157,129 matches
-
să-și pună personajele în situații-limită care amintesc de Dostoievski și Kafka, cei doi eroi au rămas, cel puțin pentru mine, niște burghezi simpatici, dar neinteresanți. Un fel de SpieBer, cum sunt numiți depreciativ în germană, sau Biedermanner. De ce am zis însă argint și bronz mai devreme? Pentru că am vrut să îi rezerv un loc special lui Der Konig der Langweiligkeit (Regele plictiselii): Ulrich, „omul fără însușiri" din romanul omonim al lui Robert Musil. Un personaj mai pasiv, mai depersonalizat, mai
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
rutina vieții mai rar se întâlnește de la Oblomov încoace. Ce e drept, criza existențială se subînțelege, romanul este unul modern, dar Ulrich pare să fi renunțat chiar la a-și mai pune întrebările hamletiene, e un Don Quijote complet învins. Aș zice că „omul fără însușiri" este unul din acele personaje care devin atât de plictisitoare încât te înspăimântă. Romanul este, în mod evident, o metaforă a decăderii Imperiului AustroUngar, dar, zic eu, nu se cuvine nici să dansezi ultimul vals cu
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
mai pune întrebările hamletiene, e un Don Quijote complet învins. Aș zice că „omul fără însușiri" este unul din acele personaje care devin atât de plictisitoare încât te înspăimântă. Romanul este, în mod evident, o metaforă a decăderii Imperiului AustroUngar, dar, zic eu, nu se cuvine nici să dansezi ultimul vals cu capul pe pernă. ADNANA LEIZERIUC, absolventă CNPR, fostă olimpică internațională la chimie Azi vom discuta comedia O scrisoare pierdută, de I. L. Caragiale". Așa a început una dintre cele mai plictisitoare
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
si minor (Longo 33, Kirkpatrick 87) este edificator asupra erorilor celei dintâi. H. Keller semnalează transcrierea greșită a notelor vocii de sopran (scrise original în cheia de sopran), în măsurile 3-4 după semnul de repetiție. Din păcate, multe ediții așa-zis instructive au ca bază Ediția Longo, cu erorile ei sau chiar ediții anterioare, modificate grosolan inclusiv în ce privește integritatea textului, care a suferit uneori scurtări arbitrare, fără a mai socoti modificări de armonii și adaosuri de articulație, frazare și dinamică cu
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
la notarea quasi-pointillistă a dinamicii și agogicii. Diferențierea notației a produs însă, alături de această rafinare, și un efect pervers - încercarea unor editori, chiar mari pianiști, de a încărca textele clasice prin transcrierea amănunțită a propriei viziuni interpretative, în ediții așa-zis instructive ale clasicilor. Interesante pentru cercetător, pentru interpretul care le folosește ca îndrumare acestea suferă de două grave erori. Cea mai evidentă este de ordinul intenției: transformarea unei versiuni personale în normă, tinzând a elimina alternativele, mai ales în acele
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
un loc al fericirii paradisiace a primilor oameni, ci și loc special în care aceștia ar fi avut posibilitatea să crească în comuniunea cu Dumnezeu până la asemănarea lor cu Creatorul. Al doilea sens ni-l dă Cuviosul Nichita Stithatul. El zice că Dumnezeu, știind dinainte despre căderea protopărinților noștri, a făcut lumea pentru urmașii lor ca parte a Proniei divine. Omul, chiar după pierderea raiului, avea astfel posibilitatea să cunoască pe Dumnezeu prin contemplația naturală a celor create. Deci toată zidirea
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
sine<footnote Cuv. Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, suta a treia, cap. 10, în Filocalia..., vol. VI, p. 295. footnote>. Un alt scriitor filocalic Patriarhul Calist - menționează că acea suflare a lui Dumnezeu, suflată, cum s-a zis, în Adam, până ce a fost în el, nu puțină slavă și strălucire de chip dumnezeiesc pricinuia celui părtaș de ea. Ca urmare, el se purta față de lucruri cu putere străvăzătoare și proorocească și era împreună creator cu Dumnezeu sau un
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
în practică. El avea virtuțile în germen. Dar lui îi revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârșire. Astfel înțeleg Sfinții Părinți porunca divină dată primilor oameni: <<Creșteți și vă înmulțiți>> (Facere 1, 28). Și de aceea ei zic că, în rai, <<omul era asemenea unui prunc și trebuia, sporind în cele bune, să ajungă la starea bărbatului desăvârșit>>.<footnote Ibidem, p. 16. footnote> Deci omul se afla într-o stare de nevinovăție și nepăcătuire dar nu era o
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
asculta întru totul și întotdeauna de Dumnezeu, să fie nemuritor și după trup, dar nu în înțelesul că nu putea să moară. Trupul omului până la căderea în păcat putea să se numească într-o privință muritor și într-alta nemuritor - zice Fericitul Augustin. Muritor, pentru că putea muri; nemuritor, pentru că putea să nu moară. Căci una este a nu putea să mori, cum a făcut Dumnezeu pe unele ființe nemuritoare (îngerii) și alta a putea să nu mori, cum a făcut Dumnezeu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
