35,463 matches
-
azi ale Uniunii, aproape întregul stat Ohio, estul statului Indiana, vestul statului Pennsylvania și nord-vestul statului West Virginia. Stabilirea coloniștilor originari din Europa constituie, în viziunea istoricilor, motivul esențial al unui război, , respectiv un factor important al declanșării Războiului de independență al Statelor Unite. În secolul 17-lea, zona aflată la nord de fluviul Ohio fusese locuită de tribul Shawnee, care vorbeau limba Algonquian. În jurul anilor 1660, de-a lungul unor conflicte brutale, cunoscute sub denumirea generică de , "Războaiele castorului", tribul Iroquois
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
McGregor au adus îmbunătățiri etapizării, prin recunoașterea diverselor culturi dar și a unor etape ce nu sunt neapărat specifice cum ar fi divorțul și recasatoria: Diferențierea sinelui în legătură cu familia de origine; dezvoltarea relațiilor intime egale; stabilirea sinelui în legătură cu muncă și independența financiară. În interiorul familiei se întîlnesc numeroase procese și fenomene familiale că de exemplu: intercunoasterea, comunicarea, cooperarea conflictul, competiția, negocierea, formarea unor coaliții, manipularea, etc. Cele mai importante sunt intercunosterea și comunicarea, ele stand la baza formării și evoluției cuplului și
Psihologia familiei () [Corola-website/Science/312845_a_314174]
-
Richmond și Palatul Kew, unde a fost educat de profesori particulari. La vârsta de treisprezece ani s-a alăturat Marinei Regale și a fost prezent la Bătălia de la Capul St. Vincent în 1780. A servit la New York, în timpul Războiului de Independență american. William a devenit locotenent în 1785 și căpitanul navei HMS Pegasus anul următor. William a încercat să fie Duce ca frații lui mai mari și să primească un titlu parlamentar dar tatăl său a fost reticent. Pentru a pune
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
el ca o "prejudecată". De asemenea, el simțea cu tărie că Marea Britanie nu ar trebui să intervină în afacerile interne ale altor națiuni, lucru care l-a adus în conflict cu interveționistul secretar de externe, Lordul Palmerston. William a sprijinit independența belgiană și, după ce candidații prezentați olandezi și francezi i s-au părut inacceptabili, l-a favorizat pe Prințul Leopold de Saxa-Coburg și Gotha, văduvul nepoatei sale, Charlotte, ca un candidat pentru noul tron belgian. Deși a avut o reputație pentru
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
resemnat, neîntrezărindu-se altă posibilitate de eliberare. În schimbul eliberării, ea a acceptat suzeranitatea Habsburgilor, acest lucru ducând și la pierderea dreptului de alegere liberă a regilor. După doi ani de la tratatul de la Karlowitz (1699), în 1701, s-a încercat obținerea independenței de către Mihai Apafi al II-lea, care însă a fost capturat și a fost obligat să cedeze scaunul princiar al Transilvaniei Împăratului Leopold I. Prin acest ultim act, s-a pierdut în totalitate controlul maghiar pe teritoriul Regatului Ungar (și
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
doctrina « " Un popor, două state" », la data de 29 iunie 1994, odată cu noua Constituție atunci adoptată. Prin această nouă Constituție, caracterul românesc (în sensul etnic, nu politic) al populației băștinașe și al limbii sale (recunoscut în momentul și prin declarația independenței Moldovei) a fost oficial negat, fiind înlocuit prin denumirea și caracterizarea « "moldovenească" », definită ca « "diferită de cea românească" ». Izvorul inițial al controversei este însă cu mult anterior datei de 29 iunie 1994: este vorba de Tratatul de la București din 1812
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
după semnarea Tratatului de la Amiens, era Colonie a Coroanei, dar nu era parte a Imperiului Britanic. Regatele Nepal și Bhutan, după mai multe conflicte cu Regatul Unit al Marii Brianii și Irlandei, au semant tratate prin care le era recunoscută independența. Cele două regate nu au făcut parte niciodată din British Raj. Regatul Sikkim a fost trasformat în pricipat după semanrea „Tratatului anglo-sikkimez” din 1861. Tratatul lăsa în suspensie problema suveranității. Insulele Maldive au fost protectorat britanic între 1867 - 1965, dar
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
suverane, „Dominionul Indiei” (mai târziu Republica India) și „Dominionul Pakistanului” (mai târziu Republica Islamică Pakistan și Republica Populară Bangladesh). Birmania a fost separată de administrația Indiei Britanice în 1937 și a fost administrată direct de autoritățile coloniale britanice până la obținerea independenței în 1948 ca „Uniunea Burmei”. Pe 31 decembrie 1600, regina Elisabeta I a Angliei a oferit o „cartă regală” „Companiei Indiei Răsăritene Britanice” prin care aceasta din urmă primea dreptul de a face comerț cu Orientul. Primele corăbii britanice au
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
