32,407 matches
-
amicului colpoltor care amintește de perfidul Lache, i se opune în plan moral, integrul Sergiu, la fel cum penibilei bătrâne Caliopi Zaharescu îi corespunde la celălalt pol, blajina doamnă Săraru, demnă în suferința de o viață și înnobilată tragic de gestul sinuciderii preferate în locul viețuirii în rușine. Universului caragialian de fantoșe i se dă astfel o replică, prin conturarea în limitele verosimilului a unei mai dense și mai complete imagini a vieții sondate cu umor, cu amărăciune, dar și cu optimism
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pierderea unității sinelui prin scindare, este deci generatoare de o suferință percepută acut de lucid ca înrobire a sufletului, ca istovire și irosire chinuitoare. Sinuciderea îi apare astfel drept singurul act de voință pe care îl poate impune vieții, singurul gest eliberator prin care se poate reda primordialului dezmărginit, absolut și unitar. Ambițiosul și nonconformistul Petru Anicet, fratele lui Pavel, interpretează de pe o poziție diferită această relație ternară, donjuanescă, echivalând-o cu o experiență "extatică", prin care a devenit superior "celorlalți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional în care minciuna, furtul și escrocheria sunt suverane. În piesele lui Tudor Mușatescu, Spirache Necșulescu din Titanic Vals este un politician atipic pentru că face gestul eretic de a vorbi sincer electoratului. În schimb, fiul său, Decebal, devenit personaj central în comedia Escu, pare un demn urmaș al lui Cațavencu, atât prin viclenia parvenirii aservită de oratoria ineptă, cât și prin versatilitate, prin abilitatea felină de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în firea mea să fac politică... Prea aș face dreptate multă dacă aș avea putere... și aș muri asasinat.95 Deși capabil de disimulare, manipulând din umbră destinul familiei, Spirache își calculează greșit manevra electorală, populația interpretând contrar previziunilor sale gestul său onest. Politica se conturează astfel caragialesc, drept o mașinărie infernală profitând de orice neglijență și conferind oricărei intenții o finalitate malefică. Structural compatibil cu vocația de politicianist, spre deosebire de tatăl său, Decebal Necșulescu recurge, în comedia satirică Escu, la toate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
jena de mine... m-am învățat atât de mult cu dumneata... tu nu-ți vezi urechile de roșii... o privești și nu mai înțelegi nimic...și cum stai așa prostit colea, lângă scaun (Băiatu arată scaunul de lângă el, cu un gest firesc, pe care domnul Nisipoiu l-a primit cu o înclinare tot atât de firească a capului)... cum stai așa prostit, odată te-ai și pomenit, că te-a cuprins... te zbați... ea te potopește cu gura și se împinge în tine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
receptorului sunt manipulate și distorsionate până și reacțiile fiziologice firești, spectatorul confruntat cu imaginea artistică adecvată absurdului fiind constrâns să accepte că, de fapt, "comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luat în râs"9. În aparență simplu gest demolator, germinând din gratuitul instict ludic, utilizarea absurdului ca material estetic în redarea particularului, vizează, de fapt, dezvăluirea intuitei omniprezențe a absurdului însuși, revelat și neutralizat prin intermediul comicului exorcizator. Asupra acestui schimb contractual de expresie stabilit între absurd și comic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din Cântăreața cheală sau Așteptându-l pe Godot 27. "Noneroul" farsei moderne, confruntat cu un univers labirintic și cu o societate leviatanică plasată într-un spațiu existențial al eșecului, se conturează doar în planul unei virtualități determinate de imposibilitatea transformării gestului în act pentru că "nu ajunge să se determine pe el însuși, el rămâne în fond divizat, ezitant, speriat [...] este incapabil să muște din real; să-l identifice efectiv".28 Leonida, Farfuridi, Cațavencu și mai ales Catindatul prefigurează, într-un posibil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
