33,202 matches
-
Aceștia declară că nu ar fi avut nevoie de sprijin vreodată motiv pentru care nu au resentimente (tristețe sau supărare) dacă acest sprijin le-a lipsit. Copii acestei categorii de adulți se pot baza pe sprijinul lor afectiv și pe adaptarea părintească corespunzătoare, în încercarea de a rezolva o problemă sau alta. Copii sunt supuși unor așteptări mari din partea părinților. Rezultatele „Interviului Atașamentului Adult„ au demonstrat că mamelor din această categorie le face mare plăcere să simtă dependența pe care copii
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
în mod semnificativ chiar dacă educatoarea se schimbă. Teoria lui Bowlby este confirmată însă în același timp, de faptul că obișnuirea copilului în mediul nou al gradiniței reușește mai bine dacă acesta este însoțit de mamă în primele zile, permițându-se adaptarea treptată a acestuia la noul mediu. S-a demonstrat de asemenea, că nu durata relației pe care copilul o are față de una sau mai multe persoane de referință este hotărâtoare ci calitatea acesteia. Bowlby era de părere că prezența permanentă
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
conform căruia mamei trebuie să i se acorde dreptul de a fi alături de copil pe parcursul staționării acestuia în spital, (Rooming in) se bazează de asemenea pe teoria atașamentului. Anomaliile de atașament se deosebesc de tipurile de atașament nesigur, definite ca adaptări comportamentale dezavantajoase, care însă nu intră în domeniul patologicului. În cazul anomaliei, se dezvoltă modele psiho-comportamentale stabile, care însoțesc copilul și tânărul și care au însemnătate și la vârsta adultă. Una sau mai multe rupturi de relație pot determina copilul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
patologică, caracterizată de o lipsă majoră de inhibiții și de distanță vizavi de persoanele adulte. Ambele anomalii sunt puse pe seama neglijării și/sau abuzurilor asupra copilului. În acest sens, clasificarea ICD-10 nu corespunde întru totul clasificărilor Teoriei Atașamentului. Acestea sunt adaptări prin care însă, nu se poate diagnostica atașamentul în sine. Următoarele diagnose din ICD-10 sunt de asemenea bazate pe conceptele din Teoria Atașamentului: Cercetarea atașamentului se preocupă detaliat cu copii abuzați și neglijați. În acest sens s-a dovedit pe
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
XVIII-lea, bătălia a fost prezentată ca o victorie a binelui în fața răului, iar ca punct culminant al piesei de teatru a lui William Shakespeare despre ridicarea și căderea lui Richard, a devenit un punct de interes pentru critici în adaptările cinematografice ulterioare. Locul exact al bătăliei nu este cunoscut cu siguranță din cauza lipsei de date concludente, și în mai multe locuri s-au ridicat monumente. În 1974 s-a construit "The Bosworth Battlefield Heritage Centre" pe un loc ales pe
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
romanțate ale bătăliei cu „o producție de mâna a cincea a lui "Richard al III-lea"”: actori prost costumați luptă în bătălia de la Bosworth Field pe scenă în vreme ce cei cu roluri secundare stau în spate, neinteresați de ce se întâmplă. În adaptarea cinematografică din 1955 a lui Laurence Olivier, bătălia de la Bosworth este reprezentată nu de un singur duel, ci de o îngrămădeală generală care a devenit cea mai celebră scenă a filmului și rulează constant la Bosworth Battlefield Heritage Centre. Filmul
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
construită de el. Criticul shakespearian Herbert Coursen extinde această prezentare: Richard se preface într-un creator de oameni, dar moare în sălbăticia propriei creații. Coursen consideră că aceasta intră în contrast cu cea a lui și a „grupului de frați” al său. Adaptarea lui "Richard al III-lea" la o Anglie fascistă a anilor 1930 în filmul din 1995 al lui Ian McKellen nu a fost bine văzută de istorici. Adams a declarat că aranjamentul shakespearian al morții lui Richard la Bosworth învață
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
efemeră sau unică. Această teorie nu poate determina care este cauza-cauzelor: ce anume duce la îmbătrânirea glandelor endocrine sexuale. Conform acestei teorii îmbătrânirea apare datorită impactului factorilor dăunători asupra organismului, slăbindu-i rezistența la agresiunile care-i slăbesc mecanismul de adaptare. Stările patologice de uzură, mai ales cele cronice, sunt considerate a fi factorii de accelerare a îmbătrânirii, echivalenți cu factorii nocivi ai mediului. Uzura intervine însă și doar prin simplu fapt al trăirii, prin urmare îmbătrânirea apare chiar și în
Îmbătrânire () [Corola-website/Science/323513_a_324842]
-
folosește typedef pentru declarații și definiri de constante pentru a generaliză codul. Se definiște VBYTES pentru a reprezenta numărul de octeți din vector. Pentru SSE, acesta este definit ca fiind 16, dar se va parametriza aceasă valoare pentru a garanta adaptarea pe alte sisteme. Un alt considerent este definirea VSIZE, numărul de elemente în fiecare vector. Aceasta declarare sugerează faptul că tipul de data vec t este vector, cu elementele de tipul data t și având dimensiunea VBYTES în octeți. Pentru a accesa
SIMD () [Corola-website/Science/322888_a_324217]
-
convins de Spielberg. De îndată ce romanul a fost publicat, filmul a intrat în etapa de pre-producție, cu termen final la jumătatea nului 1997. Filmul a fost un succes comercial. Critica a fost amestecată, la fel ca și în cazul filmului anterior. Adaptarea cinematografică din 1997 diferă semnificativ de roman; de exemplu, la sfârșitul filmului, un Tyrannosaurus Rex atacă orașul San Diego.