numiți pe cale oficială, dar răspunderea guvernatorului în fața legislativului era aproape inexistentă. Morley a declarat în mod clar în Parlamentul Britanic că autoguvernarea parlamentară a Indiei nu reprezintă un obiectiv al reformelor. Totuși, reformele Morley-Minto au fost un jalon pe drumul independenței. Pas cu pas, pricipiul alegerii democratice a fost introdus în consiliile legislative indiene. „Electoratul” era limitat totuși la membrii clasei superioare indiene. Membrii aleși ai consiliilor legislative s-au transformat treptat într-o „opoziție” la „guvernul oficial” și membrii consiliilor
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
și a câștigat majoritatea în șapte din cele unsprezece provincii ale Indiei Britanice, iar în aceste provincii au fost formate guverne ale Congresului, care s-au bucurat de puteri largi. În Regatul Unit, aceste victorii au pus pe tapet problema independenței Indiei. Odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial în 1939, Victor Hope, viceregele Indiei, a declarat război Germaniei în numele Indiei fără consultarea liderilor locali, ceea ce a dus la demisia în masă a miniștrilor Congresului de la nivel provincial. Spre deosebire de Congres
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
ceea ce a dus la demisia în masă a miniștrilor Congresului de la nivel provincial. Spre deosebire de Congres, Liga Musulmană a sprijinit Anglia în efortul de război. Guvernul britanic a încercat să obțină cooperarea naționaliștilor indieni pentru efortul de război, promițând în schimb independența după încheierea conflictului. Negocierile nu au dus însă la niciun rezultat. Gandhi a lansat mai apoi, în august 1942, mișcarea „Quit India”, care cerea retragerea imediată britanicilor din India și propunea ca armă de luptă opoziția pasivă la scară națională
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
al Congresului în septembrie, cu Jawaharlal Nehru în funcția de prim-ministru al Indiei unite. Ceva mai târziu, guvernul laburist britanic a decis să accepte transferul de putere către indieni până cel târziu în iunie 1948. Odată cu apropierea datei proclamării independenței, violențele dintre hinduși și musulmani în Punjab și Bengal au continuat. Noul vicerege, Louis Mountbatten, care nu se putea baza pe o armată care să poată face față valului de violențe, a cerut ca în mai puțin de șase luni
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
vicerege, Louis Mountbatten, care nu se putea baza pe o armată care să poată face față valului de violențe, a cerut ca în mai puțin de șase luni să se ajungă la un plan acceptat de toate părțile pentru acordarea independenței. În iunie 1947, liderii naționaliști în frunte cu Nehru și Abul Kalam Azad din partea Congresului, Jinnah din partea Ligii Musulmane, B. R. Ambedkar din partea comunității celor fără castă și Master Tara Singh din partea comunității sikh, au căzut de acord cu un
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Guvernator General cu sediul în Karachi. A doua zi, India redusă teritorial - „Uniunea Indiei” - a devenit un stat independent. Jawaharlal Nehru a devenit noul premier indian, iar viceregele Louis Mountbatten, Guvernator General cu sediul în New Delhi. În momentul proclamării independenței, India Britanică era compusă din următoarele provincii: Unsprezece provincii - Assam, Bengal, Bihar, Bombay, Provinciile centrale, Madras, Provincia frontierei de nord-vest, Orissa, Punjab și Sindh - erau conduse de un guvernator. Restul de șase - Ajmer Merwara, Insulele Andaman și Nicobar, Baluchistan, Coorg
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
plasat în anul 1886 la intrarea portului de pe insulă cu scopul de a transmite călătorilor sosiți salutul de bun venit pe pământ american. Statuia este un cadou al Franței făcut Statelor Unite ale Americii cu ocazia aniversării a 100 de ani de la câștigarea independenței Statelor Unite și inaugurată de președintele Grover Cleveland la 28 octombrie 1886. Statuia Libertății este situată în portul orașului New York pe mica insulă Liberty Island, la sud-est de Manhattan, la gura de vărsare a fluviului Hudson în oceanul Atlantic. Ea are
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
În interiorul său se află un muzeu. Statuia reprezintă zeița libertății care stă cu un picior pe lanțul rupt al sclaviei. Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția adică, 4 iulie 1776 data când a fost ratificată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii. În mâna dreaptă zeița are o făclie cu flacăra aurită. Pe capul zeiței se află o coroană împodobită cu șapte fascicole de lumină și 25 de ferestre. Are o înălțime fără soclu de 46,5 m (92, 99
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
