32,310 matches
-
despre om, despre societate și ancorarea valorii lor în dimensiunea spirituală și religioasă a existenței umane. 3. Atitudinea creștină în fața globalizării Creștinismul, diferit de alte religii, are o tradiție socială care îl angajează pe om în lume ca să lucreze pentru dreptate, libertate, respectul demnității și pentru pace. Doctrina socială a Bisericii a fost mereu critică față de cultura liberală, în toate formele sale, și cea neoliberală, actuală. Totuși, nu s-a limitat doar la denunțarea ei. În același timp, a insistat mereu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Legătura dintre „evanghelie” și „experiență” în Biblie În Vechiul Testament omul este calificat în dependența sa globală față de Dumnezeu. Dumnezeu îl cheamă pe om să se insereze într-un proiect istoric nou și obscur, un proiect de fidelitate și de îndurare. Dreptatea apare ca o fidelitate față de Dumnezeu în intervențiile sale salvifice și, contrar, păcatul este mereu o infidelitate față de Dumnezeu. Este important să observăm că păcatul pe care omul îl săvârșește nu este împotriva celuilalt om, ci împotriva lui Dumnezeu (David
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
citit în lumina scrisorii către Romani. Acest text susține că mărturia cea mai evidentă a manifestării lui Dumnezeu la toți oamenii este legea comună tuturor, a cărei referință imediată este conștiința: „atât conștiința celui care trăiește legea iubirii și a dreptății, cât și conștiința care-l cheamă la căință pe acela care a acționat împotriva îndemnului conștiinței sale”. Fundamentul discursului despre conștiință îl regăsim în antropologia imitației lui Isus. În cadrul acesta, teologul din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de contextele lor de lectură sociale și politice. Dintre acestea menționez câteva: un mod de a interpreta care identifică evenimentele contemporane cu situațiile profetizate în Apocalips; un alt mod care inspiră speranțele utopice ale mișcărilor revoluționare și luptele politice pentru dreptate. Scopul acestei aprofundări este de a analiza cartea codificată a Apocalipsului lui Ioan pentru a surprinde mesajul de încredere și de speranță care o caracterizează. În primul rând, vrem să luăm în considerare câteva texte alese din Evanghelie, care vorbesc
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fac parte populațiile de culoare, făcea aluzie la Cartea Apocalipsului în care se învinge lumea, rămânând pacifici după exemplul Mielului lui Dumnezeu. Putem să afirmăm că această Carte a Apocalipsului este o carte despre nonviolența credincioșilor, care fac apel la dreptatea lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii și martiriului lor. Arma lor de apărare era cuvântul lui Dumnezeu, căruia iudaismul îi atribuia un rol decisiv în contextul judecății escatologice. Un ultim aspect pe care l-am subliniat constă în faptul că acest cuvânt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
paralelism de superioritate - subordonare la trei niveluri: între soț și soție, între un funcționar al statului și cetățeni și între împărat și autoritățile cetății. În concepția lui Aristotel, această piramidă trebuie menținută cu orice preț pentru a fi generator al dreptății și armoniei universului. 2.1.2 Rolul femeii în noul context Informațiile privitoare la figura femeii provin din literatura greacă, prin intermediul unor personaje feminine ce întruchipează idealul femeii (Casandra, Penelope, Ifigenia, Elena, Andromaca). Chiar dacă unii autori au prevăzut egalitatea perfectă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
feminin în epoca clasică (Aristofan, Doamnele în parlament) și se găsește la feminin în Rom 13,4 pentru a desemna autoritatea civilă care este „în serviciul lui Dumnezeu”, pentru a-i conduce pe oameni la bine și pentru a face dreptate. Deci nu este vreun motiv pentru a specula în privința unei noi adaptări a termenului „ministerial” referitor la o femeie, ca și cum ar fi vorba de inovație gramaticală, în mod specific creștină. Noutatea constă în faptul că toate responsabilitățile în Biserică au
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și de vină, adesea suprapuse. De asemenea, evaluarea sănătății ca un bine natural suprem, promovat de către individ printr-o conduită adecvată și care pretinde să fie în mod deplin garantat de instituțiile publice, accentuează percepția gravității bolii. Pare să aibă dreptate, în această direcție, H. Rombach (citat de G. Piana) care recunoaște că „medicina face ca omul să fie mai sănătos în aspectele particulare, dar îl face mai bolnav în aspectele mai complexe, în sensul că odată omul avea un raport