Lumea pierdută (roman de Michael Crichton) () [Corola-website/Science/322902_a_324231]
-
din Tailanda. Eforturile de dinainte ale lui Gibson de a scrie scenariu de film nu se materializaseră; „Burning Chrome” (care trebuia să aibă drept regizor pe Kathryn Bigelow) și „Neuro-Hotel” au fost două încercări eșuate ale autorului de a realiza adaptări cinematografice. La sfârșitul anilor '80, Gibson a scris o versiune pentru "Alien 3" (care a fost mai târziu caracterizată drept „tarkovskiană”), din care puține elemente au supraviețuit în versiunea finală. Implicarea lui Gibson în industria de film a depășit granița
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
a conținutului romanului lui Gibson "Pattern Recognition". O soartă similară a avut colaborarea lui Gibson cu regizorul japonez Sogo Ishii în 1991, filmul pe care-l plănuiau trebuia filmat în Kowloon, oraș care a fost demolat în 1993. Propunerile de adaptare a lucrărilor lui de ficțiune au fost frecvente, dar au avut un succes limitat. Două dintre povestirile lui Gibson, ambele din universul Sprawl, au fost adaptate pentru film: "Johnny Mnemonic" (1995) cu scenariul scris de Gibson și având pe generic
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
un eveniment unic în istorie când un roman a fost lansat simultan atât în formă tipărită, cât și în format cinematografic și ca joc interactiv pe CD-ROM. "Neuromantul", după ce a fost îndelung regândit pentru film, a avut o tentativă de adaptare în 2007, apoi în 2010, în final intrând în faza de pre-producție în mai 2011, așteptându-se ca filmările să fie finalizate în 2012.. "Contele Zero" a fost la un moment dat dezvoltat ca "The Zen Differential" cu regizorul Michael
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
să fie finalizate în 2012.. "Contele Zero" a fost la un moment dat dezvoltat ca "The Zen Differential" cu regizorul Michael Mann, iar al treilea roman din trilogia Sprawl, "Mona Lisa Overdrive", a fost și el selectat și cumpărat. O adaptare anime a romanului "Idoru" a fost anunțată în 2006, iar "Pattern Recognition" se afla pe masa regizorului Peter Weir, deși, conform spuselor lui Gibson, acest regizor nu mai face parte din proiect. Televiziunea a fost o altă arenă în care
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
prezentate opere vizuale de Karl Sims, Rebecca Allen, Mark Pellington cu muzică de Peter Gabriel și alții. Aici, la Art Futura '92, Gibson l-a întâlnit pe Charlie Athanas, care avea să fie mai târziu dramaturg și designer „cyber” la adaptarea lucrării „Burning Chrome” (de către Steve Pickering și Charley Sherman) pentru scena teatrală din Chicago. Ultima contribuție a lui Gibson a fost în 1997, o colaborare cu trupa de dans contemporan Holy Body Tattoo, trupă din Vancouver aclamată de critică, aparținând
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
salvată de la faliment de Tom Dimsdale (devenit anterior asociat cu cei doi Girdlestone), care se asociază cu Thomas Gilray (șeful biroului contabilitate de la firma Girdlestone) și schimbă denumirea firmei în "Dimsdale și Gilray". În anul 1915 s-a realizat o adaptare cinematografică a romanului. Filmul britanic "The Firm of Girdlestone" a fost realizat în 1915, el fiind un film mut, în alb-negru. Producția a fost regizată de Harold M. Shaw și i-a avut în rolurile principale pe Edna Flugrath (Kate
Firma Girdlestone () [Corola-website/Science/322983_a_324312]
-
a induce ideea de sfârșit al lumii, de efemer. În multe țări aceste secte sunt interzise iar ele funcționează în clandestin. De asemenea, este considerată periculoasă pentru adepții săi o sectă atunci când după afilierea la aceasta ei întâmpină probleme de adaptare în societate, la locul de muncă sau în familie și când le este îngrădită libertatea sau devin dependenți de sectă. Psihologii și sociologii declară că conform studiilor o treime din adepții acestor secte le abandonează în timp dar că unii
Sectă () [Corola-website/Science/323027_a_324356]
-
