3,844 matches
-
și în epoca bronzului și a fierului pe teritoriul ocupat de carpi, daci, ș.a. Printre altele, ne-au rămas ca amintire de la daci, cuvinte ca: amurg, aprig, brad, brânză, copil, gorun, mal, mazăre, moș, prunc, țarină, viezure, viscol, zăr, zburda, zestre și altele. După multe lupte, zbateri și preocupări, s-a întemeiat statul medieval al Moldovei, iar pe teritoriul acestui județ au luat ființă, la început, târguri, ca: Hârlău, Târgu Frumos, Podu Iloaie, Dobrovăț, Iași, Pașcani, iar din ele mai apoi
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
doi porci, 1-2 cai, păsări și muncesc pământul 2-5 ha ce-l dețin în 2-3 parcele. Puțini sunt acei ce au toată suprafața mai mare într-un singur lot. Aceasta din cauză cum au primit tinerii pământ la însurătoare drept zestre, ori prin moștenire. Cam toți hlipicenarii sunt credincioși și țin la obiceiurile învățate de la bunici și părinți. în trecut, moașa era acea care avea grijă de lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces la naștere
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cele necesare: pregătirea darurilor, alegerea druștelor și a cavalerilor de onoare (vătăjei), anunțul, pregătirea trăsurilor. Cu două zile înainte de oficiere se făcea schimbul de daruri dintre cuscri și foaia dotală. După oficiere, petrecerea propriu zisă ținea 2-3 zile, cu jucatul zestrei și plecarea miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei și compus din: femeia purta opinci,ciorapi împletiți în casă, cămașă, ie, fotă lungă până la glezne, ilic sau vestă, (sfeter) flanelă împletită din lână, pe cap
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au durat gospodării frumoase, case cu două odăi, tindă, cerdac și paravan, acoperite care cu șindrilă, care cu stuf, ba chiar unii cu țiglă, tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și în epoca bronzului și a fierului pe teritoriul ocupat de carpi, daci, ș.a. Printre altele, ne-au rămas ca amintire de la daci, cuvinte ca: amurg, aprig, brad, brânză, copil, gorun, mal, mazăre, moș, prunc, țarină, viezure, viscol, zăr, zburda, zestre și altele. După multe lupte, zbateri și preocupări, s-a întemeiat statul medieval al Moldovei, iar pe teritoriul acestui județ au luat ființă, la început, târguri, ca: Hârlău, Târgu Frumos, Podu Iloaie, Dobrovăț, Iași, Pașcani, iar din ele mai apoi
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
doi porci, 1-2 cai, păsări și muncesc pământul 2-5 ha ce-l dețin în 2-3 parcele. Puțini sunt acei ce au toată suprafața mai mare într-un singur lot. Aceasta din cauză cum au primit tinerii pământ la însurătoare drept zestre, ori prin moștenire. Cam toți hlipicenarii sunt credincioși și țin la obiceiurile învățate de la bunici și părinți. în trecut, moașa era acea care avea grijă de lehuză, având permisiunea de a boteza și binecuvânta în caz de deces la naștere
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cele necesare: pregătirea darurilor, alegerea druștelor și a cavalerilor de onoare (vătăjei), anunțul, pregătirea trăsurilor. Cu două zile înainte de oficiere se făcea schimbul de daruri dintre cuscri și foaia dotală. După oficiere, petrecerea propriu zisă ținea 2-3 zile, cu jucatul zestrei și plecarea miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei și compus din: femeia purta opinci,ciorapi împletiți în casă, cămașă, ie, fotă lungă până la glezne, ilic sau vestă, (sfeter) flanelă împletită din lână, pe cap
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au durat gospodării frumoase, case cu două odăi, tindă, cerdac și paravan, acoperite care cu șindrilă, care cu stuf, ba chiar unii cu țiglă, tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de a deveni "absență". Mă mir acum de profunda durere, de melancolia care mă apuca, deseori, noaptea, gândind că se apropie moartea lor. (A survenit însă mult mai târziu, peste vreo patruzeci de ani). * Aveam deci un bagaj afectiv, o zestre de suflet, când mi s-a cumpărat tăblița și ghiozdanul pentru a începe viața școlară care m-a transformat în elev, stare civică și psihologică de care nu am reușit să mă despart; probabil pentru că nici nu am o personalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un lădoi mare, greu, de lemn solid, cred că era stejar, cu încheieturile ferecate în colțari de fier, închis cu două lacăte sigure. Obiectul nu avea nici un nume, nu-i spuneam în nici un fel, dar credeam că este "lada de zestre". Mulți ani am dormit pe această ladă, toți anii studenției; nu mă deranja deloc duritatea suprafeței peste care o pătură groasă închipuia o saltea. Nu știam ce conține, ce ascunde această ladă; mă gândeam, desigur, la acest "tezaur" misterios, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
