7,506 matches
-
mori și tălăzuiesc mările peste tulpinile tale singurătatea mă mână prin gări pustii prin vagoane de clasa a doua mă mână încotro văd cu ochii prin bezna nopții spre inimi tandre de femei care-mi fac cu ochiul undeva dinaintea zării molatice fără contururi încerc să văd cum moare spațiul în coca vâscoasă a nopții și mă întreb putea-voi oare cunoaște și altceva decât liniștea spre care sunt împins frunzele pică frunzele înverzesc toamnele primăverile trec prin sufletul nostru ca
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342171_a_343500]
-
Spiridon Publicat în: Ediția nr. 896 din 14 iunie 2013 Toate Articolele Autorului M-ai sărutat, ah ce sărut! Cât un salariu mediu brut; Și-am hotărât, așa subit, Să-mi iau concediu la... iubit. Să plec așa, hai-hui, spre zări, Ca trenurile de prin gări, Și, după cum e al meu dor, O iau fuguța, la picior... Să trec pe lângă-un maidanez, Ca-ntr-un balet de titirez, Și-așa, pornită-n lumea mare, Să îi fac dorului cărare; Că prea
CONCEDIU LA ... IUBIT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342180_a_343509]
-
ca mine, tu, tânjești spre înălțare tot vrând să fi alături de veneratul soare și nu știu care este cel mai nefericit tu c-ai pierdut zborul, sau eu că mi-a lipsit căci m-am născut cu dorul d-a mă-nalța în zare doar aripi n-am avut la gândul ăsta mare dar hai la mine-n casă, te rog ca să primești tovarășă să-mi fii cât o să mai trăiești iar eu voi priveghea din viață să nu zbori și doi vom fi
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
-
la troc, Nici ce mai pune la vânzare Și nici obor și iarmaroc, Iisuși și Iude spre trădare... Nu mai avem nici busuioc, Nici sânge fiert de fată mare Și nici cocori cu vara-n cioc Venind ca lăncile din zare... Nu mai avem nici un proroc, Nici prunc de maică născătoare Și nici răgaz pân-la soroc, Nici Dumnezeu întru iertare. Nu mai avem horă și joc, Nici Țară Liberă și Mare Și nici ac lung pentru cojoc Dușmanilor de la hotare! Nici
NU MAI AVEM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342194_a_343523]
-
nu suntem complice. E hoț pentru el și atât. ** Figurant. Se dădea el mare față de profesionistul nostru ... Iar “al nostru“? planul de bătaie. Liniște de casă spartă. Doar musca moartă, brusc resuscitată de zgomotul cratiței gălăgioase, zbură amețită spre alte zări ale colțurilor casei profitând din plin de lumina lanternei ce tocmai nu executa ordinul de a se stinge. Balconistul, luat prin surprindere, după ce îi pocni vreo trei palme peste căpățână, ascunse neascultătoarea sculă în sân, fotografiind ca un blitz superbul
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
am lăsat oceanele / ți-am lăsat privirile / și, și călăririle. // Dar la rădăcina deasă / Din Ana făcui mireasă / și din verb făcui proverb / din nedrept un înțelept // Mare, tu, clocotitoare / de icre de pești / tu-mi ești mamă, iar nu zare / Făt-Frumoaso din povești / fără de descălecare / ci doar sinele ce ești / în de val cu țâță mare / pentru Ana ce-mi răpești // Ah, Ana tu, feruginoasă, / Ah, Ana care tu nu vrei să spui nimic / și nimic și nimic și nimic
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
și toată România toată / curgea în Marea Neagră / hrană de pește, zână tăiată / picior tăiat ce nu aleargă. («Coadă de comete...» - AmNS, 297 sq.); Gata, îngerul este spre plecare / S-a smuls din paturile noastre / ne-a văduvit de încă o zare / ne-a văduvit de stelele albastre / Mai stai mai stai / rămâi rămâi / Noi l-am rugat cu vorba cea dintâi / dar el s-a dus s-a dus / era un cui din palma lui Isus. («Gata, îngerul...» - AmNS, 303); A
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
