5,438 matches
-
acela, când John Prescott îi spuse ceva soției sale, Amelia. Asta-i dădu o idee; și Gosseyn se apropie de cei doi Prescott și spuse încruntându-se puțin: - Ia stai puțin, ultimul lucru de care-mi amintesc este că ea zăcea moartă pe Pământ, în orașul Mașinii Jocurilor. Și ți-ai dat seama că este moartă pentru că atunci i-ai făcut o injecție cu o substanță care s-o învie, probabil. Buzele ei au rămas palide în loc să se-nvinețească. Prescott era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de eveniment nu prea a reușit să-mi ofere tabloul întregului eveniment. Cuvintele au și ele valoarea lor. El încheie: - Ce crezi că n-a mers cum trebuie? - Tu. Fu rândul ei să zâmbească, - Formulează-ți în minte imaginea ta, zăcând în capsulă și receptând toate acele gânduri fără ca cineva să știe despre tine. Așa că, după cum s-a dovedit, tu ai fost partea cea mai receptivă a întregului proces. - Dar în sensul contrar. Nu primi nici un răspuns. Femeia stătea în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sărite sau poate avusese loc o reajustare chimică la o perioadă de tensiune. Hainele cu care era îmbrăcat individul erau, dacă se putea, și mai elegante decât ultima oară. Nu primise încă nici un răspuns la remarca sa de început. Gosseyn zăcu întins cât dură tăcerea prelungită, amintindu-și fără plăcere că ultima oară când Blayney stătuse în picioare, ca acum, privind în jos spre corpul lui Gosseyn, se aplecase brusc și. fără vreun motiv aparent, lovise puternic de câteva ori. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ca întrebarea pusă de Gilbert Gosseyn Trei să prevină o reacție violentă din partea noului șef de guvern din această parte a Pământului. În afară de asta, situația neplăcută a lui Gosseyn rămăsese neschimbată. Până acum, nu realizase nimic important. Gândind astfel, cum zăcea încă acolo, Gosseyn Trei își permise o analiză parțială după Semantica Generală. Normal, prima impresie era. Încă o dată, despre interiorul acestei case. Și a doua, ideea că era probabil semnificativ faptul că Blayney nu dezvăluise încă scopul pentru care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Așa că nu primesc acest mesaj intim, al cărui mesager este cineva pe care nu l-am văzut niciodată. Privirea cercetătoare a lui Gosseyn descoperise pe neașteptate vestonul individului - cel puțin avea aceeași culoare cu pantalonii pe care-i purta acesta. Zăcea aruncat pe ceea ce bănuia că era masa barului acestui birou, în colțul îndepărtat. Odată făcută această descoperire se simți mai bine și se ridică în picioare. - Este evident că nu apreciezi ceea ce ți-am spus că discuțiile pot fi auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că, mai întâi, îl transmisese pe Gorrold pe panta înghețată a muntelui, și de-abia apoi transmisese haina în același loc, ca un gest caritabil - nedorind ca omul să sufere de frig mai mult decât era necesar. Probabil că haina zăcea acum pe podeaua observatorului, lângă telefon, acolo, în America de Sud. În acest caz, nu era o problemă să aducă și haina după ce-l adusese pe individ. Așadar, după doar câteva clipe. Gosseyn trecu pe lângă Gorrold și Dan. Se aplecă. Luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
neplăcută. Stând în picioare, privi în jur, prin camera largă și luminoasă. Se aflau la vedere numeroase aparate strălucitoare și borduri de aparate ridicându-se din podea și din pereți. Totuși, nu era nici urmă de capsulă spațială în care zăcuse corpul său atunci când ființele Troog copiaseră trezirea sa originală, așa cum avusese ea loc - mai devreme - pe nava Dzan. Nu că s-ar fi așteptat ca ea să fie încă aici... Fusese în mod evident adusă la bord prin vreo deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
degrabă în cadrul unui univers religios amplu, în care starea bună sau rea a sănătății cuiva depindeau și de voința divină. Cu privire la aceasta, cunoaștem evenimentul povestit în textele de la Ugarit (secolul al XIII-lea î.C.) despre legendarul rege Kirta care, zăcând la pat lovit de o boală incurabilă, a fost salvat de intervenția directă a zeului El, protectorul său (KTU 1.16.V-VI). La fel și intervenția vindecătoare a îngerului Rafael (al cărui nume semnifică „Dumnezeu vindecă”) în Tob 3