Are o înălțime fără soclu de 46,5 m (92, 99 m cu tot cu soclu) și reprezintă o femeie acoperită de un drapel care ține în mâna dreaptă o flacără iar în mâna stângă o placă pe care este inscripționată ziua independenței Americii: 4 iulie 1776. Cu soclu, culminează la 93 m. În interiorul ei se află o scară cu 354 de trepte pe care se poate urca, însă, după atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea ei la interior este interzisă. Statuia este
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
a fost consfințit și nuanțat de regele George I al Marii Britanii în decretul său "Explanatory Charter", care a extins și a clarificat drepturile conferite inițial coloniei și coloniștilor. Provincia Massachusetts Bay a existat ca entitate administrativă, cu anumite grade de independență, dar nu de suveranitate, până la data de 7 octombrie 1774 când "Curtea Generală a Massachusetts-ului" () a creat o adunare legislativă ca răspuns al restrângerii drepturile coloniștilor de către coroana britanică, constituind simultan unul din acele acte de rebeliune împotriva coroanei britanice
Provincia Massachusetts Bay () [Corola-website/Science/310890_a_312219]
-
Massachusetts-ului" () a creat o adunare legislativă ca răspuns al restrângerii drepturile coloniștilor de către coroana britanică, constituind simultan unul din acele acte de rebeliune împotriva coroanei britanice care au prefigurat revolta generală a coloniștilor care a condus la declanșarea Războiului de independență al Statelor Unite ale Americii. Constituția statului Massachusetts, care definea o anumită formă de guvernământ pentru un stat Massachusetts independent și suveran (Commonwealth of Massachusetts) a fost discutată și editată în localitatea Cambridge, Massachusetts, în octombrie 1779, respectiv adoptată de de delegații constituționali
Provincia Massachusetts Bay () [Corola-website/Science/310890_a_312219]
-
clase meritocratice care monopolizează accesul la merit și la criteriile lui de definire, iar prin asta își perpetuează propria putere, statutul social și privilegiile - a apărut rapid în multe, dacă nu toate societățile care au experimentat meritocrația. Redactând Declarația de independență, Thomas Jefferson a avut în vedere capitolul 5 al cărții "Second Treatise of Civil Government" de John Locke, în care este descrisă o societate în care proprietatea este fundamentată prin muncă. Locke argumentează că achiziționarea unei proprietăți nu este imorală
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
faza AB a culturii Cucuteni). Monumentul comemorativ Ștefan cel Mare ridicat în punctul „Dumbrava” din satul Bârsești la 1904 (la 400 de ani de la moartea voievodului) este clasificat ca monument de for public, iar monumentul eroilor din Războiul Român de Independență și din Primul Război Mondial este clasificat ca monument memorial sau funerar.
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
Casa de Savoia, avea de asemenea ambiția de a unifica Italia. Deși Piemontul nu avea nicio legătură fizică cu Roma, (considerată capitala naturală a Italiei), armatele regatului au reușit să înfrângă Austro-Ungaria în timpul celui de-al doilea război italian de independență, eliberând Lombardia. Regatul a stabilit o serie de alianțe care au dus la creșterea șanselor pentru unificarea țării. Astfel, au fost semante alianțe cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și cu Franța în timpul Războiului Crimeii. În 1860, Regatul Sardiniei
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
ajutorului dat Prusiei, Bismark promitea că va fi de acord cu anexarea de către Italia a Veneției aflate în acel moment sub controlul Vienei. Regele Emmanuel a fost de acord cu semanrea alianței, fiind astfel declanșat al treilea război italian de independență. În ciuda comportării slabe a armatei italiene în luptă, victoria Prusiei i-a permis Italiei să enexeze Veneția. Ultimul obstacol important în drumul spre unitatea deplină a Italiei rămăsese Roma. În 1870, Prusia a declanat războiul franco-prusac. Pentru a reuși să
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
deja reședință a comunei) a primit numele de "Dumitrești". Două obiective din comuna Dumitrești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local, ambele clasificate ca monumente memoriale sau funerare monumentul eroilor din Războiul de Independență din satul Dumitrești, monument construit în 1909; și troița eroilor din Primul Război Mondial din satul Poenița, ridicată în 1936.
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
portughezi, un procent semnificativ a fost reprezentat de germani, spanioli, japonezi, libanezi și sirieni. Înainte de venirea portughezilor în Brazilia, teritoriul era populat de 2,4 milioane de amerindieni, care locuiau acolo încă din Pleistocen. Însă din anul 1500 până la câștigarea independenței, în anul 1833, aproximativ 500.000 de portughezi, majoritatea bărbați, s-au stabilit în Brazilia, ei fiind principalii imigranți. De la jumatatea sec. al XVI-lea până în 1855, ca urmare a comerțului cu sclavii, au fost aduși în Brazilia circa 4
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]