ale agenției Medieval Praxis se numără, în egală măsură, Tabăra medievală pentru copii, Festivalul și Târgul de Artă Medievală București, Festivalul Mediaș - Cetate Medievală, diverse conferințe și evenimente de afaceri. Medieval Praxis events and more Pentru conformitate, Laurențiu CONSTANTIN Str. Zării 6-8, ap. 5, sect. 5, București Țel: 0371.180.114. 0725.22.33.94. Email: laurențiu@medievalpraxis.ro Referință Bibliografica: MEDIEVAL PRAXIS - EDIȚIA 2011 A TABEREI MEDIEVALE PENTRU COPII / Laurențiu Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 61, Anul I
EDIŢIA 2011 A TABEREI MEDIEVALE PENTRU COPII de LAURENŢIU CONSTANTIN în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341743_a_343072]
-
se joac’- ascunsa Stau ciorchinii grei în vii; Pe o bancă, frunza, plânsa! Că se duce și-i e teamă Ultima pleacă din ram; Fără să facă tam-tam Vântu-n veșnicii o cheamă. Cârd de rațe trec în stoluri Spre o zare cenușie, Să ierneze în atoluri Viața-mi devine pustie. Mă înveselesc trei vrăbii Sus pe-un colt de la ulucă, Norii par pe cer corăbii Ce vor iarna să ne-aducă. Referință Bibliografică: Toamna / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TOAMNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341783_a_343112]
-
reguli vechi , Dar îi spui tot poezie , Desi îmi tropaie-n urechi ? Zici că-i artă ? Spersa fie , Chiar cu șanse să trăiască, Însă sigur poezie Nu e drept să se numească . Căci luceferi cum se știe, Azi plecați spre zări albastre , Ei creară poezie , De-au dat farmec limbii noastre . I-au făcut și legi divine , Pește veac să dăinuiască, Pentru cei cu hâr că ține Ce pot limba să o crească . Înșirând însă cuvinte, Dar fără reguli n-ai
PREA AI HAR ? de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341800_a_343129]
-
naturii îți pot trezi culori nemaivăzute. De asta vin aici turiștii. Cred că totul e al lor. Nu mai respectă intimitatea sufletelor. Peștii s-au speriat și s-au dus. Poate chiar după ea și caută un punct fix în zare. A dispărut și ea. Zarea nu mai are puncte fixe, doar linii care te iau de sus și te fac să plutești deasupra tuturor valorilor văzute sau imaginate, azi mai mult decât în alte zile care nu se deosebesc doar
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
nemaivăzute. De asta vin aici turiștii. Cred că totul e al lor. Nu mai respectă intimitatea sufletelor. Peștii s-au speriat și s-au dus. Poate chiar după ea și caută un punct fix în zare. A dispărut și ea. Zarea nu mai are puncte fixe, doar linii care te iau de sus și te fac să plutești deasupra tuturor valorilor văzute sau imaginate, azi mai mult decât în alte zile care nu se deosebesc doar prin denumire. Apoi s-a
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
la școală și carte învață, Tinerii se-nsoară și-și fac rost în viață. Părinții la muncă, bunicii-n ogradă Dau foc la frunze și mătură-n stradă. Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
la școală și carte învață, Tinerii se-nsoară și-și fac rost în viață. Părinții la muncă, bunicii-n ogradă Dau foc la frunze și mătură-n stradă. Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
Stradivarius. La București, de la etajul șapte al unui bloc de pe bulevardul Metalurgiei din Berceni-sud privirea maestrului se îndrepta mereu înspre Ardealul său drag, înspre Bradul celor ce scormoneau măruntaiele pâmântului, după aurul tuturor durerilor. În Ziua de 15 februarie 1992 zările acelea s-au surpat pentru totdeauna peste pleoapele maestrului. Artistul, la cei 95 de ani ai săi, se retrăgea sărac să se odihnească în umbra înghețată a cimitirului Bellu. Își dorise atât de mult, ca la aniversarea a 90 de
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
din 22 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului ALTĂ DIMENSIUNE Maree violetă,din ceață apărută Reconturează țărmul unui ocean de dor. Tenace prăvălită pe stânci de suflet tare Le-nmoaie rezistența în spumă de amor Tărâm de vis albastru,în necuprinsă zare Pe o planetă vie,cutează viețui Pandante siderale atârnă în văzduhul Ce ocrotește sfera unică-n galaxii O Lună și un Soare se țin de mână veșnic Veghind la pacea lumii de suflete-n neant Rouă de lacrimi cade-n
