32,586 matches
-
Ilie este afișată pe tot parcursul întregii vieții sale. În pedepsirea avariția robului lui Ghehazi (2 Regi 5:20-27), în mod repetat, de economisire a regelui Ioram lui Israel de la ambuscade planificate de Benhadad (2 Regi 6:8-23), în ordonarea bătrânii de a închide ușa împotriva mesager regelui nerecunoscătoare lui Israel (2 Regi 6:25-32), în bewildering cu o orbire ciudat soldații regelui sirian (2 Regi 6:13-23), în a face float de fier pentru a ameliora jenă de la un fiu
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
să picteze. Grez a fost ca o mică idilă pentru Larsson. Aici pictorul putea găsi ușor motive pentru tablourile sale: grădini, copaci tineri,flori și plante, case vechi și debarcadere, orașe cu terase și jardiniere, un fluviu cu mici cascade, bătrâni în saboți și fete bronzate. Această lumină difuză din nordul Franței i s-a potrivit cu ușurință lui Larsson. Tratată cu eleganță și adăugând o notă personală picturilor sale, această particularitate a sa a atras imediat atenția observatorilor francezi. Larsson s-
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
anume Jurj (Giurgiu, poate) al Nemeșului. Acest Jurj a dorit ca lui sa i se tragă clopotul mai întâi, când va muri. Din păcate pentru el, nu a reușit nici măcar sa vadă clopotul instalat în turnul bisericii, deoarece a murit. Bătrânii satului spuneau că i s-a întâmplat acest lucru deoarece s-a târguit cu vânzătorul asupra prețului clopotului. Totuși, la înmormântarea sa a răsunat acel clopot, fiind legat într-un pom în cimitirul bisericii. În 1914 clopotul cel mare a
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
cu șnurul răsucit, cu linii incizate, paralele etc. După opiniile unor istorici, satul Dolheștii Mari a fost întemeiat la începutul secolului al XIV-lea. Într-un act din 6 ianuarie 1395 este menționat un boier cu numele de Șendrea cel bătrân ca proprietar al satului Dolhești, boierul respectiv fiind un sfetnic principal al domnitorului Ștefan I (1394-1399). În secolul următor, satul Dolhești a primit privilegii din partea domnitorilor Alexandru cel Bun (1400-1432) și Ștefan cel Mare (1457-1504). Boierii din familia Șendrea au
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
se alăture Cercetașilor, armata frăției. Spre dezamăgirea sa, primește misiunea de a deveni servitorul Lordului Comandant al Rondului, Jeor Mormont, dar descoperă că această slujbă îl pregătește pentru a fi conducător. El aranjează ca prietenul său, Sam, să devină servitorul bătrânului Maester Aemon, o slujbă perfectă pentru educația superioară a lui Sam și pentru lipsa lui de abilități fizice. Doi oameni morți sunt readuși de dincolo de Zid, cadavrele lor fiind reanimate noaptea ca războinici. Imuni la rănile făcute de sabie, ei
Urzeala tronurilor () [Corola-website/Science/321667_a_322996]
-
dulgheri locali, care au și reconstruit-o în muzeu. Numele lor figurează în actele contabile aferente anului transferării. Aceștia au fost: Ursu Vasile, Borșa Ion, Bocancea Gheorghe, Bocancea Ion, Târșa Gheorghe, Bonteanu Gheorghe, Chiorbeja Grigore și Roștioru Nicolae. Unul dintre bătrânii satului Ceahlău a declarat: În anul 2007 s-a realizat un program de restaurare a bisericii de lemn din Răpciuni. Proiectul de restaurare a bisericii a fost elaborat de Niels Auner și a urmărit corectarea deformărilor structurii de rezistență, precum și
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
flamand născut în Brüssel și decedat în Antwerpen. El a mai fost numit Helse Brueghel sau Höllenbrueghel. Stilul lui Pieter Brueghel este pregnat de perioada de trecere de la reanașterea târzie la barocul timpuriu. Pieter Bruegel, fiul lui Pieter Bruegel cel Bătrân a început să picteze la o vârstă mai înaintată. El a avut în Brüssel, împreună cu fratele său Jan Brueghel cel Bătrân și sora lui Marie, o copilărie scurtă. Deja când avea vârsta de 5 ani, tatăl său consideră că este
Pieter Bruegel cel Tânăr () [Corola-website/Science/321691_a_323020]
-
este pregnat de perioada de trecere de la reanașterea târzie la barocul timpuriu. Pieter Bruegel, fiul lui Pieter Bruegel cel Bătrân a început să picteze la o vârstă mai înaintată. El a avut în Brüssel, împreună cu fratele său Jan Brueghel cel Bătrân și sora lui Marie, o copilărie scurtă. Deja când avea vârsta de 5 ani, tatăl său consideră că este necesară în Antwerpen, cultivarea fiului său. În anul 1585 obține certificatul de meșter în legarea cărților la Lukas. El are un