divizat, ezitant, speriat [...] este incapabil să muște din real; să-l identifice efectiv".28 Leonida, Farfuridi, Cațavencu și mai ales Catindatul prefigurează, într-un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu Alfred Jarry în Ubu rege și mai cu seamă de către Beckett, Dürrenmatt, Ionescu, motivul "lumii pe dos" constituie și în comediile lui Caragiale un ingredient de bază al modalității comice absurde. Numeroși comentatori ai operei caragialiene au subliniat că gesturile, replicile și situațiile personajelor se sustrag adesea relației cauză-efect, circumscriindu-se absurdului. Situațiile aberante care domină peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului, detașabil prin convertirea polilor, inversiune valorică și eufemizare. Transformarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dürrenmatt), motivul "păcălitorului păcălit", în esență de factură comică, primește valențe tragic-grotești și în drama caragialiană, tocmai prin lipsa de verticalitate spirituală a înșelătorului. Practic, Anca se dovedește a fi mai crudă și mai imorală 54 decât ucigașul "păcălit", astfel încât gestul reparator echivalează mai degrabă cu un abuz, cu o simplă manifestate de răutate, condamnabilă în ochii spectatorului. De altfel, nu este singurul loc în care se poate descoperi o astfel de pervertire a motivului "înșelatului înșelat" la Caragiale. Minidrame ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel mai vizibil aspect care leagă proza și dramaturgia lui Teodor Mazilu deopotrivă de viziunea lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu asupra absurdului, ține de fantoșizarea și de grotescul personajelor. La cei trei autori dezumanizarea este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi care mărginesc la nesfârșit condiția umană. Însă nu se poate ignora sugestia deșertăciunii și a derizoriului speranței, prezentă în text în mod repetat, sugestie care ar transfera și acest gest final nu într-unul salvator, ci într-un nou eșec. În plus, deși vede în sinucidere dezlegarea, Iona întruchipează chiar eroul absurd camusian prin meditația asupra eternei reîntoarceri în existență și prin implorarea adresată mamei: "naște-mă mereu"95 veritabilă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de observator moralist pe care Slavici l-a schițat lui Caragiale în memoriile sale: "Una din marile lui slăbiciuni era să se uite la cei ce îi trec prin față ori stau în preajma vederii lui, să scruteze mutre, să prindă gesturi și atitudini [...], îmi dădea din când în când cu cotul, îmi trăgea cu ochiul, îmi șoptea: "Ai văzut?", și atâta era destul pentru ca să ne înțelegem. Măi! Îmi zicea câteodată. Natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deviza "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot"53 și se asigură de simpatia posibilului viitor prefect, Cațavencu, pe care-l măgulește fățarnic:"eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdauna"54. De aici și până la gestul "trădării" săvârșit de Turnavitu împotriva binefăcătorului său, nu e de presupus decât un pas. În mod asemănător, în ipostaza lui Algazy nevoit să-și îmbuneze clienții agresați de furibundul Grummer, poate fi recunoscut Brânzovenescu temperându-l pe Farfuridi cu un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu confere o prea confortabilă siguranță când sunt susținute, în schimb, imaginea omului "mecanomorf" și a marionetei asigură cea mai solidă punte de legătură între universul tipologiei caragialiene și cel urmuzian. Private de elementare analize ale resorturilor intime responsabile de gesturi și acțiuni și privite exclusiv cinematic, din exterior, personajele ambilor autori studiați dau impresia unor fantoșe. Ca și Ismail, care "rătăcește în zig-zag" zilnic, la aceeași oră, Farfuridi se ivește mașinal în piață, la tribunal etc. la ore "trecute fix