mult har s-a revărsat în sufletul primului om și mintea lui cea în chipul dumnezeiesc era plină până peste vârf de multe vederi cunoscătoare și înălțări spre Dumnezeu, bucurându-se în raiul văzut de cel nevăzut (inteligibil), sau, ca să zic așa, de viața fericită, fiind unită desăvârșit cu sine însăși și cu Dumnezeu și stăruind în sine și în Dumnezeu, precum se cuvine. Ea se afla, adică, într-o stare unificată și asemănătoare cu Dumnezeu și cu adevărat îndumnezeită. Și
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Proniei divine. Porunca nu este valabilă doar pentru primii oameni, ci și pentru urmașii acestora, prin urmare, păcatul lui Adam este protototipul unui păcat ce se va repeta și mai târziu, chiar dacă sub forme diferite: [...] Dumnezeu a dat omului poruncă, zicând: <<Din tot pomul din rai poți să mănânci dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mâncați; în ziua în care veți mânca din el cu moarte veți muri>>. Mai întâi își îndreaptă porunca spre unul [...] Apoi vorbește la
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
exercițiul responsabilității; prin responsabilitatea sa față de Dumnezeu, omul se simte legat de Creatorul său ca for suprem<footnote Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. I, Edit. Cristal, București, 1995, p. 74. footnote>. Porunca însemna propriu zis oprirea omului de a ieși din unirea cu Dumnezeu. Împodobind deci Dumnezeu făptura, i-a dăruit viețuirea în Paradis. Dar pentru că trebuia ca cel astfel înfrumusețat și încoronat cu belșugul bunătăților de sus, să nu fie lăsat să fie dus
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
într-un mod care îi este specific. Totuși întâlnim și la el înțelegerea acestui fapt legată de starea de înalt nivel duhovnicesc și de trăire mai bogată a omului. Pomul cel permis al vieții este tot lucrul, sau mai bine zis toată cunoștința și experiența prin care omul sporește în bunătatea reală. Iar pomul cunoștinței binelui și răului, adică cel interzis, este de asemenea tot lucrul sau toată cunoștința și experiența de care se împărtășește omul amăgit de ideea că este
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
nimic<footnote Cuv. Nichita Stithatul, op. cit., p. 347. footnote>. Sfântul Ioan Damaschin spune, arătând hrana spirituală deosebită pe care acest pom o oferea: [...] acest pom avea o energie dătătoare de viață, că aceasta este ceea ce Dumnezeu a numit <<tot pomul>>, zicând: <<Din tot pomul care este în paradis, veți mânca>>. Dumnezeu este totul, în El și prin El se ține totul. Pomul cunoștinței binelui și a răului, pe de altă parte, reprezintă firea noastră și alcătuirea omului<footnote Sf. Ioan Damaschin
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Fiu al omului, ca să ne facă pe noi, oamenii, fii ai lui Dumnezeu, ridicând după har neamul nostru la ceea ce este El după fire, născându-se de sus în Duhul Sfânt și introducându-ne îndată în Împărăția cerurilor; mai bine zis, dăruindu-se, să o avem pe aceasta înlăuntrul nostru (Luca 17, 21), ca să nu avem numai nădejdea de a intra în ea, ci având-o încă de acum ... (Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice și practice, cap
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Hr., este grăitoare în acest sens. Ea relatează că, fiind osândit odată un ucigaș la decapitare, venea în urma lui un monah, care voia să vadă cum îi taie capul. Pe când mergea pe cale, văzând pe călugăr că vine după el, îi zise: <<N-ai, oare, avva, chilie sau n-ai ce face?>>. <<Negreșit, zise acela, am și chilie și treabă!>>. <<Atunci, îi spuse ucigașul, pentru ce nu stai în chilie să-ți plângi păcatele tale?>>. <<Așa-i frate, zise monahul, nu mă
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
un ucigaș la decapitare, venea în urma lui un monah, care voia să vadă cum îi taie capul. Pe când mergea pe cale, văzând pe călugăr că vine după el, îi zise: <<N-ai, oare, avva, chilie sau n-ai ce face?>>. <<Negreșit, zise acela, am și chilie și treabă!>>. <<Atunci, îi spuse ucigașul, pentru ce nu stai în chilie să-ți plângi păcatele tale?>>. <<Așa-i frate, zise monahul, nu mă prea îngrijesc de mântuirea sufletului meu. De asta vin, să văd cum
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
după el, îi zise: <<N-ai, oare, avva, chilie sau n-ai ce face?>>. <<Negreșit, zise acela, am și chilie și treabă!>>. <<Atunci, îi spuse ucigașul, pentru ce nu stai în chilie să-ți plângi păcatele tale?>>. <<Așa-i frate, zise monahul, nu mă prea îngrijesc de mântuirea sufletului meu. De asta vin, să văd cum ai să mori, ca măcar așa să vin la pocăință>>. <<Mergi, avva, i-a spus ucigașul. Șezi în chilia ta și mulțumește lui Dumnezeu care
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
mai slăvită decât toate. Crucea este vrerea Tatălui, slava (Fiului) Unuia Născut, desfătarea Sfântului Duh, podoaba îngerilor, siguranța Bisericii, mândria lui Pavel<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre Cruce, 2, P.G., XLIX, col. 396-397. footnote>. În alt loc, același Sfânt Părinte zice: Pentru aceasta Îl numesc pe Hristos Împărat, pentru că Îl văd răstignit. A se jertfi pentru cei conduși este fapta unui împărat<footnote Idem, Cuvântări la Praznice Împărătești, col. Izvoarele ortodoxiei, nr. 5, trad. de Pr. D. Fecioru, București, 1942, p.
