32,058 matches
-
sorți s-au desfășurat în Viena, Austria, și Herzogenaurach, Germania. Un total de 14 echipe a luat parte la turneele de calificare. Cluburile au fost trase la sorți în trei grupe de câte patru și au jucat semifinale și finale. Tragerea la sorți a avut loc pe 3 iulie 2012, la ora locală 11:00 (12:00 EET), la Viena, Austria. Câștigătoarele grupelor de calificare au avansat în faza grupelor Ligii, în timp ce cluburile eliminate vor continua în Cupa EHF. Meciurile s-
Liga Campionilor EHF Feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/327546_a_328875]
-
Ligii, în timp ce cluburile eliminate vor continua în Cupa EHF. Meciurile s-au jucat pe 8-9 septembrie 2011. Cele două echipe rămase din Urnele 1 și a 4-a au jucat un meci eliminatoriu, iar câștigătoarea a avansat în faza grupelor. Tragerea la sorți s-a ținut pe 3 iulie 2012. Organizatorul evenimentului a fost clubul Viborg HK. Organizatorul evenimentului a fost clubul Byåsen HE. Organizatorul evenimentului a fost clubul U Jolidon Cluj-Napoca. IUVENTA Michalovce și FTC-Rail Cargo Hungaria au jucat într-
Liga Campionilor EHF Feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/327546_a_328875]
-
Cluj-Napoca. IUVENTA Michalovce și FTC-Rail Cargo Hungaria au jucat într-un meci de baraj menit să determine un alt participant pentru faza grupelor. FTC-Rail Cargo Hungaria a învins cu scorul general de 71-48. Organizatorul evenimentului a fost clubul Issy-Paris Hand. Tragerea la sorți a meciurilor grupelor s-a efectuat pe 6 iulie 2012, la Gartenhotel Altmannsdorf din Viena. Un total de 16 echipe au fost implicate în acest proces, fiind împărțite în patru urne valorice de câte patru. Împărțirea echipelor în
Liga Campionilor EHF Feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/327546_a_328875]
-
a făcut pe baza coeficienților EHF. Nu s-a permis extragerea în aceeași grupă a cluburilor făcând parte din aceeași urnă valorică sau din aceeași ligă de handbal, cu excepția câștigătorului Turneului Wild Card, care nu a beneficiat de nicio protecție. Tragerea la sorți a meciurilor grupelor principale s-a efectuat pe 20 noiembrie 2012, la Gartenhotel Altmannsdorf din Viena. Un total de 8 echipe au fost implicate în acest proces, fiind împărțite în două urne valorice de câte patru. Împărțirea echipelor
Liga Campionilor EHF Feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/327546_a_328875]
-
flancate de două turnuri masive. Pe partea cea mai expusă spre panta dealului, în direcția vestică, s-a ridicat în secolul al XVII-lea un zid ce avea un rând de guri de smoală și două rânduri de guri de tragere. În fața acestui zid prin care fortificația a fost practic dublată, s-a săpat un șanț de apărare. Zidurile celei de a doua curtine au o înățime de circa 10 metri și prezintă drum de strajă și intercalat ambrazuri și mușarabii
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
au avut loc numeroase teste folosindu-se prototipul tancului greu Neubaufahrzeug și un model la scară al mortierului pentru a cerceta presiunea extrem de mare asupra terenului și modul în care se poate manevra un vehicul atât de masiv. Teste de tragere au avut loc în iunie 1939. Testele finale au avut loc la Unterlüß în mai 1940. În total au fost construite doar 7 obuziere . Primele 6 au fost numite "Adam", "Eva", "Thor", "Odin", "Loki", si "Ziu"; cel de-al șaptelea
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
Vehiculul de 124 de tone era propulsat de un motor Daimler-Benz MB 503 A cu 12 cilindri pe benzină sau un MB 507 C cu 12 cilindri diesel, însă de cele mai multe ori acestea erau folosite doar pentru stabilirea direcției de tragere (turela având un câmp de tragere orizontal de doar 4 grade), motoarele producând o viteza maximă de 10 km/h. Pe distanțe mai lungi mortierul era dezasamblat, folosind o macara specială, în șapte încărcături. Șasiul era încărcat într-o remorcă
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
propulsat de un motor Daimler-Benz MB 503 A cu 12 cilindri pe benzină sau un MB 507 C cu 12 cilindri diesel, însă de cele mai multe ori acestea erau folosite doar pentru stabilirea direcției de tragere (turela având un câmp de tragere orizontal de doar 4 grade), motoarele producând o viteza maximă de 10 km/h. Pe distanțe mai lungi mortierul era dezasamblat, folosind o macara specială, în șapte încărcături. Șasiul era încărcat într-o remorcă Culemeyer-Strassenroller cu 6 axe. Celelalte părți
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
distanțele foarte lungi arma era transportată pe șine de două locomotive Schnabel, șasiul fiind suspendat între două piedestaluri imense și susținut de doua brațe mecanice. Când ajungea la destinație, arma era desprinsă de brațele de susținere, condusă pe poziția de tragere iar apoi sașiul era coborât la sol pentru a distribui forța reculului. Mörser Karl nu avea nici o problemă să se deplaseze pe teren normal, însă sub nici o formă nu avea cum să vireze pe teren moale, șenila din interiorul virajului
