32,586 matches
-
mai ocolit de noroc nici că se mai află și, la porunca lor, băiatul a trecut pe alta barcă ce din prima săptămână a prins trei pești mari.” În cea de-a optzeci și cincea zi se prinde în undita bătrânului un marlin, un pește spadă uriaș. Două zile și două nopți durează lupta îndârjita dintre om și pește care trage barcă după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord și Santiago
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord și Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toata împotrivirea disperată a bătrânului, care revine la țărm epuizat și aducând cu el doar scheletul peștelui. Această povestire aparent simplă reprezintă în realitate o adevarată parabolă a condiției umane, a invincibilității omului. Fiind pescar, Santiago nu exercita o profesiune oarecare, ci îndeplinește un destin
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
tot atât de inevitabil că și acela de a fi om : “Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar! Îl străfulgera un gând. Dar pentru asta am fost făcut.” Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existența, încordare surda (că atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de care trage din răsputeri uriașul venit din adâncuri), înfruntarea pe fata (că la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria și măreția
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
necesităților materiale, dorința omului de a-si afirmă propria valoare, ca justificare a existenței. Dar bucuria afirmării, a triumfului este repede urmată de pierderea a ceea ce a fost dobândit cu truda și suferința : “Era prea frumos ca să dăinuie” - este gândul bătrânului la atacul rechinilor. Iar când își pune singur întrebarea: “Și ce te-a înfrânt?”, răspunsul este: “Nimic. [...] Am ieșit prea în larg!”, pescarul aparându-ne astfel înscris într-un mit al îndrăznelii și semeției omului, care începe cu Icar, prăbușit fiindcă
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
înfrânt?”, răspunsul este: “Nimic. [...] Am ieșit prea în larg!”, pescarul aparându-ne astfel înscris într-un mit al îndrăznelii și semeției omului, care începe cu Icar, prăbușit fiindcă se apropiase prea mult de soare. Ca și la eroii tragediilor antice, măreția bătrânului constă în asumarea curajoasă a eșecului, în depășirea lui prin păstrarea demnității umane. Simbolul scheletului uriaș cu care pescarul se întoarce acasă se opune simbolului maimuței albe din “Comedia modernă” a lui Galsworthy. Dacă acesta din urmă semnifică blazarea unei
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
și măreția omului constau în faptul că, pierzând o bătălie, nu se lasă înfrânt, ci se pregătește de alta. “Bătrânul și marea” se încheie cu planurile de viitor pe care și le fac Santiago și băiatul. Descurajarea de moment a bătrânului face treptat loc unui optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent mărunte, dar care, prin însuși acest fapt, dau senzația revenirii la viață.
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
mai departe și au reușit de asemenea să înregistreze imaginea mai multor tablouri care au fost distruse. Stilul manierist al școlii de la Fontainebleu i-a înfluențat pe artiștii francezi (colaboratori ai italienilor) printre care se numără pictorul Jean Cousin cel Bătrân, sculptorii Jean Goujon și Germain Pilon și, într-o măsură mai mică, pictorul și portretistul François Clouet, fiul lui Jean Clouet. Din 1584 până în 1594, în timpul războaielor religioase dintre catolici și protestanți, castelul a fost abandonat. După suirea pe tron
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
italianului Torquato Tasso și ale lui Heliodorus din Emesa, un autor grec de romane din Antichitate. Stilul Școlii de la Fontainebleu a continuat să-i influențeze pe artiștii primelor decenii ale secolului al XVII-lea, de exemplu pe Claude Vignon cel Bătrân (1593 - 1670) dar unii contemporani (Peter Paul Rubens, Caravaggio, pictorii școlii naturaliste din Olanda și din Flandra) au eclipsat-o destul de rapid.
