32,796 matches
-
interstatale. Posturile comerciale europene s-au extins într-un control teritorial în subcontinentul indian și în insulele care formează acum Indonezia . Răspunsul Qingului, de succes pentru un timp , a fost în 1756 de a stabili Sistemul Canton, care limită comerțul maritim la care acest oraș și a oferit un monopol și drepturile comerciale, comercianților chinezi privați. British East India Company și Compania Olandeză a Indiilor de Est au primit cu mult timp în urmă drepturi de monopol comercial, similare, de la guvernele
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
o delegație în Chină condusă de George Macartney, în scopul de a incepe un Comerț Liber și a pus relațiile pe o bază de egalitate. Curtea imperiala a privit comerțul extern că lipsit de importanță, în timp ce britanicii au văzut comerțul maritim ca fiind cheia economiei lor. Împăratul Qianlong i-a transmis lui Macartney faptul că "regi a nenumărate popoare vin pe uscat și pe apă cu tot felul de bunuri prețioase" și "prin urmare, nu este nimic ce ne lipsește ..." Cu
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
ar fi Armata Beiyang, a marinei militare precum și achiziționarea de la europeni a fabricilor de armament. Reformele instituționale, măi includeau primul minister unificat al afacerilor externe (Zongli Yamen); permiterea diplomaților străini de a locui în capitala și înființarea Serviciului Imperial Vamal Maritim. Puțin câte puțin, guvernul central a pierdut controlul teritoriilor de la periferia imperiului. În schimbul promisiunii de sprijin împotriva britanicilor și a francezilor, în 1860, Rusia țarista a luat părți întinse din teritoriul de nord-est al imperiului. Perioadă de cooperare între reformatori
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
URSS pentru serviciu militar ireproșabil în perioada celui de-al doilea război mondial; 2) cei care au lucrat în perioada celui de-al doilea război mondial la obiective de apărare antiaeriană, aviație militară, construirea de dispozitive de apărare, ale bazelor maritime, aerodromurilor și altor ținte militare pe teriroriul frontului de luptă, pe drumuri și șosele; 3) membrii echipajelor navelor de transport, care s-au aflat în perioada celui de-al doilea război mondial în porturile altor state; 4) cei care au
Medalia „60 ani de la victoria în cel de-al Doilea Război Mondial din 1941-1945” () [Corola-website/Science/313385_a_314714]
-
greu pentru a asigura subzistența familiei, iar Michael, încă în anii de școală, i-a ajutat lucrând ca pescar sau curier pe bicicletă, precum și la întreținerea bărcilor cu pânze. La Bat-Yam și-a descoperit Michael vocația pentru mare si sporturile maritime, în cadrul clubului „Ha'poel” Bat-Yam. Mulți din tovarășii săi de canotaj din adolescență vor deveni mai târziu ofițeri în flota comercială sau căpitani pe vapoarelor de pescuit. În copilăria sa la Bat-Yam a făcut cunoștință Michael și cu sculptorul Igal
Michael Barkai () [Corola-website/Science/313390_a_314719]
-
crearea de avantaj tactic: alegerea momentului și locului bătăliei. În vreme ce pentru cei din flota militară funcția ofensivă a navelor devenise înțeleasă de la sine, în ochii statului major al armatei misiunea flotei militare trebuie să fie doar una defensivă - apărarea coastelor maritime ale statului. Punerea in practică a planurilor de atac ale vedetelor de asalt nu a fost aprobată din acest motiv, cu toate informațiile și experiența din antrenamente de care dispuneau. Concepția lui Barkai în acționarea vedetelor cu rachete, a permis
Michael Barkai () [Corola-website/Science/313390_a_314719]
-
a insulelor din Arhipelagul Arctic Canadian.. Începând din 1925, Canada revendică suveranitatea asupra unui sector din zona arctică cuprins între 60° și 141° longitudine vestică și mergând până la Polul Nord, o revendicare contestată însă de celelalte țări. Canada revendică toate căile maritime din Pasajul de Nordvest ca ape interne ale Canadei. Statele Unite ale Americii și majoritatea celorlalte țări le consideră însă ca ape internaționale. Insula Hans, situată în Strâmtoarea Nares, între insula Ellesmere și Groenlanda, este în prezent disputată de Canada și
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
BTC de lângă Gardabani pe data de 12 octombrie 2005 Petrolul a fost pompat pentru prima oară la Baku pe 10 mai 2005 ajungând la Ceyhan pe 28 mai 2006 după o călătorie de 1 770 km, ]]. și încarcat în Terminalul maritim din Ceyhan (Haydar Aliyev Terminal) pe o navă numită "British Hawthorn". Nava a plecat din port pe 4 iunie 2006 cu aproximativ 600 000 de barili de țiței. Astfel s-a marcat începerea exploatării de petrol azer prin oleoduct către
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