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
să se deplaseze pe teren normal, însă sub nici o formă nu avea cum să vireze pe teren moale, șenila din interiorul virajului fiind smulsă de pe galeți din cauza rezistenței la viraj. Arma trebuia încărcată doar la elevație zero astfel încât poziția de tragere trebuia schimbată între fiecare încărcare. Mörser Karl folosea două tipuri diferite de transmisii, motoare și suspensii într-un număr divers de combinații. Tabelul de mai jos arată cum era echipat fiecare vehicul. După mai 1944 motoarele pe benzină au fost
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
de jos nu au fost niciodată confirmate. <br> Proiectilele originale de 60 cm ("schwere Betongranate") erau special proiectate pentru a perfora betonul și puteau face un crater de 15 m lățime și 5 m adâncime. Pentru a mări raza de tragere au fost introduse în 1942 proiectilele ușoare de 54 cm ("leichte Betongranate 040") însă acestea nu au fost folosite în luptă până în anul 1944. Nr. II Eva cât și Nr. V Loki au fost capturate de forțele armate americane în
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
antitanc și vânător de tancuri Pak 88 mm 43 și tunul KwK 88 mm 43 folosit de tancurile grele. Armele antiaeriene din Primul Război Mondial erau adaptări ale unor arme existente de calibru mediu, montate pe piedestaluri pentru a permite tragerea din unghiuri mari. Până în 1915, comandanții germani au realizat că acestea nu folosesc decât la descurajarea piloților, fiind slabe chiar și împotriva baloanelor și a avioanelor cu viteză redusă. Odată cu creșterea eficienței noilor aparate de zbor, multe țări au dezvoltat
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
foloseau o singura țeavă cu o lungime de 56 de calibre ceea ce a dus și la desemnarea numelui de "L/56". Tunul era montat pe un afet cruciform. Aceasta avea un sistem de operare semiautomat simplu, care ejecta cartușele după tragere, permițând soldaților să încarce rapid unul nou. Împotriva avioanelor și a țintelor vii erau folosite proiectile explozive, iar împotriva tancurilor și altor vehicule blindate erau folosite proiectile antitanc. Producția în masă a început după preluarea puterii de către regimul nazist în
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
are o serie de probleme minore și posibilități de îmbunătățire. Multe dintre acestea au fost încorporate în noul Flak 36, care avea o țeavă formată din două componente pentru a face mai ușoară șemizarea. Noul afet era mai greu, permițând tragerea de urgență chiar și în momentul în care arma era încă pe roți fără a fi pusă în baterie, dar cu un câmp de tragere orizontal și vertical limitat. În cazul asamblărilor obișnuite, un șasiu cu un singur ax era
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
din două componente pentru a face mai ușoară șemizarea. Noul afet era mai greu, permițând tragerea de urgență chiar și în momentul în care arma era încă pe roți fără a fi pusă în baterie, dar cu un câmp de tragere orizontal și vertical limitat. În cazul asamblărilor obișnuite, un șasiu cu un singur ax era detașat dintr-un declanșator plasat în partea frontală, unul din spate și două laterale, operațiune care dura minimum două minute și jumătate. Acest lucru făcea
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
montat pe o placă turnantă și nu pe un piedestal de precum Flak 18/36/37. Piesa de artilerie folosea două tipuri de țevi, cu trei sau patru sectoare. Îmbunătățirile aduse sistemului de reîncărcare al armei au crescut rata de tragere la 20-25 de proiectile pe minut. Din cauza problemelor apărute în serviciu, tunurile au fost folosite aproape exclusiv în Germania, unde puteau fi întreținute și reparate în mod corect. Flak 41 avea drept dezavantaje complexitatea mecanismelor și problemele cu muniția, cartușul
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
scorul general 4-0." "Cardiff City FC s-a calificat cu scorul general 1-0." "Real Zaragoza SAD s-a calificat cu scorul general 8-1." "FD Slavia Sofia s-a calificat cu scorul general 2-1." "Galatasaray SK Istanbul s-a calificat în urma tragerii la sorți." "La scorul general 2-2 s-a disputat un meci de baraj." "La scorul general 2-2 s-a disputat un meci de baraj." "AC Torino s-a calificat cu scorul general 6-0." "Real Zaragoza SAD s-a calificat cu
Cupa Cupelor 1964-1965 () [Corola-website/Science/327625_a_328954]
-
tur de scrutin unde este ales îb calitate de președinte judecătorul care a obținut cel mai mare număr de voturi. Dacă în cel de-al doilea tur de scrutin candidații întrunesc același număr de voturi, președintele CC este ales prin tragerea la sorți între candidați. Curtea Constituțională alege un judecător care exercită funcțiile președintelui în timpul absenței acestuia (art.7 alin. (3), (4), (5) din Legea cu privire la Curtea Constituțională).