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
a își îmbunătăți propriile inițiative menite să producă o schimbare pozitivă și de durată în viața tinerilor. Fundația Principesa Margareta a României construiește punți de comunicare între generații. Specificul proiectelor noastre este dat de caracterul lor intergenerațional: copiii, tinerii și bătrânii sunt încurajați să participe împreună la activități educative, recreative, sportive, într-un cadru comunitar. Voluntariatul joacă un rol esențial în astfel de activități, iar voluntarii care se implică în programele Fundației aparțin tuturor categoriilor de vârstă. Convingerea care stă la
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
bunicii adoptivi”, implicarea în activități intergeneraționale în cadrul comunității îi țin pe mulți tineri departe de probleme precum drogurile, delincvența juvenilă, absenteismul școlar. Totodată, tinerii se bucură adesea să afle povești de viață, să primească sfaturi și să găsească uneori în bătrânul din fața lor un model de viață sau un mentor. Atât tinerii, cât și vârstnicii, au multe de învățat unii de la ceilalți și unii despre ceilalți. Interacțiunea duce la o mai bună înțelegere, la diminuarea prejudecăților, dar și la crearea unui
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
vârstnicilor și învață să aibă respect pentru trecut. Vârstnicii se simt mai puțini singuri, mai puțin neglijați, se simt utili și activi și acest lucru îi face să își recapete respectul de sine și pofta de viață. Noi credem că bătrânii sunt o resursă extraordinară pentru societate, pe care merită să o recunoaștem și să o valorificăm.” ASR Principesa Margareta a României ASR Principesa Margareta, Președinta Fundației La Centrul Intergenerațional Hercules din Costești, copii, părinți, profesori voluntari, tineri și bunici au
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
beneficiarii de toate vârstele, aducând laolaltă și implicând în activitățile sale copii, părinți și bunici din comunitate. Prevenirea abandonului școlar, prevenirea delincvenței juvenile, stimularea creativității copiilor, încurajarea implicării civice a tuturor membrilor comunității, diminuarea sentimentului de inutilitate și izolare a bătrânilor sunt câteva dintre obiectivele proiectului inițiat de Fundația Principesa Margareta a României și Asociația Hercules din Costești. Centrul Comunitar Generații te va cuceri de la prima vizită. Este vesel, este plin de viață, este colorat. Strălucește de zâmbete, răsună de muzică
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
căldură sufletească.„Generații” te va învălui cu atmosfera sa caldă și umană căci aici oamenii zâmbesc altfel și par desprinși dintr-o lume mai bună. La „Generații” vei vedea împreună copii și vârstnici care pictează, tineri care învață limba engleză, bătrâni care își scriu memoriile și le dictează apoi voluntarilor care le introduc în calculator. Tot la „Generații” vei participa la ora de gimnastică din sala de sport, vei cânta cu cei mici, vei croșeta cu cei mai în vârstă, vei
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
proiect uimitor prin simplitate, eficiență și umanitate. În cadrul proiectului Aproape sunt identificați, selectați, instruiți și motivați voluntari care doresc să ofere în fiecare săptămână câteva ore din timpul lor unor vârstnici singuri, imobilizați la domiciliu sau izolați în case de bătrâni. Tinerii, vârstnicii și întreaga comunitate au de câștigat din această întâlnire intergenerațională. Viața vârstnicilor pierde din monotonie și capătă un nou sens atunci când aceștia știu că nu mai sunt complet singuri. Voluntarii câștigă experiență de viață, se simt utili și
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
încurajează în toate proiectele sale interacțiunea, solidaritatea și respectul reciproc între generații, ca mod de a împiedica izolarea vârstnicilor și de a-i face pe aceștia să se simtă utili și activi în comunitatea în care trăiesc. „Fondul Special pentru Bătrâni” este un mecanism flexibil de sprijinire a vârstnicilor, prin care Fundația își propune să contribuie la ameliorarea condițiilor de viață a seniorilor și să sprijine implicarea acestora în comunitate.
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
de aceeași mâna. În absida altarului astăzi pot fi deslușite urmele unei reprezentări ample a Sfintei Treimi și scenă Punerii în mormânt, la proscomidie. În naos, în registrul median, sus pe bolta, trei tablouri dintre cele mai bine păstrate, Cel Bătrân de Zile, Iisus Pantocrator și Duhul Sfânt, urmate în registrele descendente, spre nord și sud, de frize ale proorocilor, toate în medalioane egale, succesive, cu chipurile reprezentate în bust ale proorocilor, destul de bine individualizați portretistic. Deasupra celor doi pereți laterali
Biserica de lemn din Bica () [Corola-website/Science/315385_a_316714]
-
