38,836 matches
-
ale Serviciului Special de Informații XE "Serviciului Special de Informații" au dispărut. Cele două rapoarte și albumul de fotografii ale SSI despre pogrom, a căror existență este cunoscută, au dispărut. Raportul generalului Topor XE "Topor, Ion (general)" despre pogrom a dispărut. Raportul nr. 99 al lui Chirilovici XE "Chirilovici" a fost distrus și Înlocuit cu altul - și numai din Întâmplare a rămas o copie a versiunii originale. Adaptările și falsificările au creat o mare confuzie. În câteva cazuri, există trei versiuni
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
dovedit și germanilor, și românilor că nu aparține cercurilor masonice, așa cum Îl acuzaseră legionarii fugiți În Germania XE "Germania" și așa cum au făcut aluzie Goebbels XE "Goebbels" , Göring XE "Göring" și alții. Și Într-adevăr, după pogrom, acest subiect a dispărut de pe ordinea de zi În relațiile cu Germania XE "Germania" . Poetul național Vasile Alecsandri XE "Alecsandri, Vasile" (1821-1890), cunoscut ca poetul Unirii Principatelor și al războiului de independență (1859, 1877), care s-a Împotrivit atunci acordării de drepturi cetățenești evreilor
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
La procesul șefilor regimului antonescian din iunie 1946, Cristescu XE "Cristescu, Eugen" „a fost surprins” să constate că raportul anchetei „informative” pe care a inițiat-o În iulie 1941 pentru a clarifica aranjamentele care au provocat violențele de la Iași a dispărut din Arhiva SSI. Bazându-se „pe cât posibil pe memorie”, a reconstituit În iulie 1947 rezultatele acelei anchete care stabilise după spusele lui, că de organizarea pogromului s-au ocupat Gestapo, SD și Feld Polizei, dar nu și Abwehr, serviciul de
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
cu privire la confruntarea dintre acuzatul Mihai Silvestru XE "Silvestru, Mihai" și martor la faptele sale, 28 iulie 1945, ibidem, p. 581b. 57 Decizie penală În cazul lui Iosub Duca XE "Duca, Iosub" , polițistul Petre Băltean XE "Băltean, Petre (polițist)" (care a dispărut) și alți trei huligani, dintre care unul În contumacie, dată de Tribunalul din București, 26 august 1949, ibidem, vol. 110, pp. 244-246 (USHMM, microfilm 46). La tribunal, el a afirmat că „este nevinovat”. 58 Depoziția lui Avram Pincovici XE "Pincovici
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
40010, vol. 89, p. 256 (USHMM, microfilm 35). 137 Raport telefonic nr. 23651 al șefului Siguranței din județul Iași, Emil Gioseanu XE "Gioseanu, Emil" , către Direcția Generală a Poliției din București, 30 iunie 1941, ibidem, p. 230. 138 Ordinul a dispărut, dar un rezumat al lui a fost Înregistrat În jurnalul de activitate al cabinetului ministrului de Interne din 29 și 30 iunie, care a fost prezentat la tribunal. Și această Înregistrare s-a făcut după data notată, prin schimbarea foii
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
evrei vii. Dar din Iași, cu acel tren au plecat 2.530 de evrei (după datele oficiale falsificate; după datele noastre, cca 5.000). Cu alte cuvinte, lipsesc 633 de evrei (diferența dintre 2530 și 654+1.243) - unde au dispărut? Chirilovici a explicat această diferență prin numărul mare de evrei care „au fost aruncați din tren fiind omorâți pe linia dela Iași la Tg. Frumos XE "Tg. Frumos" de către militarii germani și români”. Acest argument nu poate explica dispariția a
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
sau de durere Să rup secunda existenței mele. Din mine Vuie-nădușit O voce cristalină Peste ocean Prin satelit Prin nopți cu lună plină. De-ți mângâi chipul Din senin Un măr oprește Răsuflarea Se stinge-o lacrimă Stropind Să nu dispară Așteptarea. Mi-i greu Să vreau să nu mai plâng Să joc a bucurie Mi-i greu să știu ce-i drept sau strâmb În camera-ți pustie... Am găsit printre documentele soției această poezioară, pe care am scris-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o frumusețe, de o măreție și de o profunzime pe care cu greu ni le mai imaginăm acum ascultând atâția pianiști sclipitori. A.V. A propòs de sclipire, crezi că pianiștii "cu aură", cum erau Clara Haskil, Dinu Lipatti, au dispărut? A.B. Nu, nu au dispărut. De exemplu, sunt mari artiști, mă gândesc la Christian Zimmermann, care are în jur de 45 de ani, sau la Radu Lupu, ale căror interpretări sunt cutremurătoare. Am ascultat câteva înregistrări care m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de o profunzime pe care cu greu ni le mai imaginăm acum ascultând atâția pianiști sclipitori. A.V. A propòs de sclipire, crezi că pianiștii "cu aură", cum erau Clara Haskil, Dinu Lipatti, au dispărut? A.B. Nu, nu au dispărut. De exemplu, sunt mari artiști, mă gândesc la Christian Zimmermann, care are în jur de 45 de ani, sau la Radu Lupu, ale căror interpretări sunt cutremurătoare. Am ascultat câteva înregistrări care m-au marcat. A.V. Pentru că veni vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
