32,821 matches
-
Se părea că atentatul a eșuat. După ce Franz Ferdinand a ținut un discurs la primărie, el și-a exprimat dorința de a-i vizită la spital pe răniții atentatului eșuat. Deși Potiorek a hotărât că mașina arhiducelui să urmeze un traseu ocolit, dintr-un motiv care mai este încă subiect de dezbatere, șoferul a urmat altă ruta, ducându-i pe arhiduce și pe soția sa în dreptul atentatorului Princip. Gavrilo Princip a alergat spre mașină și a deschis focul, mai întâi asupra
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
a regulamentelor de concurs veghează corpul Range Officer-ilor (RO). Un range officer (RO) este un instructor de tragere sau antrenor de tir care face parte din NROI (Național Range Officers Association) afiliat la IROA (Internațional Range Officers Association). La fiecare traseu de tragere este prezent în spatele fiecărui competitor un RO sau ajutorul acestuia. În cadrul competițiilor, RO sunt conduși de Range Master (RM). Competițiile sunt de cinci nivele: nivel 1 în cadrul filialei județene, nivel 2 interjudețene, nivel 3 la nivel de regiune
IPSC (tir practic) () [Corola-website/Science/319057_a_320386]
-
în toată lumea din Argentina până în Zimbabwe, IPSC fiind sportul cu cea mai mare dezvoltare în lume la ora actuală. Din 1975 IPSC organizează Campionate Mondiale World Shoot, competiții susținute pe parcursul a mai multor zile pe mai mult de 20 de trasee de tragere unde cei mai buni atleți din toată lumea se întrec pentru a câștiga titlul de Campion Mondial IPSC. În prezent Campionatele Mondiale IPSC se țin din 3 în 3 ani. Iată lista cu Campionii Mondiali de la edițiile trecute: World
IPSC (tir practic) () [Corola-website/Science/319057_a_320386]
-
1964. În august 1949 nave militare sovietice, au somat pe românii ce păzeau farul, i-au arestat și i-au debarcat în orașul Sulina. Situația insulei Maican și a ostrovului Limba a rămas identică și în baza vechii documentații privind traseul frontierei, întocmită în anii 1970. În decursul timpului, șenalul navigabil care se întindea între ostrovul româneasc Babin și ostrovul ucrainean Maican a fost blocat de aluviuni (mâl și nisip) și s-a decis ca o nouă rută pentru nave să
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
baza Tratatului dintre România și Ucraina privind regimul frontierei de stat, colaborarea și asistența mutuală în problemele de frontieră, semnat la Cernăuți la 17 iunie 2003, a fost înființată o Comisie mixtă de frontieră româno-ucraineană, care are ca sarcină verificarea traseului frontierei comune și întocmirea unei documentații de frontieră, care o va înlocui pe cea datând din anii ‘70 ai secolului al XX-lea. Această comisie analizează și situația frontierei pe cursurile de apă. În conformitate cu principiile din Tratatul dintre România și
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
apropiat de țărmul ucrainean. La 14 aprilie 2010, ministrul de externe al României, Teodor Baconschi, a afirmat că în interpretarea românească a acordului din 2003, Insula Maican ar trebui să revină României pentru că, în urma colmatării, șenalul navigabil - cel care determină traseul frontierei de stat - s-a mutat de la sud la nord de Insula Maican. El a precizat că această modificare de frontieră nu reprezintă o revendicare teritorială față de Ucraina, ci doar o chestiune tehnică la îndemâna experților. Chestiunea este tratată pe baza
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
comunei Giurgiulești, transferat în 1992 Ucrainei, anume orașului Reni. Frontiera moldo-ucraineană are ca extremitate nordică un colț unde converg frontierele româno-ucraineană și moldo-română, la 4 km est de satul Mămăliga din Ucraina, pe râul Prut. De acolo, ea urmează un traseu atât terestru, cât și fluvial, pe malul Nistrului care separă cele două state de două ori. Acest traseu care separă localitățile cu majoritate românofonă în 1940 de cele cu majoritate ucraineană, rusă sau de altă etnie, împarte între Republica Moldova și
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
converg frontierele româno-ucraineană și moldo-română, la 4 km est de satul Mămăliga din Ucraina, pe râul Prut. De acolo, ea urmează un traseu atât terestru, cât și fluvial, pe malul Nistrului care separă cele două state de două ori. Acest traseu care separă localitățile cu majoritate românofonă în 1940 de cele cu majoritate ucraineană, rusă sau de altă etnie, împarte între Republica Moldova și Ucraina vechea gubernie a Basarabiei (o treime revenind Ucrainei) și vechea Podolie (o zecime pentru Moldova, numită "Transnistria
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
