31,827 matches
-
literatură știe foarte bine că scriitorii care fac azi parte din Academia Franceză sunt de fapt niște scriitori de mâna a doua (cu rare excepții!). O să mă întrebați, în cazul ăsta, de ce a acceptat Eugen Ionescu să fie membru al Academiei. Ei bine, e simplu! A acceptat pentru că Ionescu venea din România, de la Slatina, unde Academia Franceză era și este considerată maxima consacrare. (Asta dacă nu punem la socoteală Premiul Nobel pe care în ultimul timp nu l-a luat nici un
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
fapt niște scriitori de mâna a doua (cu rare excepții!). O să mă întrebați, în cazul ăsta, de ce a acceptat Eugen Ionescu să fie membru al Academiei. Ei bine, e simplu! A acceptat pentru că Ionescu venea din România, de la Slatina, unde Academia Franceză era și este considerată maxima consacrare. (Asta dacă nu punem la socoteală Premiul Nobel pe care în ultimul timp nu l-a luat nici un membru al Academiei, ci niște marginalizați ca Beckett și Claude Simon!). Iar Eugène Ionesco știa
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
e simplu! A acceptat pentru că Ionescu venea din România, de la Slatina, unde Academia Franceză era și este considerată maxima consacrare. (Asta dacă nu punem la socoteală Premiul Nobel pe care în ultimul timp nu l-a luat nici un membru al Academiei, ci niște marginalizați ca Beckett și Claude Simon!). Iar Eugène Ionesco știa el foarte bine că dintre marii scriitori francezi, mai ales după război, numai foarte puțini au fost membri ai Academiei. Într-o zi m-a luat de-o
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
timp nu l-a luat nici un membru al Academiei, ci niște marginalizați ca Beckett și Claude Simon!). Iar Eugène Ionesco știa el foarte bine că dintre marii scriitori francezi, mai ales după război, numai foarte puțini au fost membri ai Academiei. Într-o zi m-a luat de-o parte să-mi spună că ar vrea tare mult să facă în așa fel încât să intre în Academie și Robbe-Grillet sau măcar Claude Simon (era înainte ca acesta din urmă să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
scriitori francezi, mai ales după război, numai foarte puțini au fost membri ai Academiei. Într-o zi m-a luat de-o parte să-mi spună că ar vrea tare mult să facă în așa fel încât să intre în Academie și Robbe-Grillet sau măcar Claude Simon (era înainte ca acesta din urmă să ia Premiul Nobel). Oricum, el e gata să le sprijine candidatura. I-am promis că am să susur la urechea lui Robbe-Grillet această propunere rușinoasă. Liderul Noului
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
sprijine candidatura. I-am promis că am să susur la urechea lui Robbe-Grillet această propunere rușinoasă. Liderul Noului Roman a izbucnit în râs. Și mi-a explicat (era pe la începutul anilor ’80) că nu e nici o scofală să fii în Academie, alături de te miri cine. E drept că, în afară de Ionesco și de Lévy-Strauss, toți ceilalți membri ai Academiei, în anii aceia, erau destul de mediocri. Acum e și mai rău! — Pe când membri ai Academiei Române!... a zis Pastenague, lungind cât mai mult ultima
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Noului Roman a izbucnit în râs. Și mi-a explicat (era pe la începutul anilor ’80) că nu e nici o scofală să fii în Academie, alături de te miri cine. E drept că, în afară de Ionesco și de Lévy-Strauss, toți ceilalți membri ai Academiei, în anii aceia, erau destul de mediocri. Acum e și mai rău! — Pe când membri ai Academiei Române!... a zis Pastenague, lungind cât mai mult ultima vocală. Credeți că a fost ironic? Cotidianul, 13-14 aprilie 2002 Premiul Nobel și literatura română Deja Eugen
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
fiind ecologist și feminist înrăit, poate că n-am un unghi just, obiectiv de abordare a problemei. Dar să știți că și suedezii sunt destul de ecologiști de felul lor. Și destul de feminiști... Cotidianul, 20-21 aprilie 2002 La Gallimard, birjar! În afară de Academia Franceză și de Premiul Nobel, românul mai mult sau mai puțin intelectual a auzit și de Editura Gallimard. Acolo au publicat Proust (după ce-a fost la început respins!), Gide și alți barosani ai literaturii franceze până la Camus și Sartre
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Nicolae Manolescu a rămas marcat: nu e prima oară când minte cu nonșalanță, ca un copil teribil și iresponsabil. Cotidianul, 1-2 iunie 2002 Puțini am fost, mulți am rămas... Zilele trecute s-au împlinit 25 de nai de la „Mișcarea Goma”. Academia Civică, sub conducerea Anei Blandiana, s-a hotărât s-o comemoreze și să organizeze o dezbatere cu tema „Oponenți și rezistenți. Acte de protest în perioada regimului Ceaușescu”. Aflându-mă la târgul de carte desfășurat la sfârșitul lunii mai în