l-am invocat, de exemplu. Dar câți români extrem de interesanți, extrem de înzestrați, care ar fi putut face lucruri extraordinare, nu s-au risipit în pușcării, în slujbe secunde! Avem un mare filosof care acum începe să fie redescoperit, după ce a dispărut, Alexandru Dragomir. A făcut studii cu Heidegger, și a fost în România, toată viața, întâi încărcător-descărcător, pe urmă expert corector la o editură, după aceea comis voiajor în industria lemnului. Iar seara, când venea acasă, citea à livre ouvert Platon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
departe aura statuară pe care ar merita-o. Am fost elevul lui Ion Frunzetti. Un mare intelectual. Un om care, și el, ca să spun așa, s-a risipit, a făcut versuri, a făcut traduceri, istorie de artă, profesorat, dar a dispărut fără să lase în urmă opera pe care lumea o aștepta de la el. Când l-am întâlnit pe Mircea Eliade în '76 la Paris și a auzit că mă ocup cu arta m-a întrebat " Ce face Ion Frunzetti? Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o parte, există... A.V. ... o furie a construirii. A.P. ... o neseriozitate. Într-adevăr, există o furie a construirii, dar există și o furie a demolării! Care continuă fără să mai putem da vina pe Ceaușescu. Clădiri superbe din București dispar de la o zi la alta, cu buna știință a primăriilor de sector sau a primarului general, ceea ce este o ofensivă dezlănțuită împotriva Bucureștiului, împotriva tradițiilor orașului, împotriva profilului său. Bucureștiul are din ce în ce mai puțin farmec. Iașul, am impresia, a conservat mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
care au nutrit scrierile Dumneavoastră. N.M. Da. Erau, însă, povești de coșmar. Povești care se structurau pe câteva instincte fundamentale: foame, frig, frică. Poveștile astea dominau atunci copilăria mea. Sigur că existența domestică, cu poveștile banalității, să zic așa, nu dispăruse cu totul, în lagăr existau toate calitățile și defectele omenești solidaritatea, invidia, adulterul, hoția, compromisurile, complicitățile toate existau și acolo, firește. A.V. Aceste aspecte umane nu au un caracter generalizator, peren? Așa este condiția umană oriunde și oricând. N.M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
statul. Deci, un fel de, mă rog, afacere socialistă (râde). A.V. Dacă a cumpărat-o statul, înseamnă că a avut încredere în firma Dumneavoastră. I.H. A avut încredere în firma mea, care în trei luni de zile a și dispărut!... O firmă de acest fel e ca o firmă de avocatură. Depinde de persoana care o conduce. Sunt meserii, sau unități comerciale ce depind de persoanele care le fac. Eu merg mai departe, și spun: calitatea unei instituții de artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
este foarte frumoasă. Pentru mine înseamnă în primul, și în primul rând grădina mamei, care a fost mirifică. Nu mirifică la modul obiectiv vorbind, dar pentru copilul care am fost, era mirifică. Acum, copacii, merii sunt foarte bătrâni, unii au dispărut, părinții au murit demult, mă duc la sora mea, care are casa vecină cu a mamei, când e cald vara stăm afară și am tot timpul sub ochi grădina și casa mamei. Mă uit foarte puțin spre casa mamei pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
din ce în ce mai exigent, din ce în ce mai selectiv. A. V. Îți mai place ceva la televiziune? M. C. (râde) Ce îmi mai place la televiziune?! Vrei să-ți spun așa, de-a dreptul? Păi, sigur că sunt și lucruri care îmi plac! Unele au dispărut. De pildă, îmi plăcea foarte mult emisiunea lui Sava8... A. V. ...chiar dacă era intempestiv... M. C. ...chiar dacă era intempestiv, chiar dacă avea schimbări de direcție foarte rapide. În vremea aceea, nu aveam, totuși, un spectru foarte larg de emisiuni de acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