Pieter Bruegel cel Tânăr () [Corola-website/Science/321691_a_323020]
-
parțial legată de frecvența convulsiilor tonic-clonice generalizate și reprezintă circa 15% din cazurile de moarte la epileptici. Nu există metode clare de reducere a acestor riscuri. Cea mai mare rată de mortalitate în cazurile de epilepsie se înregistrează în rândul bătrânilor. Cei cu epilepsie fără cauze cunoscute prezintă un risc puțin mai mare. În Regatul Unit al Marii Britanii se estimează că 40-60% din decese pot fi prevenite. În țările în curs de dezvoltare, multe decese se datorează netratării epilepsiei, ceea ce duce
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
la 80-140 din 100,000. Sărăcia constituie un risc și include atât sărăcia datorată traiului într-o țară săracă, cât și sărăcia în comparație cu alți locuitori ai aceleiași țări. În țările dezvoltate, epilepsia apare cel mai adesea la copii sau la bătrâni. În țările în curs de dezvoltare apariția este mai frecventă la copiii mai mari și la adulții tineri din cauza riscului sporit de traume și a bolilor infecțioase. În țările dezvoltate, între 1970 și 2003 numărul cazurilor ce apar anual a
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
a bolilor infecțioase. În țările dezvoltate, între 1970 și 2003 numărul cazurilor ce apar anual a scăzut la copii și a crescut în rândul persoanelor în vârstă. Acest lucru este atribuit parțial ratei mai bune de supraviețuire în urma crizelor la bătrâni. Cele mai vechi documente medicale arată că epilepsia este o afecțiune ce a existat de la începuturile istoriei medicale documentate. În Antichitate, se credea că boala era de natură spirituală. Cele mai vechi mențiuni ce descriu o criză de epilepsie se
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
a detronat pe tatăl său. El a renunțat la drepturile de succesiune asupra ducatului Brunswick la 24 octombrie 1913. În schimb, tânărul Ernst August a devenit Duce de Brunswick la 1 noiembrie. Wilhelm al II-lea l-a creat pe bătrânul Ernst August Cavaler al Ordinului Vulturul Negru. În 1918 tânărul Duce Ernst August a abdicat împreună cu alți prinți germani când toate dinastiile germane au fost desființate de către guvernul provizoriu german, care a fost stabilit atunci când însuți împăratul a abdicat și
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
cu descendență comună, unilineară, cu obligații endogame între cele două grupuri (în franceză "moiety"). Descriind cultura și societatea aborigenă preistorică în Lecturile Boyer din 1999 de la Radio ABC (Australian Broadcasting Commission), istoricul și antropologul Inga Clendinnen explica: Puterea politică rămânea bătrânilor comunității mai degrabă decât căpeteniilor prin moștenire ereditară iar disputele erau tranșate de obicei printr-un elaborat sistem de cutume tribale. Certurile și răzbunările nu erau mai puțin frecvente ceea ce a fost atribuit alianțelor multiple care au legat oamenii prin
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
fost capabil să satirizeze atât punctul de vedere stereotipic englezesc față de francezi, cât și - prezentându-le din punctul de vedere al lui Gerard - manierele și atitudinile englezești. Gerard povestește întâmplările prin care a trecut din punctul de vedere al unui bătrân militar aflat în retragere la Paris. Aflăm că el s-a născut în Gasconia pe la începutul anilor 1780 (el avea 25 ani în "Cum a cucerit brigadierul Saragosa"); în "Cum s-a dus brigadierul până la Minsk și s-a întors
Brigadierul Gerard () [Corola-website/Science/320928_a_322257]
-
este Crucea, Lumina cea fără de-nceput, cuvantul lui Dumnezeu ce strălucește în toate direcțiile, umplând lumea de Viață și Binecuvântare. Iar "omega" - ultima litera a alfabetului grec se constituie în cei doi șerpi. Asta ne amintește, printre altele, de proorocia bătrânului orb, Simeon, care îi prevede Maicii Domnului durerea viitoare dar și speranța învierii (Evanghelia): "Prin inima ta va trece sabie... dar, Cel ce se va naște din tine, va tăia șarpele în două spre mântuirea multora!"