000 de barili de țiței. Astfel s-a marcat începerea exploatării de petrol azer prin oleoduct către piețele mondiale. Ruta începe de la Terminalul Sangachal situat aproape de Baku în Azerbaidjan. Traversează Azerbaidjan, Georgia și Turcia până la Ceyhan. Destinația oleoductului este Terminalul maritim din Ceyhan (Haydar Aliyev Terminal) de pe coasta mediteraniană sud-estică a Turciei. Are o lungime totală de 1.768 km, 443 km în Azerbaidjan, 249 km în Georgia și 1.076 km în Turcia. Traversează numeroși munți care ating înălțimi de
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
milioane de barili de petrol, care vor curge prin oleoduct cu 2 m pe secundă. Există 8 stații de pompare de-a lungul oleoductului (2 în Azerbaidjan, 2 în Georgia și 4 în Turcia). Proiectul include de asemeni și Terminalul maritim din Ceyhan, două stații de întreținere (pigging), o stație de reducere a presiunii și 101 de mici supape de blocare . A fost construit cu 150 000 bucăți individuale de țeavă, fiecare cu o lungime de 12 m. Acestora le corespunde
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
50.000 locuitori). Apoi vine orașul Năvodari (39.000 locuitori) (toate în județul Constanța). Alte orașe sunt: Sulina (3.300 loc.) (Tulcea), Eforie (10.000 loc.) și Techirghiol (7.000 loc.) (Constanța). Litoralul reprezintă limita între teritoriul continental și teritoriul maritim al României, acesta din urmă delimitat definitiv (cu excepția unei fâșii de ape în dreptul golfului Musura) abia în 2009. Partea terestră a litoralului românesc (țărmul) se întinde pe o lungime de 245 km. și se compune din trei sectoare geomorfologice : Lungimea
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
întemeiată de Ioan Borcea, în vecinătatea sanatoriului TBC Osteoarticular „Dr. V. Climescu”: ea ocupa o suprafață de 5 ha pe un podiș mai înalt. Între localitățile Doi Mai și Vama Veche, există teoretic o altă "Rezervație naturală integrală" (terestră și maritimă) dar practic, lipsa de fonduri pentru rezervație și de informare a publicului duce, vara, la exploatarea și poluarea intensivă și a acestei porțiuni sudice a litoralului românesc. Partea acvatică a litoralului românesc (marea și limanele) se întinde pe aproximativ 39
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
aproximativ 39.940 de kilometri pătrați, constând din: Unitățile geomorfologice ale litoralului românesc corespund cu istoria sa geologică: În partea mijlocie a litoralului românesc, Podișul Litoralului situat în dreptul limanelor Razelm-Sinoe-Corbu-Tașaul (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Relieful caracteristic pentru banda mai joasă situată între această terasă și mare, este format din forme de eroziune fie marină (faleze marine preistorice, insule tectono-abrazive, faleze marine actuale), fie lacustră (falezele actuale, sculptate in depozite loessice, calcare
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Canalul are o lungime de 26,6 km și se desprinde din Canalul Dunăre-Marea Neagră la 35 km, în dreptul localității Poarta Albă, obiectivle sale hidrotehnice fiind ecluza Ovidiu și ecluza Năvodari, precum și porturile Ovidiu și Luminița, care se adaugă portului maritim Midia. Orașul s-a ridicat pe locul satului de pescari cu același nume, fiind astăzi un important centru industrial al țării. Data înființării este 14 august 1975. Anterior, funcționa aici o pescărie, unde peștele era fie afumat, fie conservat în
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
o lărgime maximă de 100 m, apărată de șapte diguri de larg. În 1893 Eforia Spitalelor Civile din Capitală cumpără de la Ministerul Domeniilor terenul pentru construirea unui stabiliment balnear pentru copii. Așa cum motiva dr. N. G. Chernbach, înființarea unui „Spital Maritim sau Sanatoriu pentru copiii scrofuloși de la Techirghiol” era „menit a regenera copiii scrofulotuberculoși din frageda lor vârstă și a salva prin acest tratament o generație întreagă de a cădea victimă celui mai implacabil dușman al speței uumane”. Terenul arid al
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Satului de Vacanță Zodiac”, unitatea etalon fiind complexul „Paradis”. „Aurora” este cea mai mică stațiune din salba de stațiuni de la Comorova. Plaja are o lungime de 500 m și este obținută prin construirea de diguri ce au schimbat direcția curenților maritimi, diminuând forța și dimensiunea valurilor. Are zece hoteluri și opt restaurante, realizate în nouă luni și jumătate și a fost inaugurată la 1 iulie 1973. Hotelurile, cu nume de pietre prețioase, se încadrează în mediul naural și creează un ansamblu
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