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nepusă masă. Fără premeditare. „Oponenți și rezistenți” - asta îmi sună cunoscut. Eu însumi, acum câțiva ani, propusesem acești doi termeni alături de neîncăpătorul „disident”. Așa că am acceptat. În sală, aflată deasupra Teatrului „Ion Creangă”, în Piața Amzei, una dintre încăperile Fundației Academiei Civice (asta e denumirea exactă, cuvântul „alianță” s-a pierdut pe drumul tranziției...), era lume multă. Foarte multă. Vreau să spun că eram mulți disidenți, opozanți și rezistenți (mai ales aceștia din urmă, care au rezistat și la ce-a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Simion e mai breaz... — E altceva. În primul rând nu scrie romane ilizibile. Apoi, ultima sa carte e de nivel european. Îi plac și lui onorurile, de acord, dar are anvergură și, se pare, chiar eficiență în activitatea lui. Biblioteca Academiei e o reușită. Ca să nu mai spun că e prietenul meu de ani și ani și, recent, colegul meu la ziar... — Ce mai e și asta!? Sunt atât de importanți colegii de ziar? — Sunt. Dacă se înțeleg între ei, ziarul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a pierdut - încă de multișor! - întâietatea în lume, sunt în stare să încurajeze orice scârța-scârța pe hârtie capabil să mâzgâlească două-trei vorbe în franceză. Pe argentinianul Bianciotti, deși comite din când în când greșeli de gramatică, l-au băgat în Academia Franceză (instituție care, ce-i drept, strălucește mai mult în ochii telespectatorilor!) și nu m-aș mira să-l primească și pe Kundera, care, în ultimul timp, se preface că scrie în franceză. Și încă nu e mare lucru! Dar
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
le treacă pofta să mai anexeze la modul imperialist scriitori de la Răsărit. Tsepeneag (care citește peste umărul meu): — Și eu am scris un articol și l-am publicat în Caiete critice... Nu-l bag în seamă. Nu e nici în Academie (deși, după părerea lui Marin Mincu, face totul ca să fie!), nici în vreo altă instituție culturală mai de prestigiu. I s-a dat un nenorocit de premiu (ex aequo!) pentru roman de două parale pe care, după spusa editorului, nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
acolo. Cotidianul, 18 octombrie 2002 De la mare la munte E unul dintre sensurile transhumanței: când vine primăvara, ciobanul își scoate oile din iernat și ia drumul muntelui. Eu am pornit-o spre munte toamna. Ploua mărunt. Dar în mașina președintelui Academiei nici că-mi păsa. Din prietenie, dacă nu din capriciu, președintele m-a invitat pe mine, scriitor pricăjit din Paris, să particip la colocviul de la Sinaia, unde academicieni și politologi renumiți din fel de fel de țări prietene sau vecine
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Americanofil înrăit! — Nu-ți place decât Iliescu! — Mi-o fi plăcând Iliescu, dar el n-a fost la Sinaia. Printre politicieni e cam singurul în cazul ăsta... — Nu, serios vorbind! — Am o certă admirație pentru criticul literar Eugen Simion, președintele Academiei. — Lasă-l pe Simion. Tu față de prieteni nu poți să fii obiectiv. — Așa o fi... Dar știi cine mi-a plăcut? — Cine? — Ambasadorul Braziliei. — Ce căuta ambasadorul Braziliei la un colocviu despre Europa? Astea sunt mișculațiile lui Simion! Nu știu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
familiei Ion C. Brătianu, vol. I (1859-1883), București, 1933; vol. II (1884-1886), București, 1934; vol. III (1887-1888), București, 1934; vol. IV (1888-1889), București, 1935; Eminescu, Opere, XI-XIII: M. Eminescu, Opere, vol. XI, Publicistică (17 februarie - 31 decembrie 1880, Timpul), Ed. Academiei, București, 1984; vol. XII, Publicistică (1 ianuarie - 31 decembrie 1881, Timpul), Ed. Academiei, 1985; vol. XIII, Publicistică (1882-1883; 1888-1889), Ed. Academiei, 1985; Independența României: Independența României, studii, redactor responsabil al comitetului de redacție, acad. prof. Ștefan Pascu, Ed. Academiei, București
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
1934; vol. III (1887-1888), București, 1934; vol. IV (1888-1889), București, 1935; Eminescu, Opere, XI-XIII: M. Eminescu, Opere, vol. XI, Publicistică (17 februarie - 31 decembrie 1880, Timpul), Ed. Academiei, București, 1984; vol. XII, Publicistică (1 ianuarie - 31 decembrie 1881, Timpul), Ed. Academiei, 1985; vol. XIII, Publicistică (1882-1883; 1888-1889), Ed. Academiei, 1985; Independența României: Independența României, studii, redactor responsabil al comitetului de redacție, acad. prof. Ștefan Pascu, Ed. Academiei, București, 1977; Iorga, Independența: N. Iorga, Războiul pentru independența României - acțiuni diplomatice și stări
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