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
similară (în mare), dar pe organizată pe 16 biți, cu performanțe îmbunătățite ca viteză de prelucrare: familia XA51 eXtended Arhitecture de la Philips și familia 80C251 (Intel). Din păcate aceste noi variante nu s-au bucurat nici pe departe de succesul „bătrânului” 8051. Este un microcontroler pe 16 biți făcând parte din generația treia de microcontrolere a firmei Intel. Destinat inițial unor aplicații din industria de automobile, are o arhitectură von Neumann, cu un spațiu de adresare de 64KBytes, o unitate de
Microcontroler () [Corola-website/Science/320971_a_322300]
-
o ia pe Sara de soție și merge în continuare către posesorul comorii. Tobie recuperează banii și, din nou ajutat de Rafael, aduce leacul pentru orbirea tatălui său. Ajuns acasă, Tobie folosește leacul miraculos și redă tatălui său vederea. Când bătrânul Tobit vrea să-l răsplătească pe Azaria pentru efortul pe care l-a depus însoțindu-l pe fiul său, acesta își dezvăluie adevărata identitate și-i îndeamnă pe toți la recunoștință față de Dumnezeu, care, de fapt, îi ajutase, apoi îngerul
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]
-
ianuarie 1431 de domnitorul Dan al II-lea privind acordarea unor privilegii de comerț brașovenilor, la trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care și Buzăul (care este denumit târg și punct de vamă), la fel ca în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează că orașul avea titulatura de târg cel puțin dinainte de domnia lui Mircea cel Bătrân, fapt susținut și de inexistența unui privilegiu domnesc de înființare a orașului, cum a fost cazul altor târguri medievale muntenești, cum ar fi Târgșor
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care și Buzăul (care este denumit târg și punct de vamă), la fel ca în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează că orașul avea titulatura de târg cel puțin dinainte de domnia lui Mircea cel Bătrân, fapt susținut și de inexistența unui privilegiu domnesc de înființare a orașului, cum a fost cazul altor târguri medievale muntenești, cum ar fi Târgșor. Târgul Buzău se afla pe drumul Bogdanului, drum comercial ce lega Țara Românească de Moldova, strada
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
scrisorile sale se întorc ca și nelivrabile. La întoarcerea din armată, Alfredo îl îndeamnă pe Salvatore să părăsească Giancaldo permanent, spunându-i lui Salvatore că orașul acesta este prea mic pentru ca el să își împlinească vreodate visurile aici. Mai mult, bătrânul îi spune ca, odată plecat, să își urmărească mereu scopurile și să nu se uite niciodată înapoi. Se îmbrățișează pentru o ultimă dată, iar Salvatore părăsește orașul pentru a-și îndeplini visul, acela de a deveni cineast. Însă, Salvatore se
Cinema Paradiso () [Corola-website/Science/315287_a_316616]
-
acela de a deveni cineast. Însă, Salvatore se întoarce acasă pentru a participa la înmormântare. Cu toate că orașul s-a schimbat serios, el înțelege acum de ce Alfredo a crezut că este mai bine să plece. Văduva lui Alfredo îi spune că bătrânul i-a urmărit succesul lui Salvatore cu mândrie, și că i-a lăsat ceva — o rolă neetichetată de peliculă și vechiul scaun pe care Salvatore stătea odată pentru a opera aparatul de proiecție. Salvatore află că Cinema Paradiso urmează să
Cinema Paradiso () [Corola-website/Science/315287_a_316616]
-
Nașul", Coppola a produs un film zguduitor, cu siguranță cea mai bună continuare a unui film. "Fapt neobișnuit pentru istoria cinematografului, "Nașul II" este mai bun decât "Nașul I" datorită jocului captivant și dinamic al celor doi nași - tânărul și bătrânul - adică Pacino și respectiv De Niro. Secvențele de flash-back sunt superbe reconstituiri ale începutului de secol , operatorul Gordon Willis dându-le o tentă plastică ce face ca acea epocă trecută să arate mai caldă și mai vie decât imaginea crudă
Nașul: Partea a II-a () [Corola-website/Science/315302_a_316631]
-
în 1953 Premiul Pulitzer. Aceasta nuvelă (considerată de unii critici un scurt român), ultima opera cu adevărat importantă a lui Hemingway, reprezintă încununarea creației scriitorului atât prin sensurile ei profund umane, cât și prin măreția sobra a mijloacelor de expresie. Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din nou în larg, la pescuit, după aproape trei luni de truda zadarnica. Cititorul este introdus direct în subiect: “Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
de expresie. Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din nou în larg, la pescuit, după aproape trei luni de truda zadarnica. Cititorul este introdus direct în subiect: “Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și trecuseră optzeci și patru de zile fără să-i cadă vreun peste. În primele patruzeci de zile îi ținuse tovărășie un băiat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta și peste tot n-au prins părinții i-
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
de zile fără să-i cadă vreun peste. În primele patruzeci de zile îi ținuse tovărășie un băiat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta și peste tot n-au prins părinții i-au spus băiatului, fără doar și poate, bătrânul e un salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai află și, la porunca lor, băiatul a trecut pe alta barcă ce din prima săptămână a prins trei pești mari.” În cea de-a optzeci și
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]