orientală a orașului, căpătată sub dominația otomană, începe să se estompeze spre anii 30 ai secolului trecut, pentru ca după al Doilea Război mondial schimbările să fie fundamentale, marcate de apariția Șantierului Naval (primul mineralier este lansat în 1977), a Portului maritim dat în funcțiune în 1985, apariția noilor hoteluri, a așezămintelor cultural-edilitare și comerciale etc. Muzeul de Arheologie „Callatis” a fost amenajat în 1963 și din 1978 se mută în actuala clădire. Muzeul adăpostește numeroase bunuri testimoniale antice, de un interes
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
fost înființat în 1887 de către Mihail Kogălniceanu, prin aducerea câtorva familii de ruși scopiți de la București, Iași și Galați. La 3 km la sud de Doi Mai se află Vama Veche, localitate de frontieră, amplasată pe marginea unui larg golf maritim, cu plajă lată de 30-40 m și lungă de 300 m. Frontiera este la câteva sute de metri la sud de sat. Istorie
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
ai Societății pentru combaterea tuberculozei la copii (1908), ai Societății pentru izolarea tuberculoșilor (1913), ai Societății pentru profilaxia tuberculozei (director general începând din 1918), printre inițiatorii unităților curativo-profilactice de profil: sanatoriile de la Bisericani, județul Neamț, și Bârnova, județul Iași, sanatoriul maritim pentru copii scrofuloși de la Techirghiol sanatoriul pentru izolarea bolnavilor tuberculoși Zerlendi. Întemeierea Ligii naționale contra tuberculozei, în 1934-1935, avea să dea un impuls important luptei împotriva acestei endemii. Liga, al cărei secretar era dr. Irimescu, organizație cu caracter semioficial, s-
Ștefan Irimescu () [Corola-website/Science/313770_a_315099]
-
a fost exploratorul portughez Bartolomeu Diaz în 1488, care l-a denumit „Capul Furtunilor” (în ). El a fost rebotezat mai târziu de Ioan al II-lea al Portugaliei „Capul Bunei Speranțe” (în ) datorită optimismului adus de deschiderea unei noi rute maritime către India și Orient. Pământul din jurul capului era locuit de hotentoți la momentul stabilirii primilor olandezi în 1652. Administratorul colonial olandez Jan van Riebeeck a înființat o tabără de realimentare pentru Compania Olandeză a Indiilor Orientale la aproximativ nord de
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
a diagnosticului, modul de folosire, medicamentele ce trebuie administrate scafandrului accidentat, proceduri de urgență. În România, la Centrul de scafandri din Constanța, sunt aprobate și utilizate tabelele Cx (12, 18C, 18L, 30 și 50E) elaborate de firma Comex S.A. (Compagnie Maritime d'Expertise) din Franța. Toate accidentele de decompresie au un caracter de urgență și trebuie tratate în unități specializate, care dispun de barocamere sub supravegherea unor medici specialiști în medicină hiperbară. În cazul în care un scafandru a suferit un
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]
-
necesare pentru a lega debarcarea britanicilor la est de Plaja Gold, cu aterizarea americană la vest la Plaja Utah, oferind astfel o debarcare continuă pe coasta Normandiei din Golful Senei. Ocuparea Plajei Omaha era responsabilitatea trupelor Armatei Statelor Unite, cu ajutorul transportului maritim asigurat de Marina Statelor Unite și cu ajutorul unor elemente ale Marinei Regale a Marii Britanii. În D-Day, neexperimentata Divizie 29 a Infanteriei, cărei i s-au alăturat de noua companii ai Pușcașilor Marini SUA redirecționate de la Pointe du Hoc, au avut scopul
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
Zona maritimă este o formațiune geografică ce face parte din Podișul Dobrogei de Sud, situată pe teritoriul județului Constanța și mărginită la răsărit de litoralul mării Negre. Zona Maritimă este reprezentată de terasele de abraziune marină și de eroziune desfașurate între limita
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
Zona maritimă este o formațiune geografică ce face parte din Podișul Dobrogei de Sud, situată pe teritoriul județului Constanța și mărginită la răsărit de litoralul mării Negre. Zona Maritimă este reprezentată de terasele de abraziune marină și de eroziune desfașurate între limita de nord a județului și granița cu Bulgaria. Dintre cercetătorii care au studiat Zona Maritimă a Dobrogei, amintim pe Vintilă Mihăilescu (1966), care distinge mai multe sectoare
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
teritoriul județului Constanța și mărginită la răsărit de litoralul mării Negre. Zona Maritimă este reprezentată de terasele de abraziune marină și de eroziune desfașurate între limita de nord a județului și granița cu Bulgaria. Dintre cercetătorii care au studiat Zona Maritimă a Dobrogei, amintim pe Vintilă Mihăilescu (1966), care distinge mai multe sectoare: Prispa Hamangia (Podișul Casimcei), Prispa Fântânele (SE podișului Casimcei) și Podișul Litoralului (între Lacul Tașaul și granița de stat cu Bulgaria). Partea nordică - corespunzătoare celor două prispe, are
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]