paternitatea textului (el nu a fost niciodată revendicat în mod explicit), dar atribuirea sa autorului volumului "Alcools" este astăzi mai presus de orice îndoială și "" figurează acum în operele complete ale lui Apollinaire. În 1975, Éric Lipmann a realizat o adaptare cinematografică a romanului, intitulată "Les Onze Mille Verges". Un editor turc al romanului a fost condamnat, ca urmare a unei prevederi a Codului Penal al Turciei, "pentru publicarea de materiale obscene sau imorale de natură să trezească și să exploateze
Cele unsprezece mii de vergi () [Corola-website/Science/323896_a_325225]
-
Brett în rolul principal. Acest episod este al treilea al celui de-al doilea sezon. Această versiune este destul de fidelă textului original, cu unele excepții. În povestirea originală Oldacre a dat foc unui iepure mort și hainelor sale, în timp ce în adaptarea pentru televiziune constructorul a ucis un vagabond și i-a dat foc pentru a-l acuza pe McFarlane. Episodul serialului o prezintă pe doamna McFarlane ca fiind văduvă de scurtă vreme, în timp ce în povestire domnul McFarlane este în viață, dar
Constructorul din Norwood () [Corola-website/Science/323913_a_325242]
-
mută acțiunea în contextul celui de-al doilea război mondial. Povestirea "Omuleții dansatori" a fost adaptată în 1968 pentru un episod (episodul 14) al serialului TV "Sherlock Holmes" (realizat de BBC) cu actorii Peter Cushing și Nigel Stock. O nouă adaptare a fost realizată în 1984 pentru serialul de televiziune Sherlock Holmes realizat de Granada Television cu Jeremy Brett și David Burke în rolul principal. Acest episod este al doilea din primul sezon. Această versiune este destul de fidelă textului original. Povestirea
Omuleții dansatori () [Corola-website/Science/323952_a_325281]
-
Nu ar fi cababile să zboare și să prindă pradă dacă nu ar compensa cpentru masă adiționala a puilui. Că adăugare la ipoteza care explică avantajele unei femele mari, există ipoteza paralelă că un mascul de mici dimensiuni este o adaptare a masculilor care crește manevrabilitatea și agilitatea, în competiția contra femelelor pentru mâncare și alte resurse. Anumite specii de pește pescar prezintă dimorfism sexual extrem. Femele au o aparentă normală, dar masculii sunt creaturi rudimentare cu sisteme digestive minimale. Un
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
Mai multe teme întâlnite în scrierile lui Lovecraft sunt considerate a fi componente ale unei lucrări "lovercraftiene": Începând cu anii 1950, în epoca de după moartea lui Lovecraft, groaza lovecraftiană a devenit cu adevărat un sub-gen, acesta nemaifiind alimentat doar de adaptări cinematografice directe ale scrierilor lui Poe și Lovecraft, dar oferind fundamentul pe care multe din filmele de groaza ale anilor 1950 și 1960 au fost construite. De exemplu "Caltiki - the Immortal Monster" a fost considerat lovecraftian ca subiect și abordare
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]
-
centrul universului. Deși nu sunt direct bazate pe scrierile lui Lovecraft, unele episoade ale serialului "La Limita Imposibilului" au teme lovecraftiene cum ar fi inutilitatea și lipsa de importanță a omului precum și limitările sale senzitive și de înțelegere. Printre alte adaptări ale acestei epoci se numără: "Dark Intruder" (1965), care are câteva referințe către Mitologia Cthulhu; "The Shuttered Room" (1967), bazat pe August Derleth, o "colaborare postumă" cu Lovecraft bazată pe scenariul din povestirea „The Dunwich Horror” și "Curse of the
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]
-
Cthulhu. Comedia neagră "Re-Animator" (1985) s-a bazat pe povestirea lui Lovecraft "". "Re-Animator" a avut numeroase continuări. Filmul "From Beyond" din 1986 s-a bazat vag pe povestirea lui Lovecraft cu același titlu. Filmul "Blestemul" din 1987 a fost o adaptare eficientă a povestirii lui Lovecraft "The Colour Out of Space". Totuși, continuarea sa, "" nu s-a bazat pe lucrările lui Lovecraft. Filmul din 1988 "The Unnamable" este o adaptare liberă a povestirii omonime scrise de Lovecraft.
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]
-
Lovecraft cu același titlu. Filmul "Blestemul" din 1987 a fost o adaptare eficientă a povestirii lui Lovecraft "The Colour Out of Space". Totuși, continuarea sa, "" nu s-a bazat pe lucrările lui Lovecraft. Filmul din 1988 "The Unnamable" este o adaptare liberă a povestirii omonime scrise de Lovecraft.
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]