ALTĂ DIMENSIUNE(OMAGIU DE ZIUA PĂMÂNTULUI) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341850_a_343179]
-
alei. Și din fântânile ce se adapă-n frunză Mai curge lacrima tristeții fără leac. și sunt doar acuarelă de pe-o pânză că de iubire astăzi sunt sărac. În depărtări ninsoarea stă să-mi vină, aud cum clocotește peste zări Tu mi-ai luat și ziua mea senină ca să o scalzi în praful de uitări. Mi-ei toamnă și mi-e iarnă și mi-e teamă și călărețul negru stă ascuns... Tu n-ai să-l știi, plecata mea iubire
TU N-AI SĂ ŞTII de LEONID IACOB în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341835_a_343164]
-
de seară și de noapte. Vuise zi de zi în roboteală, Trecuse-n grabă peste oameni, Văzuse vii și dealuri și ponoare Trecea prin munți și cobora prin vale, Sorbea lumina de la soare Și se-mbăta de purpuriul florilor din zare. Privit cu bucurie și-ntristare Trecuse grabnic printre oameni Scrâșnind din roți la câte-o vorbă tare Și la câte-o piatră aruncată-ntre tampoane. Mânca fugind pământ de sub picioare Și era convins că-n veci va fi în alergare
TRENUL VIEŢII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341863_a_343192]
-
Renata Verejanu Publicat în: Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-am turnat vorbele în palme, poftiți: Voi, patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-
OFTAT ÎNCHIS ÎN AUZ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341901_a_343230]
-
mea, ce viscole mi-o rup? - Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința
COROANA MAMEI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341893_a_343222]
-
alune între dinți. Pe rugul nemuririi am să ard deplin, Cum carnea lor n-a ars în suferinți. Anotimp sufletesc în memoria mamei Ana Așa senină ploaie am văzut o singură dată: Ascunsă de copii, plângea în sine mama... Și zarea înalt aprinsă de-atunci e-nlăcrimată, Și plânge uneori fără să-și dea seama: Ce anotimp domnește în vorba omenească, Și cum se simte spicul în ochi-aprinși rodit? Nereținându-și jalea, fulgerul trimis e să lovească Cerul sufletesc de nori răutăcioși
CUVINTELE MELE de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341891_a_343220]
-
tine iarnă! Mă ningi iarnă cu ploaia se stele care cade de-a valma pe pământ, albești gânduri și visele mele s-ascund sub nea ca un legământ. Și timpul care trece peste mine albește clipele în zborul lor, învăluie zarea cu suspine și iar simt fiorul durerilor ... Ca tine iarnă, albă sunt și eu cu anii adunați în plete, cu gânduri despletite mereu și iubiri care se pierd discrete. Referință Bibliografică: Ca tine iarnă! / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CA TINE IARNĂ! de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341925_a_343254]
-
Acasa > Strofe > Timp > IN NOAPTEA DINTRE ANI Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului In noaptea dintre ani Privește-n zare tristă pe geam o bătrânică. S-a gârbovit de ani, e slabă și e mică. Își numără-ncet anii, sunt mulți, vreo nouă-zeci Și murmură-ncet: “viață,viață, ce repede mai treci!” În casă e-ntuneric, doar candela-i aprinsă
IN NOAPTEA DINTRE ANI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341919_a_343248]
-
în: Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Neant Doar florile mai adună lumină! Tristețea e gri, lacrima incolora, timpul e fum și cenusa-i uitată, omul, neant. Neant, viața toată! Gândul e roșu cum rosie-i zarea! Albastru răsare uneori, cerul. Sângele cheamă la el depărtarea. Ghici-vom vreodată luminii, misterul? Sămânță în galben s-a-nvesmantat. Embrioni verzi mai germinează pământul. Istoria lumii s-a tot repetat și-n toate acestea, suveran e Cuvântul! Referință Bibliografica: Neant / Ioana
NEANT de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341987_a_343316]