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fie juste sau greșite; secularizarea medicinei a constat în deteriorarea relației medic-pacient, fapt care indică pierderea culturii compasiunii și curei, ea fiind înlocuită cu un ethos al afacerilor; exagerarea eticii clinice a ignorat cu ușurință aspectele colaterale precum binele comun, dreptatea distributivă și spiritualitatea pacientului; preocuparea față de lege a eliminat în mod efectiv considerația publică a unui ansamblu de angajamente morale; preocuparea controlului costurilor a punctat pe eficiența financiară, neglijând astfel problemele etice esențiale. În fața acestor evenimente care vorbesc despre un
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o dezvoltare a politicii pe măsura sa, adică o politică susceptibilă să lege dezvoltarea economică, socială și culturală a exercitării cetățeniei. Este adevărat, procesul democratic s-a desfășurat în mare parte în mod inconștient. Marcel Gauchet 4 insista, pe bună dreptate, asupra faptului că, istoricește, democrația n-a avut nevoie să se cunoască pentru a exista, și ea a ieșit cu bine tocmai din dezordinea înfruntărilor și a compromisurilor. Dar din momentul în care toată lumea se reclamă de la ea, în configurări
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pe aceștia să depună proiecte înainte de promulgarea legii. " În plus notează Pierre Merlin au fost scutite de asemenea planuri societățile mutuale de economii, astfel încât aceia care se ocupau de parcelări au recurs la intermediarii scutiți. Curtea de Casație le dădea dreptate atunci când aceștia făceau recurs"20. Anul 1928 reprezintă, totuși, o excepție în optica ce ghida intervenția statului în problematica locuințelor sociale. Legea "Loucheur" angaja un ambițios proiect de construire de case individuale (80 000 de locuințe) și imobile colective (cu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o cultură monumentală a locuinței", dar, potrivit părerii lui Daniel Pinson, ar fi impropriu să gândim că acestea au fost concepute în afara oricărei preocupări estetice, ca și cum căutarea funcționalității optime ar fi afectat obligatoriu frumusețea. Desigur, în Carta de la Atena, "realizarea dreptății sociale" prima asupra considerațiilor artistice și patrimoniale. "Cultul trecutului nu trebuie să ducă la necunoașterea regulilor actuale de justiție socială. Sunt unele spirite mai preocupate de estetism decât de solidaritate, care militează în favoarea conservării anumitor cartiere pitorești, fără să se
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acea tendință este favorizată sau împiedicată; percepțiile servesc la declanșarea de reacții față de lumea înconjurătoare; iar reprezentările și asociațiile de reprezentări folosesc să conserve și să dezvolte scopul și mijloacele, acolo unde imboldul involuntar și aptitudinea imediată sînt insuficiente. Are dreptate Spinoza cînd susține că noi nu năzuim la ceva, nu vrem sau dorim ceva fiindcă ni se pare bun, ci socotim acel ceva drept bun, fiindcă năzuim la el, îl vrem și-l dorim. Nu e deloc o întîmplare că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
între uitarea de sine și conștiința de sine iar înclinarea spre uitarea de sine este adeseori cea mai rodnică. Desigur, Lehmann recunoaște tranziții între cele trei feluri de sentimente dar această recunoaștere nu este suficientă. Chestiunea esențială este dacă are dreptate spunînd că reprezentarea despre mine însumi ca diferit de toate și de toți ceilalți, deci reprezentarea eului, are importanța și omniprezența pe care el i le atribuie. Așa cum am observat mai sus, poate exista un eu real fără reprezentare de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Concepția cea mai clară și mai pătrunzătoare despre contraste o obținem absolut sigur prin observarea lor succesivă. În situații altminteri complet similare, deosebirea succesivă acționează mai puternic decît cea simultană. (Psychologie, V A, 5). William James 14 nu prea are dreptate însă, atunci cînd face un pas mai departe, susținînd că nu se pot concepe ca diferiți, doi termeni, într-o percepere concomitentă, dacă nu l-am conceput succesiv pe fiecare în parte și n-am căpătat astfel senzația specifică de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
extrem de diferit. Un sentiment contopit (compound emotion) nu ar apărea în același mod, doar niște sentimente "sistematizate" (complex emotion combining into a system) ar putea avea plasticitatea pe care o demonstrează experiența, în legătură cu anumite sentimente (pp. 55; 172). Shand are dreptate că, din punct de vedere practic, poate exista o mmare deosebire între cele două feluri de sentiment total; dar aceasta nu exclude faptul că aici sînt prezente două forme specifice ale sentimentului total și tocmai despre asta este vorba. De
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