care separă localitățile cu majoritate românofonă în 1940 de cele cu majoritate ucraineană, rusă sau de altă etnie, împarte între Republica Moldova și Ucraina vechea gubernie a Basarabiei (o treime revenind Ucrainei) și vechea Podolie (o zecime pentru Moldova, numită "Transnistria"). Traseul frontierei urmează mai întâi o direcție vest-est de la Prut la Nistru spre orașul Moghilău, apoi nord-vest/sud-est de-a lungul acestui fluviu. Din satul Nimereuca (raionul Soroca) granița se află sub controlul autorităților separatiste ale Transnistriei până în apropiere de satul
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
sud-est de-a lungul acestui fluviu. Din satul Nimereuca (raionul Soroca) granița se află sub controlul autorităților separatiste ale Transnistriei până în apropiere de satul Purcari (raionul Ștefan Vodă). Granița coboară spre sud-est până în apropiere de limanul Nistrului, apoi urmează un traseu nord-est/sud-vest către un colț pe care îl formează cu frontierele moldo-română și româno-ucraineană, pe Dunăre, la 340 m după confluența Prutului. În pofida informațiilor care au circulat în mass-media, Schimbul teritorial între Republica Moldova și Ucraina, propus în 1997, definit în
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
ungaro-ucraineană. De acolo, ea ajunge la Carpații Orientali: acest segment a fost trasat în 1918 de către comisia internațională prezidată de geograful francez Emmanuel de Martonne. Mergând apoi pe o linie ce separă cursurile de apă din Carpați, frontiera urmează un traseu de la vest la est mai mult sau mai puțin rectiliniu, fixat în iunie 1940 de o comisie sovieto-română constituită ca urmare a cedării de către România a Basarabiei și nordului Bucovinei către URSS în urma ultimatumului sovietic (anexare decisă prin Pactul Ribbentrop-Molotov
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
malul stâng al Dunării, la 570 m în aval de confluența cu râul Prut, și se termină nedefinit aproap de țărmul Mării Negre, la 7 km la sud de vărsarea brațului Chilia, în zona Musura. Cea mai mare parte a acestui traseu, orientată de la vest la est ca și Dunărea și brațul Chilia, se datorează de asemenea comisiei sovieto-române din iunie 1940. Totuși, anumite secțiuni s-au aflat în litigiu între 1991 și 3 februarie 2009: este vorba de teritoriile ocupate de
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
rectificării frontierelor. În septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, România a cedat Bulgariei Cadrilaterul. Frontiera se află în majoritate de-a lungul fluviului Dunărea, din dreptul orașului Bregovo (Bulgaria) până la Silistra (Bulgaria) și Călărași (România). De acolo, fluviul urmează un traseu spre nord, granița fiind stabilită pe uscat până când atinge țărmul Mării Negre între Șabla (Bulgaria) și Mangalia (România). Frontiera româno-bulgară este cuprinsă între localitățile Pristol (județul Mehedinți) și Vama Veche (județul Constanța). Pe acest sector se află 14 puncte pentru controlul
Frontiera între Bulgaria și România () [Corola-website/Science/319128_a_320457]
-
generalul Meunier. Ea începe dintr-un colț situat în regiunea istorică a Banatului, la 15 km sud-est de orașul maghiar Szeged, unde se intersectează și cu frontiera dintre Serbia și Ungaria, precum și cu frontiera dintre România și Serbia (). Urmează un traseu sud-sud-vest/nord-nord-est, în general, prin Câmpia Panonică (bazinul Tisei) până la un alt colț situat pe râul Tur, la 16 km nord de orașul românesc Satu Mare, unde se intersectează cu frontiera între Ucraina și Ungaria, precum și cu frontiera între România și
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
aprilie 1924. În partea de nord, frontieră începe de la colțul frontierelor între România, Șerbia și Ungaria (), între localitățile Beba Veche (România) și Rabe (Șerbia), care nu sunt legate printr-o cale rutieră și separă Banatul sârbesc de Banatul românesc pe traseul de sud-est. După aproape jumătate din parcurs, se ajunge la Dunăre care servește că frontieră naturală. Ea se termină într-un alt colț în care se intersectează trei frontiere între România, Șerbia și Bulgaria (). Aceasta frontieră separă partea de nord
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
de aur dintr-un tren în altul. După intrarea celor două trenuri prin gara de frontieră Grigore Ghica-Vodă pe teritoriul României, garnitura condusă de Gheorghe merge înainte spre Suceava, în timp ce garnitura condusă de Panait rămâne intenționat în urmă. Oprit pe traseu pentru a lua apă, în trenul condus de Gheorghe urcă Lang și câțiva angajați de la întreprinderea germană Derubau. Locomotiva oprește într-un tunel, iar Munteanu și Bobruk împușcă pe trei din cei patru atacatori germani, dar Lang reușește să fugă
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