teatru pot avea răspunsuri la întrebările lor existențiale, și să-și pună întrebări noi. A.V. Eu nu pledez acum pentru acest loc. Poate fi, poate să nu fie potrivit. Dar spun încă odată, dacă ați reușit să faceți să dispară "bulevardul" de magazine din jur, și să fim atenți la ideile lui Grigore Vieru, spre exemplu, la expresia chipului și culorile glasului Dumneavoastră... D.V. Asta pentru că eu am venit cu un mesaj. Teatrul, în credința mea, artistul este un propovăduitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vremea din care vine, anii '70, este, după opinia mea, ultimul timp al baladescului în poezia română. Erau atunci Doinaș, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru. Câțiva poeți care au scris așa-numite balade ca formulă lirică, formulă ce a dispărut cu totul. Și Virgil Mazilescu are câteva poeme de acest fel. Vorbeam mai devreme de lene, de somnie, universul acesta dens, de ceea ce ați spus dumneavoastră, lucrurile mărunte. Este, de fapt, o lume secundă, un Eden pierdut. E o nostalgie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
scriseseră în alte perioade, ca Büchner, ca Dostoievski. A.V. Știți că s-au tot folosit de-a lungul deceniilor sintagmele "teatrul românesc", "muzica românească", "filmul românesc". Acum, în plină explozie a informației, când circulația ideilor, a imaginii face să dispară granițele, credeți că formula "teatru românesc" mai este actuală? A.V. E obligatoriu. Nu putem fi integrați decât dacă existăm. Nu putem aparține lumii decât dacă avem o țară. Nu putem vorbi despre o artă universală (care este, și trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
îndeaproape nu e rău. Ruxandra Donose Poate că este un mod de a ajunge și la un public mai larg, pentru că există și va exista totdeauna o comunitate de fani de operă, care nu cred că este în pericol să dispară... A.V. ... deși se spune că sunt din ce în ce mai puțini în lume... Ruxandra Donose ... n-am observat asta. Dar dacă este așa, și acești fani sunt credincioși, totdeauna e o satisfacție și o bucurie să putem lărgi accesul unui public mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
erau săvârșite în strânsă legătură cu funcționarii parveniți, ceeace a determinat ca multe familii de țărani, nemaisuportând tot felul de biruri impuse să părăsească vetrele lor și să fugă peste Prut. Astfel, între anii 1812 și 1834 din Basarabia au dispărut 34 de sate iar multe altele au rămas depopulate. Atunci când exodul locuitorilor din mediul rural a atins cote alarmante, autoritățile țariste interveneau cu unele măsuri, micșorând nivelul unor impozite sau prin schimbarea slujbașilor corupți. Un observator al vieții sociale din
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
îi aduse o nouă surpriză. Ninsese în timpul nopții. La braseria Mătușii Mary, medită asupra problemei lui. În visul cu cei doi bătrâni, fusese conștient de existența unui scop. Probabil că scopul se împlinise căci cuplul și mobilele din vremea lor dispăruseră. După ce mâncă, se plimbă pe străzile cu zloată încercând să-și aducă aminte ce învățase la cursul de psihologie individuală de la universitate, ceva ce i-ar putea fi de folos acum. Era o amintire confuză. Câteva cuvinte îi jucau prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
bun. În consecință, își fixă un etalon special pentru ea, și în momentul violului își dădu seama că valoarea ei decăzuse sub nivelul lui Marriott și-și dădu lovitura mortală într-o tresărire de disperare. Intuiția lui se împlinise și dispăru. Ulterior și-a dat seama că n-a fost la înălțimea comunicării ce i se aruncase în față. Dar înțelesese un lucru: Acesta era bărbatul vinovat de moartea lui Judith! În timp ce își dădu seama de asta, sări și înșfăcă. Prinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
lume complementară. Acum e prea târziu. Bărbatul se retrase în întunericul de lângă casă. Se opri. Era puțin vizibil dar exista un reflex ce juca în fața ochilor lui Marriott. A strâns tare din ochi, iar când i-a deschis, celălalt bărbat dispăruse. Marriott se îndrepta clătinându-se spre locul gol, refuzând să creadă că nu era nimic acolo. Se agăță de întuneric ca și când acesta ar fi avut consistență, își pierdu echilibrul și ajunse târându-se în genunchi și cu mâinile adânc înfipte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
mitraliat un avion german de pe aerodromul româno-german. Avionul a ars. În ziua de 26 Iunie a.c., la ora 850, două avioane inamice au trecut pe deasupra orașului Roman, la o mică înălțime. Fiind primite cu focuri de artileria antiaeriană, avioanele au dispărut. La ora 10, s'au semnalat alte două avioane inamice, venind din direcția Vest spre Est, în zona Roman. Aviatorii ruși au tras câteva cartușe de mitralieră asupra cazarmei Regimentului 14 Dorobanți, Arsenalului și Școalei Primare Nr. 4. Subsectorul de
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]