1888-1889), București, 1935; Eminescu, Opere, XI-XIII: M. Eminescu, Opere, vol. XI, Publicistică (17 februarie - 31 decembrie 1880, Timpul), Ed. Academiei, București, 1984; vol. XII, Publicistică (1 ianuarie - 31 decembrie 1881, Timpul), Ed. Academiei, 1985; vol. XIII, Publicistică (1882-1883; 1888-1889), Ed. Academiei, 1985; Independența României: Independența României, studii, redactor responsabil al comitetului de redacție, acad. prof. Ștefan Pascu, Ed. Academiei, București, 1977; Iorga, Independența: N. Iorga, Războiul pentru independența României - acțiuni diplomatice și stări de spirit, București, 1927; Iorga, Istoria presei românești
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Ed. Academiei, București, 1984; vol. XII, Publicistică (1 ianuarie - 31 decembrie 1881, Timpul), Ed. Academiei, 1985; vol. XIII, Publicistică (1882-1883; 1888-1889), Ed. Academiei, 1985; Independența României: Independența României, studii, redactor responsabil al comitetului de redacție, acad. prof. Ștefan Pascu, Ed. Academiei, București, 1977; Iorga, Independența: N. Iorga, Războiul pentru independența României - acțiuni diplomatice și stări de spirit, București, 1927; Iorga, Istoria presei românești: N. Iorga, Istoria presei românești de la primele începuturi. Cu o privire asupra presei românești din zilele noastre de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
izbândă, dar, mai ales pentru acea vreme, teatrul erea prea departe de centru. Puțina lume care venea la teatru - aceeași și tot aceeași - se depărta cu greu de centru, adică de spațiul cuprins între grădina Episcopiei și Bulevard, plus strada Academiei, pe aceeași întindere. Tot ce era mai departe era excentric. Direcția acestui teatru o avea artistul I.D. Ionescu. Preocuparea pentru revizuirea Constituției începe să prindă pe oamenii politici, preocupare foarte serioasă fiindcă trebuiau alese Camere constituționale în cel mai scurt
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
care înălța țara la rangul de Regat a semnat-o suveranul cu un condei și o călimară nouă. Academia Română a rugat pe Rege să-i doneze pe amândouă fiind, de acum, piese istorice. Regele s a grăbit să satisfacă cererea Academiei. Imediat după atentatul și asasinarea țarului Alexandru II, ministrul Rusiei la București a cerut guvernului român să ia măsuri severe și imediate împotriva unui număr de ruși stabiliți în România. Adevărul e că un număr de nihiliști ruși se afla
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cerut neîncetat Gheorghe Chițu și Nicolae Fleva, dar nici Fleva, nici Chițu, cu toată dorința și năzuința lor, nu pot ajunge până la un portofoliu. Vacanța începe și nu mai avem decât pe Claymoor ca să înveselească. La grădina Stavri din strada Academiei - actualmente Liedertafel - joacă o trupă franceză de comedii. Se joacă L’ Etincelle și Une demoiselle en loterie. Claymoor scrie: „Les loges sont bien garnies. Quelques figures connues: Madame Elise Millo qui, malheureusement, va bientôt nous quitter; Madame Alexandrine Floresco, en
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la grădina Rașca o piesă într-un beneficiu oarecare. Beneficiantul aduse un bilet de intrare lui Ion Athanasiade, cu rugămintea stăruitoare ca să vină negreșit la reprezentație. În seara reprezentației, fiind vremea frumoasă, Athanasiade se duse la grădina Rașca din strada Academiei. Locul său era cap de bancă pe dreapta, în rândul I de scaune. Athanasiade se așeză. Dar peste câteva minute apare încă un cocoșat care se așeză pe același rând, ceva mai departe. Iar peste alte câteva minute, un alt
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dar nu toate, evident, ființau în anul 1882, an care face obiectul acestui capitol. În 1879 un ghid al Bucureștilor recomanda străinilor în primul rând restaurantele „à la carte“: Grand Hotel du Boulevard, Hugues, Broft, Labes (str. Smârdan), Rașca (str. Academiei 23), Stavri (Academiei 27) și apoi restaurantele „à la carte et à prix-fixe, vin compris“ Guichard (Știrbei-Vodă 12), Casino français (str. Sf. Ionică, în spatele Teatrului Național), Union Suisse (str. Știrbei-Vodă, visà vis de Guichard), Frascatti (pe Calea Victoriei, în fața Teatrului), Oteteleșanu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
evident, ființau în anul 1882, an care face obiectul acestui capitol. În 1879 un ghid al Bucureștilor recomanda străinilor în primul rând restaurantele „à la carte“: Grand Hotel du Boulevard, Hugues, Broft, Labes (str. Smârdan), Rașca (str. Academiei 23), Stavri (Academiei 27) și apoi restaurantele „à la carte et à prix-fixe, vin compris“ Guichard (Știrbei-Vodă 12), Casino français (str. Sf. Ionică, în spatele Teatrului Național), Union Suisse (str. Știrbei-Vodă, visà vis de Guichard), Frascatti (pe Calea Victoriei, în fața Teatrului), Oteteleșanu (tot pe Calea Victoriei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]