armonioasă viață sufletească). Spunea din când în când că în lada aceea este tezaurul ei. Mic tezaur și totodată uriaș; știam că se refera la tezaur ca noțiune spirituală, nu la avere. Nu știu ce o fi devenit, cu timpul, "lada de zestre". Tezaurul s-a mai pierdut și el, împărțit între membrii familiei care au luat, cum s-a întâmplat, unii niște fotografii, alții niște scrisori, au dispărut și cele câteva cărți din ladă, câte un guler de blană scumpă, mâncat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în neseriozitatea lui, dar cine are geniul sfidării, al nepăsării, geniul libertății, cum le avea dânsul? La urma urmei, Zorba rămâne o ficțiune. Să mă întorc, deci, la tezaurul de care vorbeam... * Nu mai știu unde o fi lada de zestre, s-a pierdut într-o putrezire de gunoi sau într-un foc purificator... Metafora, adică tezaurul, care cuprinde amintiri și fapte esențiale, mi-a prins totuși bine... Am asimilat-o ființei mele, propriei mele istorii. Sunt o colecție de amintiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
schimb, i se întâmplă totuși ceva: contractează un supliment de boală, o nouă formă simptomatologică, devine filosoful propriei sale suferințe; este o dependență. În aceste pagini ale mele nu vreau să repet întâmplarea, să descompun, în piese, amintirea lăzii de zestre; vreau însă să restabilesc ceea ce a fost odată un tezaur, să elimin ceea ce nu mi se potrivește, să rețin imaginile, amintirile, visele care sunt ale mele, să le pun la locul lor. Această ordonare nu mă explică numai pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nostru, Grivei. Când am înțeles, m-a apucat un plâns cu sughiț. Rezultatul a fost curios: am privit de atunci la malul rusesc cu binoclul întors, să îndepărtez (în mintea mea) locurile acelea. Am să pun în lada mea de zestre și pogromul de la Dorohoi, la care am asistat de la câțiva metri, văzând cum se trage cu toporul în capul unor elevi evrei, măcelăriți acolo de niște soldați (aflați în trecere cu regimentul prin orașul nostru; veneau de la Cernăuți). ...Frumoasă zestre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zestre și pogromul de la Dorohoi, la care am asistat de la câțiva metri, văzând cum se trage cu toporul în capul unor elevi evrei, măcelăriți acolo de niște soldați (aflați în trecere cu regimentul prin orașul nostru; veneau de la Cernăuți). ...Frumoasă zestre... ca și trenurile de refugiu, în care am călătorit douăzeci de zile pe o platformă, sub ninsoare rea, cum sunt ultimele ninsori ale iernii. Toate acestea m-au înzestrat, pe mine și pe cei de un leat cu mine, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
imagine a Partidului România Mare. Intrarea în politică a Oanei Zăvoranu, divă sexy de telenovelă dâmbovițeană, a fost o scenă de zile mari. Vadim o avea de-a dreapta sa pe noua „consilieră cu imagine”, după prototipul finalului filmului cu haiduci: „Zestrea Domniței Ralu”. „Asta ți-a rămas, Domniță: două țîțișoare, două buzișoare!”, spunea haiducul Șaptecai, jucat de Florin Piersic. Cu zisa lui Vadim: „Ea nu trebuie să facă nimic special. Trebuie să stea cum stă acum lângă mine și să zâmbească
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de asemenea fiind un membru plin de râvnă la toate instituțiile de cultură ale neamului său din înstrăinata capitală a Bucovinei. Și astfel, din treaptă în treaptă, N. Cotlarciuc ajunge conducătorul Bibliotecii Universitare, „cea mai de preț, cea mai frumoasă zestre”. Această instituție datează de la jumătatea secolului al XIX-lea, când s-a adunat la 26 martie 1851 un comitet pentru întemeierea și administrarea „Bibliotecii Țării”. Prima donație a venit aici din partea fraților Scarlat și Constantin Vârnav : o casă pentru sediul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
marină din întreaga lume. Totuși, la 1 martie 1970 Stațiunea a fost desființată, fiind trecută în cadrul Institutului Român de Cercetări Marine de la Constanța (IRCM). La Stațiune au continuat cercetările în cadrul IRCM până în 1975, după care a fost abandonată și întreaga zestre a fost trecută la centru. Stațiunea a devenit sediul mai multor unități: SERUN Constanța, Șantierul Naval Constanța, CUG Basarabi și chiar o Unitate Militară. Rezervația din incinta Stațiunii a fost pusă în pericol și ruderalizată. Totul a durat până în 1990