cu ei. Copilul care nu își revine se numește Satoru Nakata și petrece câteva săptămâni în comă după acest eveniment. Apoi, în prezent, Nakata în vârstă de șaizeci de ani devine cel de-al doilea mare personaj al românului, un bătrân încet la minte care poate vorbi cu pisicile. Capitolele cărții se succed, unul prezentând întâmplările prin care trece Kafka Tamura, iar următorul întâmplările lui Nakata. Capitolul 1 Kafka Tamura pleacă de acasa spre Shikoku - la sud de Tokyo, la malul
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
introduse de împărat.Pomenindu-se într-o situație fără ieșire, Andronic II a acceptat. În curând, între răzvrătiți au apărut disensiuni, în urma cărora Syrgiannes, cu forțt impunătoare, s-a întors la Constantinoopol. Punându-și nădejdea în oștirea transfugului, Andronic cel Bătrân a prins curaj și a refuzat să respecte condițiile păcii încheiate cu nepotul său. Însă, în primăvara anului 1322, împăratul pierduse deja aproape toată Tracia și Macedonia. Paleologul cel Tânăr a pus mîna și pe Thessalonic. În vara anului 1322
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
să intre în oraș, încât Andronic III a bătut în retragere. Între oștirile celor doi împărați au reînceput ciocnirile. Împărații făceau schimb de invective-cel tânăr zicea că bunicul său nu este în stare să apere țara de dușmani, iar cel bătrân se revolta că este nevoit să aibă de-a face cu un asociat, care nu vrea să știe de nimic, în afară de distracțiile cu păsări și câini de vânătoare. La 22 mai 1328, Andronic III s-a apropiat de capitală. În
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
era întărită prin căsătoria lui Dușan cu sora țarului, Elena. Ioan Alexandru relua războiul contra Bizanțului și reușea să recucerească orașele ocupate de Andronic, consacrându-și frontierele printr-un tratat (1332). Cât despre aristocrații sârbi, după ce l-au asasinat pe bătrânul rege, vor intra ca și cuceritori în teritoriul bizantin sub conducerea noului lor suveran. De-a lungul întregii sale domnii, Dușan încarna expansiunea marii nobilimi sârbești, care profita de descompunerea Imperiului bizantin pentru a cuceri noi pământuri. Dificultățile interne ale
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
Ming au dus la o retragere a japonezilor spre zonele de coastă și la un impas militar. Odată cu moartea lui Hideyoshi din septembrie 1598, forțele japoneze din Coreea au primit ordin de retragere de la nouă guvernare a Consiliului Celor Cinci Bătrâni. După aceasta au urmat negocieri pentru pace care s-au încheiat după mai mulți ani cu normalizarea relațiilor. După invaziile din Manciuria, Joseon au cunoscut o perioadă de aproape 200 de ani de pace. Regele Yeongjo și Regele Jeongjo au
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
dintre sufletele de plante și sufletele de stele, care sunt îngerii. Dumnezeu, sufletul universului, trebuie să fie conceput ca având o existență asemănătoare oamenilor. Legile naturale sunt doar moduri de desfășurare a perfecțiunii lui Dumnezeu. În ultima sa lucrare Fechner, bătrân dar plin de speranță, contrasta această veselă "vedere de zi" a lumii "vedere de noapte" a materialismului. Activitatea lui Fechner în estetică este, de asemenea, importanța. El a efectuat experimente pentru a arăta că anumite forme abstracte și proporțiile sunt
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
un copil al lor, Hideyori Toyotomi, prin urmare, a dispus Hidetsugu săvârșirea Seppuku, suicid ritual mai frecvent cunoscute în Occident că Hara-kiri. Conștientă de disputele care va avea loc după moartea sa, el a numit un grup numit "Consiliul Cinci Bătrânilor" (urmat de Tokugawa Ieyasu și includ, de asemenea Toshiie Maeda, Kagekatsu Uesugi, Mori Terumoto și Ukita Hideie), pentru că Consiliul condus până când copilul ajunge la vârsta adultă, făcându-le jură că acestea ar-l trateze ca pe sine însuși. După moartea
Bătălia de la Sekigahara () [Corola-website/Science/317351_a_318680]
-
de muzee. În 1933 se căsătorește cu baronul Raoul Kuffner, unul din cei mai importanți clienți. Rangul social de acum căpătat o face să piardă legăturile cu mediul artistic parizian. Odată cu criza economică subiectele sale se diversifică cu figuri de bătrâni, țărani, sfinți, însă aceasta o îndepărtează de admiratorii săi de până atunci. În 1939 fuge din calea războiului și se stabilește cu soțul său în Statele Unite, unde își urmează cariera în pictură organizând și câteva expoziții. Cunoaște un deosebit succes
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
Râșnov, a fost primul cabanier al cabanei Mălăiești. S-a căsătorit în anul 1870 și a avut trei copii, pe Ion, Gheorghe și Alexe, ce au fost pe rând cabanieri la casa de adăpost Omu și la cabana Mălăiești. Tatăl, bătrânul Ion Stănilă, a fost vânător vestit, în special de urși. El a fost scalpat de un urs rănit la o vânătoare, dar nu a renunțat la vânătoare și în toate analele Brașovului este evidențiat că de-a lungul vieții sale
Ioan Stănilă () [Corola-website/Science/317357_a_318686]