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ăsta-i cusurul tău!"(Amici), " Lacuna asta, trebuie, monșer..." (O lacună), "C'ești copil?", "Parol!"(Cam târziu) etc. așadar aceleași replici-refren, înlocuite în textul urmuzian de "ciugulitul", pocnetul în dușumea, lungitul gâtului, agățatul de grinzi pe la diferite binale și alte gesturi automate și agresive, cu alură de ritual absurd la care făpturile lui Urmuz se supun involuntar și inevitabil ca niște păpuși hidoase care mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit sau chiar predestinat. Deși între cele două universuri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintre opera lui Urmuz și literatura absurdului, termenul de "precursor" se potrivește întrucât paginile sale "bizare" transpun nu doar un joc mental care insolitează prin alogicitate, ci și o concepție ontică vizionară, certificată tragic de propria conduită. Funcționarul justiției săvârșește gestul impus de deliberările conștiinței, după ce nenumărate probe au condus la verdictul "absurd" în privința sensului existenței. Mihai Cruceanu descoperea, în acest sens, drept cauză a sinuciderii prietenului său, chiar această conștientizare a golului, a vidului de semnificație al vieții: "Motivul "sinuciderii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
final resimțit de personajele urmuziene, ipostaze larvare sau degenerate, ale umanității condamnate la existență vană și iluzorie. Dacă eroul urmuzian, asemenea "clovnului supralucid care ia în derâdere propria sa tragedie"152, răbufnește orgolios împotriva sorții, dar nu izbutește să transforme gestul în act, stadiul latent, provizoriu, de "cadavru viu"153 este depășit chiar de creatorul lui. Paradoxal, acesta continuă să trăiască, deci să înfrunte absurdul, prin opera sa, devenind, astfel, el însuși, eroul cel mai absurd, în termenii lui Camus.154
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau inconștientul întâmplării ne duce pe fiecare în mod fatal..."157 În privința limbajului, nu doar jocul de-a absurdul din discursul auctorial îi marchează la Urmuz agonizarea, ci și privarea totală a personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același efect: "dialogul surzilor", întreținut de flecarii lui Caragiale, va fi doar mimat prin gesturi agresive de eroii lui Urmuz. Rămân
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același efect: "dialogul surzilor", întreținut de flecarii lui Caragiale, va fi doar mimat prin gesturi agresive de eroii lui Urmuz. Rămân multe lucruri de spus despre Urmuz, și mai multe despre Caragiale, precum și despre relația dintre operele lor. Cele mai multe exegeze care menționează, la un moment dat, numele lui Urmuz și al lui Caragiale în același
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre nevralgiile scriitorului și cele ale cititorului său se numește comuniune și cuplarea acestor căței duce la cultură și satisfacții rare, nu e
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist. Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul din Frica (titlu semnificativ care-l
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de a-l continua original. În creuzetul său textual amalgamează și topește toate motivele operei caragialiene, obținând o sinteză superioară, profund "simionesciană". Tonul obiectiv și stilul indirect liber nu trădează nici emoția elogiatorului, nici disprețul parodistului, ci reflectă conștiința demnității gestului succesoral. Se aplică, astfel, scrupulos, o rețetă sigură: într-un cadru comun multor schițe compartimentul de tren -, personaje caragialești emblematice (Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu un nepoțel "deștept foc") și însuși creatorul lor, sunt antrenate într-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este folosită astăzi pe scară largă, cu unele variante ca pidgin („engleza aborigenă”) și două tipuri de creolă: kriol, vorbită În teritoriile nordice, În Queensland, și creola broken a insularilor din strâmtoarea Torres. Nu trebuie uitat din vedere și limbajul gesturilor, sau pentru a se Înțelege la distanță, „limbajul degetelor, folosit la distanță mică și Între cei care vorbesc aceeași limbă, dar care nu vor să fie observați sau auziți de un dușman sau de un animal vânat. Aborigenii australieni au
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înmormântare deosebit de variate se referă la Înhumare, incinerare, mumificare, Înmormântarea parțială și dublă, ca și abandonarea mortului În voia soartei. Vestea morții se comunică treptat, mai Întâi, În taină, la doi trei bătrâni, și după câteva ore restului tribului prin gesturi și nu verbal de teamă că spiritul se poate strecura În corpul celui care l-a pronunțat sau se poate arăta celor vii, luând o Înfățișare 234 G.Iaru, op.cit., p. 157 și urm. 235 H.Matei, op. cit., p. 49
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]