe datorii, cine-și mai aducea aminte. Belbo se duse să bată la ușa casei celei mici, bătrâna se arătă, Îi trebui câtva timp până să-l recunoască pe vizitator, apoi Îi făcu multe complimente de bun venit. Voia să ne invite să intrăm În casa ei, dar Belbo i-o tăie scurt, după ce o Îmbrățișase și o făcuse să-și vină În fire. De cum intrarăm În vilă, Lorenza scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dincolo sărmăluțele. Doriți și pâinică? Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale cramelor deschise. Mirosul vechi, de chefuri cu voievozi, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele ce țin de tipic: colacii, coliva, prosoapele, plata țârcovnicului. Cei mai mici erau uimiți că Bunicul nu scotea aburi pe nări - așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmbietor, răcoritor. Reconfortant. Ca un balsam. Bursucul Trei-Coițe fixează plafonul fasciculat, ierbos-bărbos, cu privirile brusc deconcertate, încrețește agasat din bumbul nasului și fornăie: Absurd! Pas, de te odihnește. Pe furca lui Belial! A mai sosit unul! BAAL I Iar noului Vizitator i se asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba blonde, tunse și împletite după moda din Ninive, cu fruntea de o netezime zeiască și cu ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Urcară treptele de la intrare și trecură pragul, printre cele două felinare metalice supradimensionate, de la exteriorul clădirii. Imediat, fură luați politicos tustrei, în primire: Bonsoir! Sunt profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci de ani, de statură peste medie, cu membre herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înregistrare, fără sonor, cu voi trei. După aia, caseta se termină, probabil că au uitat tolomacii să o schimbe, cu una cu spațiu neimprimat suficient. Ei, și se vede clar că nu ați fost singuri, înăuntru. Mai era, pe lângă voi, vizitatorii, și custodele Georgescu, profesorul, care, în prezent, este dat dispărut. Ascultându-l, Fratele simte cum îi îngheață ceafa și spinarea, puțin câte puțin. Pe casetă se mai vede și cum domnul custode, care s-a dumirit, probabil, că aveați oarece
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii după urechi, manevra într-un morman de jurnale cu niște foarfeci uriașe. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația. Când isprăvi, mătură jos resturile de gazete, ca să-și libereze masa. Aflând că Herdelea caută pe Deliceanu, zise plictisit: ― Directorul nu dă pe la redacție decât întîmplător, așa că greu ai să-l nimerești. Dacă însă ai ceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în tanga pe un site de anunțuri de deces mi se pare de-a dreptul deplasat. Foamea de bani nu are limite ! Dincolo de aceste revolte, site-ul pare să meargă însă bine mersi, avînd un trafic foarte bun (recordul de vizitatori pe zi este de 637, iar media este de cîteva sute bune) și este în plină expansiune. Altfel spus, este clar că a prins o nișă de piață încă neexploatată și se mișcă bine în ea. Mă gîndesc chiar să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Poate îl opresc ăia acolo. Definitiv. 1. Am citit bine ? de M.S., vineri, 12 septembrie 2008 - 23 :34 „Manolescu” ? ! E vorba de Nicolae Manolescu ? ! Ce are el în comun cu celelalte personaje pe care le enumeri ? ! 2. Păi, de hahohehi (Vizitator), luni, 15 septembrie 2008 - 22 :58 Mai contează ? Toți îs aburiți cînd vine vorba de comunism. Carevasăzică așa : toți pot fi puși în această categorie a „aburelii” cînd e vorba de comunism... Dar cine sînt acești „toți” și ce legătură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