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
podelei. În această cameră strâmtă se găseau alte două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea alunecă până la un stănog de lemn pe care zăcea corpul țeapăn al lui Gosseyn. Ea se aplecă, parcă trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit. - Trăiește! zise Discipolul cu voce tare. Părea deconcentrat, ca și cum se petrecea ceva care nu se potrivea cu desfășurarea propriilor planuri. Se întoarse pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
corpul pe care-l ocupa începu să tremure și să se contracteze. Cu prețul unui efort, anihila această slăbiciune, dar era copleșit de deznădejde gândindu-se la propriul corp, de acolo, din sala de pilotaj al lui Y 381 907. Zăcea, probabil, inert. În acest moment, Oreldon și căpitanul Free puseseră mâna pe Leej, până când îi vor captura pe amândoi: sau mai bine zis - Gosseyn făcu, oarecum, diferența - la vreo optsprezece mii-ani lumină, cu mai multe zile în urmă, pe distrugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mușchi, părea să protesteze la tentativa de a se ridica din pat. Conștientiză ceea ce se întâmplase. Ținând cont de intervalul de timp scurs pe parcursul transportului prin distorsor, fusese absent de pe distrugător aproape o lună În tot acest timp corpul său zăcuse în nesimțire. Îngrijirile primite în această lună, în comparație cu cele primite probabil de celelalte corpuri ale lui Gosseyn în "incubatoarele" automate, trebuie să fi fost de o simplitate cvasiprimitivă. O privi pe Leej. Așezată pe marginea patului. Îl urmărea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
până la apartamentul său și dădu buzna în dormitor. Știa cum o va găsi pe Nirena. Lăsă acest gând să ajungă conștient în spiritul său, astfel ca Ashargin să afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii se înțepeniseră. Înțepenit, zăcea lângă pat. Se întrebase ce efect putea să aibă și ce simțea și gândea un individ sub control. În realitate, nu era deloc complicat. Dormea. Și avu un vis ciudat. Visă că trupul lui Gosseyn din sarcofag se găsea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
umană pe care o mai visează încă sub numele de Zeu Adormit. Strămoșii au ajuns fără de amintiri și, foarte repede, au uitat împrejurările sosirii lor. Lupta pentru viața, aspră i-a pus la grea încercare. Navele care le-au transportat zac îngropate și uitate sub aluviunile veacurilor. Am aterizat mai târziu, iar a mea nu este încă îngropată. Pretutindeni, urmașii lor au construit imagini eronate ale evoluției lor, fondată pe studiul faunei noii lor patrii. Nu și-au dat încă seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cea mai profundă, - Liniștea va domni! În vocea lui era o amenințare adresată asistenților săi. - Bun. Ei bine... Acum! zise Gosseyn-Ashargin. În același timp acționă distorsorul. Se găsea, cum îi promisese mașina în "vis", înapoi în trupul său, în interiorul sarcofagului. Zăcea liniștit, conștient de prezența Zeului. Apoi emise un gând: - Mașină? - Da? Răspunsul se înscrise imediat în creier. - Mi-ai indicat că de-acum încolo putem comunica în voie? - Exact. Relația, odată stabilită, este permanentă. - Ai zis și că Zeul Adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dispăru și Secoh redeveni vizibil, clătinându-se pe picioarele care-l mai susținuseră o clipă. Căzu, inert. Din punct de vedere fizic, avea un metru și optzeci de centimetri de parcurs - dar mental, cădea mereu. În momentul în care deja zăcea la podea, genunchii se strânseră la piept, picioarele se adunară, lipite, capul se lăsă moale. Mai întâi scânci puțin, apoi tăcu. Când îl duceau cu targa stătea întins neștiind ce se întâmplă în jurul lui, chircit, tăcut, fără lacrimi. Un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