iar viața, dupa cum bine se știe, își are mereu suspans-urile ei”". În perioada 1956-1958, tânărul jurnalist Ioan Grigorescu a fost corespondent Agerpres în Polonia, învățând cu acel prilej foarte bine limba poloneză. El a început să urmărească atunci traseul tainic al tezaurului polonez pe teritoriul României, despre care nu existau documente românești. Pentru a afla mai multe informații a încercat să dea de urma lui Karpinski, directorul din acea perioadă al Băncii Poloniei. Nu îi cunoștea prenumele, iar nimeni
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
o stâncă uriașă care se prabușeste și formează podul de la Ponoare. În zona Cheilor Corcoaiei (cheile lui Hercule) are loc prima luptă unde eroul îi taie unul dintre cele cinci capete. Hidra străpunge muntele și fuge, lăsând în urma sa un traseu sinuos, straniile chei săpate în calcarele de pe valea Cernei, cu speranța că va ajunge prima să se scalde din nou în izvoare termale pentru a-și reface puterile. Iovan însă ajunge primul, se scaldă, prinde puteri și de fiecare dată
Iovan Iorgovan () [Corola-website/Science/319146_a_320475]
-
Austria antebelică. Granița polono-română începe din colțul format de intersectarea granițelor Poloniei, Cehoslovaciei și României, situat în vârful Stogu al Munților Maramureșului. Mai departe, urmează creasta de est a munților până la izvoarele Ceremușului Alb. Din acest punct, granița urmează un traseu spre nord pe valea Ceremușului până la vărsarea acestuia în râul Prut. După ce parcurge un traseu scurt de-a lungul Prutului, granița se îndreaptă spre nord până când se intersectează cu fluviul Nistru. Granița se termină într-un alt colț unde se
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
situat în vârful Stogu al Munților Maramureșului. Mai departe, urmează creasta de est a munților până la izvoarele Ceremușului Alb. Din acest punct, granița urmează un traseu spre nord pe valea Ceremușului până la vărsarea acestuia în râul Prut. După ce parcurge un traseu scurt de-a lungul Prutului, granița se îndreaptă spre nord până când se intersectează cu fluviul Nistru. Granița se termină într-un alt colț unde se intersectează frontierele Poloniei, României și URSS, ultimul punct de frontieră polono-român fiind la vărsarea râului
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
el separă satele Crasna Ilschi (la sud) și Crasna Putnei (la nord), aceste două localități fuzionând în perioada sovietică. Trece apoi prin satele Ciudei (unde se varsă în el râul Ciudei care vine din partea stângă) și Igești. Își încheie apoi traseul prin vărsarea în râul Șiretul Mic, separând satele Pătrăuții de Sus și Pătrăuții de Jos.
Râul Sirețel, Siretul Mic () [Corola-website/Science/319166_a_320495]
-
din secolul IV-III Î.Hr. construită în întregime din lemn. De la bordul ei s-au scos 12 amfore intact menținute iar, în sectorul de coastă dintre Mangalia și satul 2 Mai, la circa 700-800 m de țărm, s-a descoperit traseul unui dig de piatră, numit Zidul Genovez. În aceeași zonă este descoperită de asemenea prezența sub apele mării a unei adevărate cetăți subacvatice cu edificii, străzi și forturi. Deși cercetările arheologice submarine de la Callatis au scos la iveală o mare
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
-l de mijloc pe cel din fața sa. Cel care conduce șirul are uneori un rol important în organizarea petrecerii (mireasa în cazul unei nunți, sărbătoritul pentru o aniversare, cântărețul din formația închiriată pentru eveniment etc.). Șirul de dansatori urmează un traseu circular, eventual de-a lungul pereților sălii de dans. Pașii sunt de două feluri - laterali (cu mișcarea unui singur picior, care poate rămâne în aer sau călca) și săriți (cu ambele picioare). Schema lor este următoarea: lateral [cu piciorul] drept
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
a dansa în public Pinguinul, postul Radio ZU și-a provocat ascultătorii la un concurs pentru alegerea celei mai reușite filmări cu execuția dansului. Au fost recompensate cu premii în bani trei grupuri de dansatori, din Brașov (187 de persoane, traseul a cuprins centrul orașului), Sibiu (120 de persoane reunite pentru a dona premiul unei tinere bolnave de leucemie) și Cluj-Napoca (dansul a fost filmat în sala de spectacole a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” din oraș). Cu
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
cu amfipodul "Chelicorophium curvispinum" ("Corophium curvispinum") (76,6% din hrană), larvele tricopterului "Hydropsyche ornatula" (10,8%), larvele chironomidelor ("Chironomus" f.l. "reductus" reprezintă 8,21% din hrană); larvele de efemeride și celelalte elemente nutritive joacă un rol neînsemnat în hrană. Pe traseul iugoslav al Dunării (în amonte de Belgrad — Baziaș), hrană principală o constituie larvele tricopterului "Hydropsyche ornatula" (41,6%) și ale chironomidului "Beckidia zabolotzkyi" ("Cryptochironomus zabolotzkii") (35,54%); amfipodul "Corophium" e consumat în cantități mult mai mici. În cursul inferior al
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]