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
pentru mireasă, tânărul pentru o tânără, o iubire care vrea să îndepărteze de la tine cele rele tot atât pe cât e de departe răsăritul de apus, pe cât e mai înalt cerul față de pământ - căci am arătat și aceasta -, sau mai bine zis nu numai atât, cu mult mai mult, cum am arătat punând în mișcare cuvântul despre acestea și îndemnându-te să nu te oprești la imagini, ci să le depășești prin raționamente. Căci pronia lui Dumnezeu e de netâlcuit, purtarea Lui
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
și se prețuiește pe sine: Iubirea față de tine se vede prin aceea că iubești pe Dumnezeu din toată ființa ta (...) Crezi că folosește Dumnezeu din faptul că-L iubești? Când Îl iubești, tu ești cel ce dobândești folos (...) Dar vei zice: când nu m-am iubit pe mine însumi? Nu te-ai iubit când n-ai iubit pe Dumnezeu Cel care te-a zidit (...) Numai acela se iubește pe sine, acela care iubește pe Dumnezeu. Cu cât mai mult ne iubim
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Fiu al omului, ca să ne facă pe noi, oamenii, fii ai lui Dumnezeu, ridicând după har neamul nostru la ceea ce este El după fire, născându-se de sus în Duhul Sfânt și introducându-ne îndată în Împărăția cerurilor; mai bine zis, dăruindu-se, să o avem pe aceasta înlăuntrul nostru (Luca 17, 21), ca să nu avem numai nădejdea de a intra în ea, ci având-o încă de acum ... (Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice și practice, cap
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Hr., este grăitoare în acest sens. Ea relatează că, fiind osândit odată un ucigaș la decapitare, venea în urma lui un monah, care voia să vadă cum îi taie capul. Pe când mergea pe cale, văzând pe călugăr că vine după el, îi zise: <<N-ai, oare, avva, chilie sau n-ai ce face?>>. <<Negreșit, zise acela, am și chilie și treabă!>>. <<Atunci, îi spuse ucigașul, pentru ce nu stai în chilie să-ți plângi păcatele tale?>>. <<Așa-i frate, zise monahul, nu mă
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
un ucigaș la decapitare, venea în urma lui un monah, care voia să vadă cum îi taie capul. Pe când mergea pe cale, văzând pe călugăr că vine după el, îi zise: <<N-ai, oare, avva, chilie sau n-ai ce face?>>. <<Negreșit, zise acela, am și chilie și treabă!>>. <<Atunci, îi spuse ucigașul, pentru ce nu stai în chilie să-ți plângi păcatele tale?>>. <<Așa-i frate, zise monahul, nu mă prea îngrijesc de mântuirea sufletului meu. De asta vin, să văd cum
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
după el, îi zise: <<N-ai, oare, avva, chilie sau n-ai ce face?>>. <<Negreșit, zise acela, am și chilie și treabă!>>. <<Atunci, îi spuse ucigașul, pentru ce nu stai în chilie să-ți plângi păcatele tale?>>. <<Așa-i frate, zise monahul, nu mă prea îngrijesc de mântuirea sufletului meu. De asta vin, să văd cum ai să mori, ca măcar așa să vin la pocăință>>. <<Mergi, avva, i-a spus ucigașul. Șezi în chilia ta și mulțumește lui Dumnezeu care
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]