semăna atît de șocant cu un craniu gălbejit, că singurul indiciu în ce privea vîrsta și sexul era o mustață albă cu colțurile căzute. Orbitele îi erau atît de adîncite, că era imposibil să-i vezi ochii. Un braț scheletic zăcea deasupra cuverturii și printr-un tub de cauciuc curgea un lichid dintr-o sticlă suspendată într-un bandaj din jurul bicepșilor. — Am făcut tot ce-am putut, oftă doctorul, și ar trebui să se simtă bine cel puțin opt ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
disperare profundă și nemăsurată. Arată camera unu, spuse Ozenfant în microfon, și prezintă pacientul de sus. Un dragon argintiu și scînteietor apăru încadrat de o pereche de aripi din bronz strînse. Un braț masiv, terminat în șapte gheare de bronz zăcea lîngă o aripă, și un braț subțire de om lîngă cealaltă. — Vezi aripile? Doar cei neobișnuit de disperați au aripi, deși nu le pot folosi. Totuși, pacienta de aici își alimentează cu atîta energie disperarea, că uneori mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale se zărea o gaură neagră. Era părul. Se auzi un al doilea zăngănit cînd toracele se despică. Lanark căzu într-o parte, pe o aripă, și zăcu acolo, ascultînd sunetele care semănau cu cele de găleți și ibrice date de-a dura pe scări. Corpul și membrele de argint se crăpară și căzură acoperind podeaua ca niște fiare vechi ornamentale. în mijloc stătea o fată goală, ghemuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O? — Ai spus că banii nu pot exista fără obiecte, așa cum mintea nu există fără trup. Totuși, tu exiști fără trup. Asta mă uimește și pe mine. Uneori cred că trupul meu este în lumea în care l-am abandonat, zăcînd pe un pat de spital, susținut de perfuzii. Dacă e așa, am speranța de a reveni la viață sau de a muri cu totul. Și acum îți voi povesti despre Duncan Thaw. Rima se mișcă ușor și murmură: — Da, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de unul singur, lăsînd o pată umedă pe pantaloni și un dispreț atît de mare, că înghițea toate lumile lui imaginare. Se simțea străin atît față de realitate, cît și de imaginație. Astmul îi reveni apăsîndu-l tot mai mult - ziua îi zăcea pe piept ca o piatră, iar noaptea îl înhăța asemeni unei fiare. într-o noapte, s-a trezit cu laba bestiei strîngîndu-l atît de tare de gît că a trecut de la frică la panică teribilă și a sărit din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw se așeză lîngă foc și se uită lung la nișa unde se afla patul. Tatăl lui Coulter zăcea acolo, cu umerii sprijiniți de perne, și cu fața lui masivă, răbdătoare, oarbă și încrețită întoarsă ușor spre încăpere. — Vă simțiți ceva mai bine, domnule Coulter? întrebă Thaw. — într-un sens, da, Duncan; dar, într-un alt sens, nu. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe podea, apărîndu-și capul cu mîinile, iar el se aplecă și-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse spre ea răzbunător. Ea zăcea încovrigată, cu ochii închiși, luptîndu-se să respire, cu o față străveziu de albă. El se duse în dormitorul din față și se trînti pe pat, simțind doar nepăsare și înfrîngere, lumina care pălea în cameră și, uneori, stigătele copiilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ne-am certat. — Uite ce, Duncan, mă bucur că ești pregătit să te aperi, dar nu trebuie să lovești niciodată o femeie în stomac. — îmi pare rău. Nu știu cum să le lovesc pe femei unde trebuie. Taică-său plecă, iar el zăcu inert, gîndindu-se la tablou. „Nu mai pot să-l refac“, se gîndea el, apoi se ridică cutremurat de o nouă idee. Cu o oră înainte ca Ruth să-l strice, plăcerea de a-l picta se evaporase și acum știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ghemui între doi care își bîțîiau antenele deasupra lui fără pic de curiozitate. Pentru că nu aveau ochi, îl credeau unul de-al lor, de vreme ce stătea ghemuit și se mișca la fel ca ei. Se trezi dîrdîind de frig și zăcu o săptămînă. CAPITOLUL 24. Marjory Laidlaw Convalescența i-a fost îndulcită de gîndul la Marjory și se întoarse la școală plin de nerăbdare și de speranță. Se afla iar pe scară, discutînd cu McAlpin și Drummond, cînd ea trecu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]