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
geografi în serii succesive. Stațiunea a fost deschisă și pentru universitățile din București, Cluj, Bacău, Suceava, Galați, Chișinău, Tiraspol etc. Prin transferul efectuat nu am preluat decât clădirile și terenul din jur cu tot cu Rezervația de plante de dune marine. Din zestrea Stațiunii, transferată la IRCM, nu am putut relua nimic nici până acum. Nici măcar „donația Lucia Borcea”, adică biblioteca personală a profesorului Ioan Borcea. Repunerea în funcțiune a Stațiunii a solicitat eforturi deosebite și fonduri. Treptat, treptat s-au realizat multe
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
don Mazza. Copila avea pe atunci 6 ani. Internatul acestui Institut singular dura până la împlinirea vârstei de 24 de ani, atunci când fetele erau de-acum pregătite ori pentru căsătorie ori pentru a-și găsi un serviciu, întrucât dobândiseră o amplă zestre de cunoștințe practice pentru gestionarea casei și o bună formare morală. Doamna Giovanna a murit pe 10 noiembrie 1848. Angela, care pe atunci avea 16 ani, a fost constrânsă să se reîntoarcă în familie pentru a se îngriji de tatăl
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
românesc izbitor. Traducătorul a știut să dea firesc hexametrului. În hexametru își latră furia, țărănește, Ahile, Nestor vorbește ardelenește-popește și se îmbracă aproape ca un țăran, cu veșmânt mițos, încălțîndu-se cu opinci. Priam își ține sculele, ca fetele de țară zestrea, prin sipete. Prânzurile sunt hoțești, după tipicul Filimon și Hogaș. Tălmăcitorul își adună forțele lexicale acolo unde comparația este mai rurală: Cum pe la țară venind din laturi protivnice argații Seceră brazde prin holda de grâu sau de orz pe pământul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rugăciune. Interesantă la Anghel apare constituirea unui univers intim al rafinatului, nu cu geologie sălbatecă ci cu "natură moartă". Poetul a cântat mireasma rufelor: Miroasă iarba pătulită a sinziană ș-a sulcină, Miroasă dulce, cum miroasă un așternut păstrat de zestre; Și-n mine, când e întunerec și când se face iar lumină, Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre... saloanele, fotoliile, oglinzile, pianul: Salonu-i gol, și-n umbră doar samovarul cântă... Ș-acum e gol salonul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
treacă peste simpla făgăduială la constrângerea unui act dotal. Evident, socrul îl chinuie cu îndărătniciile lui. Purtarea lui Ion față de Ana e josnică, nu însă cu mult în afara concepției țărănești. În societatea rurală femeia reprezintă două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de copii. O dată criza erotică trecută, ea încetează de a mai însemna ceva prin feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar deosebită cu mult de a oricărei femei de la țară, nu. Și structura celorlalți eroi este epopeică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
modalitate de modificare a structurii genetice a unei populații se produce și în natură, în cazul în care un reproducător (în cele mai multe cazuri mascul) pătrunde într-o populație diferită de cea în care s-a născut și contribuie la formarea zestrei genetice a acesteia. Hibridarea reprezintă modalitatea cea mai rapidă de schimbare a structurii genetice a unei populații, comparativ cu celelalte două: selecția și potrivirea perechilor. In cazul hibridării, descendența conține în genom 50 % din gene de origine paternă. Selecția necesită
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
dar încă nu pot fi precizate exhaustiv funcțiile particulare ale fiecărei componente în parte. Cei mai mulți cercetători consideră că aspectul psihologic al eredității se concretizează în așa numitul „mesaj genetic”, respectiv cantitatea de informații stocată într-o celulă. Pe plan general, zestrea genetică pare să comporte două fațete primare, una constând în determinarea trăsăturilor generale ale speciei, iar alta privind determinarea particulară a individului. Ereditatea fizică este mai stabilă, mai greu de influențat prin mediu, pe când cea psihică poate constitui obiectul cercetărilor
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]