paturile de țeava, înșirate de-a lungul ferestrelor, stăteau vreo treizeci de bolnave, tinere și bătrâne, unele zăcând pur și simplu, altele dormind, altele stând de vorbă peste noptierele cu flori în pahare. Pe marginea unor paturi se așezaseră câțiva vizitatori. La o femeie galbenă ca lămâia venise bărbatu-său în uniformă de ceferist cu un băiețel de vârsta mea, care avea un umăr mai sus decât celălalt. Ne-am îndreptat spre patul mamei. Eram înduioșată puțin. Mama a început să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avea o extraordinară suplețe în gesturi și în priviri, o feminitate care nu te stingherea, o căldură și o comunicativitate extraordinară), Maitreyi s-a îmbujorat toată și l-a chemat să mănânce pe balcon, pentru că atât se îmbulzeau în jurul lui vizitatorii, încît bietul Uday nu putea să înghită. Căutam să-mi ascund turburarea, pentru că ghiceam în dansatorul acesta magnific ceva mai mult decât un bărbat seducător, ghiceam de-a dreptul o magie, care ar fi făcut să-și piardă mințile un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
India și nu mă puteam închipui așezîn-du-mă din nou la lucru. Orice activitate, orice ambiție, orice țel mi se păreau atât de Eadarnice, încît simpla lor amintire mă întrista de moarte. Stăm pe veranda bungalow-ului, când nu mai era nici un vizitator, și priveam pădurile de pin, întrebîndu-mă: poate fi altceva mai bun? Poate altceva avea mai mult sens decât această pădure, de nimeni întrebată de ce crește și pentru cine își dezvăluie neîntîlnita ei frumusețe? Aș vrea să fiu o buturugă, plutind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
relicvele sacre, proiectul concretizat arhitectural și prezența divină ce se lasă surprinsă cutremurător? Într-un mod metaforic se poate spune că ritualul reprezintă inima templului, astrul spiritual ce-l luminează și definește pulsativ, reperul primordial fără de care credincioșii devin simpli vizitatori ai unui muzeu unde experiența religioasă nu este trăită ci doar prezentată. Or, menirea actului ritualic este tocmai respingerea oricărei tendințe de expunere, de expoziție a sacralității asemeni unei nestemate ce stă spre a fi admirată și evaluată obiectiv. În
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
zâmbi și se întoarse spre preot. — O, asta n-are importanță. Atâta timp cât vei spune ce gândești. Dar eu... Părintele Bernard își spuse că ar fi nepoliticos să protesteze. Și apoi acum se temea cu febrilitate ca nu cumva formidabilul său vizitator să se răzgândească. Adăugă: — Aveți nevoie de cineva care să vă arunce îndărăt mingea? Da. E o imagine care... da! — Asta nu înseamnă că sunt un partener de joc potrivit pentru dumneavoastră, ca să ne menținem la aceeași metaforă. — E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fierbinte, tămăduitoare, curgea de zor, de fapt se prăvălea, urlând ca o cascadă, din robinetele late, din alamă aurie, care erau lăsate deschise zi și noapte, astfel încât Camerele duduiau de un zgomot neîncetat, cu care locatarii se obișnuiau repede, declarând vizitatorilor asurziți: „Eu nu-l aud“. „Se poate să nu-l audă, dar le afectează nervii“, îi spusese odată cineva, cu mare seriozitate, directorului Institutului, Vernon Chalmers, care a încropit pe dată, ținând-o în rezervă, o mică monografie asupra efectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu aveau nici o legătură cu George. A fi prins de preot pe un picior greșit și a i se cere încă să se examineze în această lumină, era mult prea mult. O clipă, se simți năpădit de atâta silă față de vizitatorul său, încât era pe punctul de a-i cere să plece. Se uită lung la părintele Bernard. — Ești familiarizat cu Dante? — Da. — Guarda e passa.1 — Nu, zise preotul, nu. Părintele Bernard își scutură părul frumos pieptănat (îl pieptănase jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu la matematică“, adăugă râzând, materie la care el fusese complet nătâng. Domnișoara Meynell îi răspunse că ea nu fusese slabă la matematică, dar că nu era necesar să discute acest subiect. Îl primise cu nervozitate și, după plecarea celorlalți vizitatori, îl poftise în camera de zi. Însoțitoarea, o fată cu un cap interesant, intrase o clipă ca să-i întrebe dacă doresc cafea, dar amândoi refuzaseră. După ce părintele Bernard îi explică planul lui, Hattie se liniști și era gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]