frați, între prieteni, și pretutindeni unde stăruie o iubire de oameni și un simț pentru viața sufletească umană. Superioritatea este aici aceea a iubirii, iar iubirea este cea generoasă (cf. Etica mea, IX, 1; XII, 2), care e înrudită cu dreptatea. În țelegerea este, în acest caz, cea a simpatiei (pe cînd forma precedentă de humor poate fi caracterizată ca simpatie a înțelegerii). Cu cît legătura este mai puternică, cu atît zîmbetul sau rîsul se vor putea manifesta mai liber. Forțele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
faptul că cineva se sustrage comunității lor. Însăși situația că există cineva care nu vrea să le stea alături creează nesiguranță. Oamenii vor să aibă o profesiune de credință comună. Nu există dogmatism doar pe tărîm religios. Dacă eu am dreptate, cum se poate ca altul să aibă dreptul să meargă pe alte căi decît mine? Și mai cu seamă am, poate, un sentiment neplăcut, cînd nici nu stiu măcar pe ce alte căi apucă. În ambele sale forme, atît ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
numai cu înțelegerea și cu fantezia, ci cu întreg sufletul în cele mai variate domenii cu toate că nici una în parte nu poate da deplină satisfacție. Declarațiile acestea arată că Schlegel își concepea propriul punct de vedere ca pozitiv și că avea dreptate să o facă. În același timp, rezultă probabil de aici că un asemenea punct de vedere nu putea fi definitiv. Era încă prea haotic. Exista un preaplin ce năzuia să iasă la lumină; rămînea însă un act cu totul arbitrar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nuditatea lor, nu sub forma unei admirații entuziaste, iar soarta ne este dezvăluită în deplina ei realitate, fără ca inima poetului să se lase mișcată de ea34. Unul dintre cei mai străluciți cercetători moderni ai lui Shakespeare 35 obiectează pe bună dreptate acestor declarații că imparțialitatea lui Shakespeare față de personaje și destine nu înseamnă indiferență și distanțare, ci se naște tocmai din interesul său pentru obiecte, din neclintita sa voință de a le face să-și intre în drepturi pe toate laturile
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
marea ironie, ca formă de afirmare a propriei personalități sau ca grijă educativă se preface în humor. Ne-am putea întreba de ce seriozitatea trebuie să-și afle, în general, expresia în glumă. Fr. Schlegel (despre care Novalis spune, pe bună dreptate, că de fapt e humorist și nu ironist) a dat deja un răspuns. Acesta e orientat în sensul că poate să existe un conținut de viață atît de intim și de cuprinzător încît orice formă pozitivă să rămînă nesatisfăcătoare, incomensurabilă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Ceea ce Kant numește "arta ascunsă în interiorul omului" nu se leagă de un anumit conținut, tocmai pentru că își pune amprenta pe orice conținut preluat în suflet. Kant însuși aplică preponderent conceptul său de sinteză în domeniul vieții ideilor. Dar dacă are dreptate în concepția sa, atunci ceva corespunzător trebuie să se afirme și în cazul celorlalte laturi ale vieții psihice. Trebuie să existe așadar o anumită tendință, un imbold și o capacitate de a aduna bucuriile și durerile vieții într-un sentiment
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a indicat printr-asta în special preponderența comicului și, ca atare, cuvîntul nu se potrivește pentru humor, în care gluma iese în relief pe baza seriozității. Pe lîngă asta, cuvîntul are o semnificație decis batjocoritoare sau disprețuitoare. Sau poate are dreptate călugărul Taciturnus al lui Kierkegaard și termenul acesta denumește ceva de care nu putem nici rîde, nici plînge, fiindcă nu este nici comic,nici tragic. Cuvîntul "comitragic" s-ar potrivi mai bine pentru humor 51. Kierkegaard a afirmat că arta
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fără de care nu au sens nici catastrofa, nici deznodămîntul. Chiar și atunci cînd nu edîncim în amintirea propriilor noastre insuccese și primejdii de adinioară, trebuie să le retrăim ca și cînd ar fi prezente (în această chestiune, Spinoza are evident dreptate 62), pentru ca astfel eliberarea în aducerea aminte să ne poată provoca un sentiment de plăcere. În orice caz în marele humor pe care îl descriem aici -seriozitatea face parte din ceea ce ne umple sufletul. Dacă e vorba de o dramă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mod constant funcția necesară de a evidenția limitarea reciprocă a diferintelor forțe etice. Optimismul energetic și luminos al lui Hegel ar lărgi, dacă l-am putea reține, limitele marelui humor ca o concepție despre viață. Din păcate însă, Goethe are dreptate împotriva lui Hegel. Poate există un tragic absolut și el există. Pentru Hegel, destinele indivizilor luați în parte sînt indiferente, condiția unică fiind ca marile idei să-și demonstreze mereu puterea. Dar chiar dacă valoarea unui om se bazează pe cauza
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]