Curtea Constituțională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327647_a_328976]
-
la sorți în trei grupe de câte patru și au jucat semifinale și finale. Câștigătoarele grupelor de calificare au avansat în faza grupelor Ligii, în timp ce cluburile eliminate au continuat în Cupa EHF. Meciurile s-au jucat pe 8-9 septembrie 2011. Tragerea la sorți a avut loc pe 3 iulie 2012, la ora locală 11:00 (12:00 EET), la Viena, Austria. Cele două echipe rămase din Urnele 1 și a 4-a au jucat un meci eliminatoriu, iar câștigătoarea a avansat
Calificări în Liga Campionilor EHF Feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/327958_a_329287]
-
avut loc pe 3 iulie 2012, la ora locală 11:00 (12:00 EET), la Viena, Austria. Cele două echipe rămase din Urnele 1 și a 4-a au jucat un meci eliminatoriu, iar câștigătoarea a avansat în faza grupelor. Tragerea la sorți s-a ținut pe 3 iulie 2012. Organizatorul evenimentului a fost clubul Viborg HK. Organizatorul evenimentului a fost clubul Byåsen HE. Organizatorul evenimentului a fost clubul U Jolidon Cluj-Napoca. IUVENTA Michalovce și FTC-Rail Cargo Hungaria au jucat într-
Calificări în Liga Campionilor EHF Feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/327958_a_329287]
-
Feminin din sezonul 2011-12. Locurile au fost distribuite conform coeficientului EHF, care a luat în considerare rezultatele din competițiile europene desfășurate între sezoanele 2007-08 și 2009-10. Norvegiei i s-a atribuit un loc suplimentar, fiind țara deținătoare a titlului. Toate tragerile la sorți s-au desfășurat în sediul EHF din Viena, Austria. Tragerile la sorți pentru ambele turnee de calificare au avut loc pe 27 iunie 2011, în Viena. De asemenea, tot atunci au fost decise drepturile de a organiza și
Liga Campionilor EHF Feminin 2011-2012 () [Corola-website/Science/327979_a_329308]
-
a luat în considerare rezultatele din competițiile europene desfășurate între sezoanele 2007-08 și 2009-10. Norvegiei i s-a atribuit un loc suplimentar, fiind țara deținătoare a titlului. Toate tragerile la sorți s-au desfășurat în sediul EHF din Viena, Austria. Tragerile la sorți pentru ambele turnee de calificare au avut loc pe 27 iunie 2011, în Viena. De asemenea, tot atunci au fost decise drepturile de a organiza și găzdui meciurile grupelor. În prima fază a procesului de calificare, opt cluburi
Liga Campionilor EHF Feminin 2011-2012 () [Corola-website/Science/327979_a_329308]
-
în runda a treia. Turneul a fost organizat de clubul danez Viborg HK. Turneul a fost organizat de clubul macedonean ŽRK Metalurg. Turneul a fost organizat de clubul polonez Zagłębie Lubin. Turneul a fost organizat de clubul suedez IK Sävehof. Tragerea la sorți a grupelor a avut loc pe 28 iunie 2011, la Gartenhotel Altmannsdorf din Viena. Un total de 16 echipe au fost implicate în acest proces, fiind împărțite în patru urne valorice de câte patru. Similar cu faza calificărilor
Liga Campionilor EHF Feminin 2011-2012 () [Corola-website/Science/327979_a_329308]
-
Viena. Un total de 16 echipe au fost implicate în acest proces, fiind împărțite în patru urne valorice de câte patru. Similar cu faza calificărilor, cluburile din aceeași țară nu au putut fi extrase în aceeași grupă, deci, în loc de o tragere directă, echipele din Urna a 4-a au fost plasate pe primele poziții libere din cele patru grupe A-D. Tragerea la sorți a grupelor principale s-a desfășurat pe 15 noiembrie 2011, la Gartenhotel Altmannsdorf din Viena. Un total
Liga Campionilor EHF Feminin 2011-2012 () [Corola-website/Science/327979_a_329308]
-
Similar cu faza calificărilor, cluburile din aceeași țară nu au putut fi extrase în aceeași grupă, deci, în loc de o tragere directă, echipele din Urna a 4-a au fost plasate pe primele poziții libere din cele patru grupe A-D. Tragerea la sorți a grupelor principale s-a desfășurat pe 15 noiembrie 2011, la Gartenhotel Altmannsdorf din Viena. Un total de opt echipe a avansat din faza grupelor în grupele principale. Echipele au fost distribuite în două urne valorice, câștigătoarele grupelor
Liga Campionilor EHF Feminin 2011-2012 () [Corola-website/Science/327979_a_329308]